joi, 29 aprilie 2010

un om, un suflet...

 

           Absurd ma soarbe vantul, un dor imi bea din sange si sub gene-mi urla cerul. Sub talpi pamantu-mi plange, oare de cate vieti am nevoie sa-mi uit sentinta? Vand cea din urma noapte unei naluci, chiar daca iubirea-mi in chinuri ma va zdrobi de biciul dorului care rupe carne din mine. Ma dor cuvinte, lacrimi tot. Nu mai vreau o alta zi de maine. Nu fara tine. Nu mai pot privi lumina zilei fara tine. Ma arunc in gol si usor dispare fiecare rasuflare. In jos e Iadul, asta ma asteapta, atat. Sus nu m-ai gasit...ma vei cauta oare jos?

             Cine sunt EU? Eu sunt... un om, un suflet. Un nimeni. Am aceesi privire, aceleasi degete, aceeasi piele. Si totusi nu sunt eu.  Iar eu voi fi a tuturor si totusi a nimanui. Mereu voi fi totul pentru toti si nimic pentru mine.

            Intrebarea nenascuta-si asteapta raspunsul...voi ramane oare o eternitate singur, desi sunt visul tuturor ???.

duminică, 25 aprilie 2010

Ce fac, pe cine caut, pe cine astept?





              Caut sa ma pierd in timp; viata mi-e asteptare si tu nu mai vii.... Deschide putin ochii, stiu ca e prea multa lumina pentru ochii tai obisnuti cu atata intuneric, dar fa un efort, deschide-i! Vei vedea ca fluturele tau e aici, desi nu-l vezi. Dar stii, fluturii traiesc doar o zi pe pamant, in rest ei zboara, iar eu sunt prea zgribulit, culorile-mi devin fade si anoste. Vezi tu, m-am pierdut intr-un tunel, un tunel cu felinare din loc in loc, cu o lumina difuza ce ma amageste, ma ameteste si imi intersecteaza drumurile.

               Imi mai smulg o dorinta. Uneori, sunt mai linistit cand intalnesc felinarele, singurele mele ''devize'' la care ma pot raporta in viata, sunt atat de ametit de iluzii, incat te vad pe tine acolo si imbratisez felinarul asa cum te-as imbratisa pe tine, tare si strans, cu toata puterea, ca si cum ar fi prima si ultima imbratisare. Si adorm acolo, langa felinarul viselor mele. Visez, visez si mai visez, uneori eu ma joc cu visele, dar de cele mai multe ori ele cu mine.

                Nu ne-am intalnit niciodata in afara tunelului. Dar nu stiu daca m-as intalni cu aceeasi tu, nu am memorie vizuala prea buna, stiu ce am simtit atunci si acelasi lucru il simt si acum. De fiecare data cand ne intalnim in delirul inconstientului meu, mi-e prea DOR si te simt aproape, simt cum corpu-mi este asediat de catre o stafie... si sta in mine pana-mi suge toate dorurile, apoi ma lasa vestejit ...

               Nici tu nu m-ai cunoaste.... Tu nu stii cine sunt eu, eu nu stiu cine esti tu, stiu ce as vrea sa fim noi. Traim in simbioza, suntem doi licheeni prinsi de un copac ciopartit de timp. Stau cu fata in sus, ma uit la luna si incerc sa numar stelele, niciodata nu-mi iese. Ma sedezi cu picatura chinezeasca, mai rezist, dar nu stiu cat de mult. Ce sa fac? Sa mai ascult povesti sau sa rup iedera cat nu e prea tarziu.

filosofie de balta la 3 noaptea...

 Se intreba minunata  Adia la sfarsitul unei postari :



Se poate, oare, să îţi fie dor de mare dacă n-ai văzut-o niciodată ?



se poate.....

sunt lucruri despre care aflam ca exista si ne dorim si noi sa avem parte de ele ...cu cat aflam mai multe despre acele lucruri le ajungem sa le dorim mai mult....

fericirea, bucuria, chiar si supararea....sunt sentimente care se transmit de la suflet la suflet...lucrurile care le provoaca, le vei cauta sau evita...

vine apoi faza in care nu va fi de ajuns sa te bucuri doar tu de ele....vei simti nevoia sa le impartasesti cu o persoana sau mai multe...



intrand in partea mistica a subiectului.....sufletul tau a mai vazut marea, a mai simtit iubirea, fericirea, etc, in alte vieti.....si va dori din nou daca a fost "de bine".....daca nu, inexplicabil rational, vei simti teama sau nevoia de a evita acel lucru...



N-am intalnit inca "marea iubire" dar mi-e dor de ea de nu mai pot.... nu stiu exact cum "arata" jumatatea mea dar sufar de dorul ei... o caut si o astept....



Dorul, dorinta, speranta,.....sunt motoarele ce ne duc inainte spre mai bine si mai bun...principalul e sa nu avem prejudecati care sa ne faca sa trecem pe langa ceea ce ne dorim....sa nu recunoastem sau mai rau, sa respingem tocmai lucrurile dorite, asteptate....(daca n-as sti, si mi-ar spune cateva persoane ca marea e rotunda si galbena....in mod sigur ca as putea sta la malul adevaratei mari suferind de dorul celei pe care cred eu ca o doresc...)  

sâmbătă, 24 aprilie 2010

ce ai face ....?

              Lillee m-a dat pe spate cu ultima postare...Link . Mi-am adus aminte de tinerete, ce usor luam lucrurile si cat de iresponsabili suntem noi barbatii la varsta "frageda" de 20-30-40 de ani. Lasi totul in grija fetei si la sfarsit afirmi inocent: daca n-ai zis nimic...am crezut ca te-ai protejat tu ! Timpul trece....inveti din pataniile altora.... realizezi minunea... apuci sa cunosti femeile si disperarea lor de a se marita (nu sariti in sus....vb de majoritatea...nu de voi care cititi aici) apoi incepi sa te protejezi tu, exagerat chiar, ca sa nu "te incalte" vreuna. Totusi...intrebarea ramane..... incertitudinea nu dispare....
              Femeile stiu ce, cand, cum, cu cine,....ele sunt sigure ca-i copilu' lor ;) ...dar barbatii....




            Daca vrei vreodata sa vezi un grup de barbati pusi pe ganduri sau daca vrei sa-i indispui putin...e de ajuns sa arunci intrebarea: ce ai face sa te trezesti pe strada, ca vine spre tine un pusti sau o pustoaica, cu bratele deschise strigand: taataa !!!!.......

vineri, 23 aprilie 2010

SFINTII NEAMULUI ......

       La 23 aprilie, Armata României sărbătoreşte Ziua Forţelor Terestre, al căror patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de Biruinţă.



           Sa ne amintim un moment de eroii nostrii contemporani si de familiile lor.  Chiar daca nu intelege toata lumea de ce s-au dus si de ce au luptat......trebuie sa nu-i uitam!!!



             Ei au dat tot ce-au avut ! Sa ne straduim sa meritam sacrificiul Lor! Dumnezeu Sa-i odihneasca si Sa-i rasplateasca pe Ei si pe familiile Lor !!! SUNT ACUM PRINTRE SFINTII NEAMULUI !!!



Va rog sa "pierdeti" 5 minute din minunata voastra viata privind acest clip.... EI merita macar atat din partea noastra...



joi, 22 aprilie 2010

Explicatie: de ce barbatii sunt porci ...

           Sarind din blog in blog, am ajuns pe blogul Ruxandrei . Interesant, deosebit.... o sa mai poposesc pe acolo cand am mai mult timp. Mi-au atras atentia 2 postari: De ce bărbaţii vor sex şi femeile dragoste? si Bărbaţii sunt nişte porci. Comentarii pro si contra, multe foarte corecte si pertinente, insa.... prostia din capul meu s-a revoltat.... singura jumatate de neuron care a reusit sa urce (din locul si organul cu care gandesc barbatii)  la mansarda si-a cerut dreptul la replica....Fara sa generalizez:



"Ha....oare nu anumite femei fac in asa fel incat barbatii sa ajunga asa? Nu uita....barbatul incearca iar femeia zice da sau nu....daca ati zice da doar unui anumit tip de barbat....cel Adevarat....nu s-ar stradui toti sa fie asa?"



Ce ziceti, am dreptate? E nevoie sa dezvolt sau sa explicitez subiectul?



sursa foto

miercuri, 21 aprilie 2010

mi-e dor...

mi-e dor sa mai iubesc....si cand simt asta stiu ca nu e vorba de o iubire virtuala, a unei persoane potentiale...

mi-e dor sa iubesc pe cineva cu calitati si defecte, cineva pentru care sa lupt,....

mi-e dor sa am pentru cine veni acasa....

 mi-e dor ..... si atat.....

luni, 19 aprilie 2010

Sansa ...


Ah...recunosc...folosesc blogul uneori si in scop terapeutic...
....asa ca am dat cuiva link-ul sa citeasca...(mare favor din partea unuia ce doreste sa-si pastreze anonimatul). Reactia primita la urmatoarea "intalnire" pe YM a fost:
ee: sa stii ca am citit atunci ce ai postat pe blog
je: da? 
je: mai refulez si eu..
ee: hai ca ai stiut ca am citit
je: poate te ajuta..
ee: nu stiu daca asta ma ajuta
ee: adica... ce foloase pot eu trage de aici

Intrebare: sunt batut eu cu leoca-n cap de mi se pare anormal sa nu rezonezi cu nici una din cele peste 150 de postari ? sau.....

duminică, 18 aprilie 2010

Refulare....

           Mai fetelor, chiar toate credeti ca aveti o mina de aur intre picioare si barbatii nu vor altceva decat sa ajunga sa sape acolo? Fixatia asta va caracterizeaza in mare masura si pe voi dar si pe barbatii care va fac jocul..., totul se invarte in jurul ei si nimic nu exista fara.... Cati ani tre sa ai sau cata experienta, ca sa te poti ridica deasupra acestei chestii?

         Cat de obsedata tre sa fii sa intelegi ca daca te invit la o cafea si o poveste mai directa (la cafenea, bineinteles)...deja vreau sa ti-o trag?

         Ma rogi sa fiu "tata ranitilor" (cum zicea cineva pe blog), sa te sfatuiesc cum sa iesi din buda sentimentala in care esti de cativa ani, iar cand accept, sa crezi ca am facut-o doar ca sa te calaresc...nu pot sa nu ma gandesc in scenariul tau, cand era asta: inainte, in timpul sau dupa? Chiar nu ma pot opri sa nu ma simt jignit....

         Dupa zeci de ore de sfaturi la telefon..... doar asta ai inteles? Nu m-am invitat eu...tu ai facut-o...Sau chiar nu ai inteles ca o consiliere de genul asta (indiferent ca e spirituala sau psihologica), presupune o responsabilitate imensa fata de fiecare cuvintel sau atitudine? Nu trebuie sa stii cate ore ma gandesc eu la tine, la problemele tale, cata analiza si sinteza ( sa nu zic scoala si experienta) sunt necesare pentru a ajunge la sfaturile si la solutile acceptabile, ....dar putin respect tot trebuie sa dai....

         Nu stiu ce am reprezentat eu pentru tine, dar daca ti-am raspuns la glume cu glume,  la situatii cu situatii .....a fost tot in scop terapeutic si am crezut ca ai inteles asta si ti-ai dat de la inceput seama ca nu poate fi altceva si ca nu e voie sa se amestece lucrurile.

         E vina mea.Ti-am dat respect si nu am cerut/impus putin respect. De fapt, la noi asa e....daca-i gratuit nu e bun, nu e de calitate.... e dubios....etc...

         Nu stiu ce ai inteles la telefon, asa ca ti-am scris asta ca sa intelegi poate, ca nu sunt suparat dar nu mai pot si nici nu mai doresc sa te ajut in forma de pana acum: oricand, oricum, orice....



Cu respect,

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Alt fel de rugaciune....

O, iarta-mi, Te rog Doamne, atatea rugaciuni

Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni,

Caci am facut adesea, din Tine, robul meu,

Nu eu s-ascult de Tine, ci Tu, de ce spun eu.

In loc sa vreau eu, Doamne, sa fie voia Ta,

Iti cer, iti cer intr-una, sa faci Tu voia mea,

Iti cer s-alungi necazul, sa nu-mi trimiti ce vrei

Si sa-mi slujesti in toate, sa-mi dai, sa-mi dai, sa-mi dai,

Gandindu-ma ca daca iti cant si Te slavesc,

Am drept sa-Ti cer intr-una sa faci tot ce doresc.

O, iarta-mi felu-acesta nebun de-a ma ruga,

Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta,

Nu tot cerandu-Ti Tie sa fii Tu, robul meu,

Ci Tu cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu,

Sa inteleg ca felul cel bun de a ma ruga

E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta. AMIN

duminică, 11 aprilie 2010

Nu meritam...

         ....dar m-ai ajutat din nou! Sarutmana Sefu' ! Tie si Ingerasului trimis de Tine!

4 ore de "nimicuri", frumoase si normale intr-o crasma insipida, m-au ajutat sa-mi aduc aminte cine am fost, cine sunt si cine pot sa fiu.......





Ce conteaza acum e ca:

      Am ales sa am suflet...si asta ma ajuta sa fiu fericit si cand doresc sa pot castiga cati bani am nevoie .......altii aleg banii dar cu ei nu pot cumpara nici suflet si nici fericire...







si-n minte-mi suna in rastimpuri celebrele versuri:







"Traind in locul vostru stramt,

Norocul va petrece

Iar eu, in lumea mea ma simt

Nemuritor si rece."

vineri, 9 aprilie 2010

Repostez....cui ii pasa? Cine ma va ajuta?

 A trecut juma de an si tot nu mi-am invatat lectia.....asa ca, iata-ma intors in acelasi punct:







              N-am urat de ani buni pe nimeni. De cand mi s-a dat intelepciunea de a intelege de ce si ce-i face pe oameni sa actioneze intr-un anumit mod. Din perspectiva separarii lor de fapte, am reusit chiar sa-i iubesc pe fiecare dupa cum si cat merita, urand in acelasi timp faptele lor, privindu-i deseori cu mila si tristetea izvorata din intelegerea prostiei lor. Prostia, cu efecte in necunoasterea si neintelegerea legilor ce guverneaza societatea, lumea fizica, dar si cea spirituala, nu absolva pe nimeni de efectele ce decurg din incalcarea acestor legi. Am ajutat pe fiecare, cat am putut si cat a dorit si acceptat, sa scape de prostie si de necazurile aferente ei.



             Acum urasc. Ma urasc pe mine pentru ca nu reusesc sa ma inteleg, sa ma ajut, sa ma iert. Nu ma pot detasa, nu ma pot vindeca....



             Cine ma va ajuta? O data, ziceam ca-s mii de oameni gata sa sara recunoscatori la cel mai mic semn de nevoie din partea mea. Privesc in jurul meu....doar oameni orgoliosi, plini de sine si de importanta vietii si faptelor lor. Sterpi la suflet, nu se obosesc sa faca nimic daca nu le "iasa" ceva, un avantaj cat de mic. Cativa, foarte putini, cu suflet viu si curat, dar inca nedescoperit si neacceptat de ei insisi, stau si ei incorsetati de sute de prejudecati, cerc vicios de "daca", "ce ar crede", "cum as aparea" ,"ce ar zice" ....impletit cu "nu pot", "nu merita", "nu vreau", "de ce eu", "nu acum", "de ce asa", etc.



             Ma urasc pentru ca sunt si eu om si am ajuns la inevitabil....sa am nevoie de ajutor, de intelegere, de iubire manifesta din partea semenilor mei, a celor dragi in special.....nu mult...un strop din oceanul daruit...



             Ma urasc pentru ca nu mi-am invatat inca lectiile, tot acest timp cat am stat in turnul meu de fildes, impartind bunatate, sanatate, fericire, protectie si orice ajutor au avut nevoie cei in jurul meu. Oamenii vin, iau si pleaca....bucurosi ca nu trebuie sa plateasca nici macar cu simplul "multumesc", liberi de orice obligatie. Ba multi au zis la un moment dat, cu nesimtire: "ai fost fraier, ai fost prost. Trebuia sa-mi ceri ...atunci ca eram in stare sa-ti dau orice...". Dar...de ce atunci dadea si acum nu ? Probabil am daruit si m-am daruit cui nu trebuie, cui nu merita, cui nu stie sa aprecieze darul nascut din zile si luni jertfite din timpul meu si timpul pentru mine. Bieti prosti! Era usor sa cer bani....cel mai usor. In schimb, le-am cerut ce e mai greu...ca multumirile si plata sa o faca fata de ei insisi si fata de Bunul Dumnezeu, devenind mai buni pentru/prin bucatelele de suflet si iubire puse putin din putinul meu si mult din Nesfarsirea Dumnezeiasca, spre vindecare trupeasca si spirituala. Mai buni fata de ei insisi si fata de cei din jurul lor, pe care pretind ca-i iubesc.



              Ma urasc pentru ca sunt cel mai prost dintre toti. Toti cer ajutor de la mine cand nu mai pot, sunt doctorul sufletelor lor. Acum am ajuns ca ei. Nu mai pot. Unde e doctorul meu? Unde si cine e persoana care sa aiba bucuria si fericirea de a sprijini si lecui un doctor....probabil...nu exista....probabil e doar Bunul Dumnezeu....

joi, 1 aprilie 2010

Azi m-a corectat gramatical un "Anonim".



bravo Patratel"....era o vorba a celor ce au crescut cu desene animate comuniste... multumesc pentru corectura....insa....cand am postat (si de regula cand postez) am facut-o cu inima si din inima, nu m-a interesat sa vad daca acest fragment din "Scrisoare de ramas bun" de Gabriel Garcia Marquez este corect gramatical. Nu am pretentia ca stiu sa scriu ...sau stiu gramatica....incerc dar nu ma chinui sa o fac...si cui nu-i convine sa nu citeasca...



si...inca ceva....parte din motivele pentru care postez:



Postez pentru mine, pentru sufletul meu,  pentru cei (cele) care rezoneaza cu ceea ce transmit, pentru care conteaza continutul nu forma, postez ca sa demonstrez ca exista si barbati cu suflet sensibil,......

Postez pt ca sunt zburator, si cand stii ca oricand poti sa cazi din cer, altfel si la alta intensitate gusti fiecare clipa din viata... cu cele bune sau rele....







Recidivez acum:



Scrisoare de ramas bun" de Gabriel Garcia Marquez





Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi-ar darui o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.



As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza,ci pentru ceea ce semnifica.



As dormi mai putin,dar as visa mai mult,intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina.



As merge cand ceilati se opresc,m-as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m-as bucura de o inghetata cu ciocolata!



Daca Dumnezeu mi-ar face cadou o bucatica de viata,m-as imbraca foarte modest,m-as intinde la soare,lasand la vederea tuturor nu numai corpul,ci si sufletul meu.



Dumnezeul meu,daca as avea o bucatica de viata…



N-as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc.



As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu-le ca sunt favoritii mei si as trai indragostit de dragoste.



Oamenilor le-as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc!



Unui copil i-as da aripi,dar l-as lasa sa invete sa zboare singur.



Pe batrani i-as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea.



Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii… Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui,insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a-l escalada.



Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut,pentru prima oara, degetul parintelui, l-a acaparat pentru totdeauna.



Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul,doar atunci cand ar trebui sa-l ajute sa se ridice.



Spune intotdeauna ce simti si fa ceea ce gandesti.



Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea dormind, te-as imbratisa foarte strans si l-as ruga pe Dumnezeu sa fiu pazitorul sufletului tau.



Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand te voi vedea iesind pe usa, ti-as da o imbratisare, un sarut si te-as chema inapoi sa-ti dau mai multe.



Daca as stii ca asta ar fi ultima oara cand voi auzi vocea ta, as inregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o data si inca o data pana la infinit.



Daca as stii ca acestea ar fi ultimele minute in care te-as vedea,as spune te iubesc. Nu mi-as asuma, in mod prostesc, gandul ca deja stii.



Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita!



Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui,tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti.

De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata,in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta.



Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui imi pare rau, iarta-ma, te rog si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.

Nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete.

Cere-i Domnului taria si intelepciunea pentru a le exprima.

Demostreaza-le prietenilor tai cat de importanti sunt pentru tine.