luni, 28 septembrie 2009

PLECAREA BAIATULUI

de Doru Davidovici,





Pe urmă, să ştii,

Nu toate lucrurile sunt ceea ce par ele a fi.

Nu tot ceea ce zboară e bun de gătit

Nici soarele în jurul pământului nu-i învârtit

Deşi aşa s-ar părea...

Ramele sunt doar o parte din ce vezi umblând în noroi,

Exista animale care veghează pe-un morman de gunoi

Ca pe un soclu firesc

De exemplu: falnicul vultur regesc.

Leul înghite cadavre, iar tigrul, pe-nnoptate,

Se ocupa de afaceri vărgate, nu tocmai curate.

Huiduită e hiena: că-i urâtă şi tristă

Că-i lăcrimează ochii;

Îşi şterge nasul fără batistă

Şi priveşte furiş.

Asta se potriveşte şi pentru mormanul de solzi din păpuriş

Vestitul Ale-Croco, din cântecul cu Drili.

Dar, să lăsăm hienele şi crocodilii

- Oficialii proscrişi -

Şi să venim mai aproape de noi:

După ce vei pricepe

Că lupul e bun pentru ai lui şi rău pentru oi,

După ce o să-ţi dai seama că sunt lucruri care se fac doar în doi

Pentru că - simplu - aşa suntem construiţi

Ori, dimpotrivă,

După ce o să ştii

Cât, unde şi când singur să fii

Uneori, doar singur răzbeşti sau te răzbeşti,

Doar singur afli

În ce să crezi, de ce să te-ndoieşti...

Şi încă

După ce o să vezi marea din tine cât e de adâncă

Muntele mândru cât e din lut şi cat e din stâncă,

După ce o să afli - poate plângând

(Sunt lucruri pe care le înveţi doar peste tine trecând) -

Ce medicament bun e strânsul din dinţi,

Datul capului de pereţi

Şi datul vinei pe părinţi,

După ce o să ştii cum se strâng pumnii în buzunare,

Doar atunci să te gândeşti la plecare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu