luni, 26 octombrie 2009

Fata il intreaba pe un baiat: Iti plac?''El a raspuns:''Nu''

Ea la intrebat:''Ma gasesti draguta?'' El a raspuns:''Nu''

Ea la intrebat:''Ma aflu în inima ta?''El a raspuns:''Nu''

Pentru de ultima data, ea la intrebat:''Daca plec, vei plange dupa mine?'' El a raspuns:''Nu''

Ea trista a plecat .

Si atunci el o prins-o de mina, spunandu-i:''Eu nu te plac, eu te iubesc. Nu te gasesc draguta, te gasesc superba. Tu nu esti in inima mea, tu esti însăşi inima mea. Eu nu voi plinge dupa tine daca pleci, eu voi muri dupa tine.''

Cat as vrea...

      Ce ar fi daca mi-as lua inima in dinti si le-as spune tuturor ca existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet?! Cand uit sa respir si eu ma intreb daca esti, dar stiu ca esti. Esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci. tu nu stii sa vorbesti. Stii doar sa existi.

       Cand e liniste aud venind din suflet o melodie…melodia mea preferata. Imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea...danseaza… danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori..., cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare… As vrea sa nu te aud.  Chiar as vrea… dar te aud si incerc sa te desenez cu toata fiinta mea… te conturez incet pe tine...un TU imaginar…Cu ochii inchisi intind mainile si te modelez… sub palmele mele te nasti a nu stiu cata oara. iti conturez parul, fruntea, urechile, ochii, nasul, barbia, buzele, umerii. Aici m-am oprit putin, fara sa vreau lacrima mi s-a asezat cuminte pe umarul tau…esti aici, se aude o inima… nu e a ta… e a mea de data asta… ma ridic si plang.

       In linistea noastra noi nu suntem singuri… "nu suntem singuri!!!" - imi rasuna din nou si din nou… plang… ma opresc si respir adanc… la urma urmei oricat te-as iubi doare zona inimii constiinta imi spune mereu cine sunt... mie de ce trebuie mereu sa-mi pese???... de ce???

vineri, 23 octombrie 2009

Pentru tine....din nou...

         N-ai sa mai simti niciodata incorsetarea iubirii mele nici macar in vise…de aici au aparut multe dintre greselile mele, din dorinta de lucruri concrete, ori acestea de la tine nu le pot avea niciodata. Poate ca e mult spus greseli, pentru ca nu-mi pare rau decat de ceea ce n-am putut trai cu tine. Este mult prea multa durere si nici un suflet de om nu merita sa o suporte.

         Elibereaza-te tu, asa cum cred ca ai facut-o de multa vreme si traieste fiecare clipa si fiecare secunda ca si pana acum, cu forta si pasiune. Traieste tu si pentru mine…chiar si acolo unde toate s-au transformat in jumatati de masura, acceptabile doar din dorinta de supravietuire si de a trece demn prin existenta asta. Dar sa nu ma mai intrebi vreodata ce ma anume doare ca n-as stii sa-ti raspund exact…si nici ce ma mai tine legat de tine…Atat de mult a trecut de cand am scris primul poem…despre ploi si toamna …si despre tone de iubire, toxica, ametitoare, magnetizanta…





       Imi este atat de dor de tine, de gandurile tale ascunse in vorbe ascutite. Da, mi-e cumplit de dor de tine si te doresc la fel de tare cum tanjeste pamantul asta pustiit dupa un strop de ploaie sau dupa o raza de soare. Mi-e dor de stangaciile tale si de zambetul tau strengaresc. Mi-as da jumatate din viata sa stau o data la tine in brate si sa iti simt inima batand langa a mea si sa respir in mine fiecare sarutare si atingere. Sa tii minte ca asa voi simti mereu, indiferent in ce timp, anotimp sau dimensiune ne-am afla.





E tarziu si vine vremea plecarii. Noapte buna, iubirea mea.

joi, 22 octombrie 2009

Pentru tine.....

        Toti spun ca timpul le vindeca pe toate si ca uitarea isi asterne pasii peste o mare iubire, incetul cu incetul. Inca nu ma simt in stare sa rumeg ideea aceasta pentru ca ma face sa ma simt ca un porumbel care si-a prins aripa intr-o sarma ghimpata pusa de oameni special ca el sa inteleaga prin durere si moarte sensul vietii.        

      Ai stiut vreodata ca tremur din toate incheieturile cand vorbesc cu tine si despre tine, de prea multa traire si emotie si ca inima imi bate atat de nebuneste incat mi-e greu sa respir, sa te respir, chiar si acum dupa atata timp? Dar vreau sa traiesc pana la capat toata aceasta nebunie, boala, iubire, spune-i cum vrei tu, in tacere, acolo de unde nimeni nu mi te poate lua, in cele mai ascunse unghere ale sufletului meu.

        Stau si ma gandesc, de stii oare, ca esti singura care m-a ingenunchiat, facandu-ma "sa uit" de mine, facandu-ma sa nu mai pot respira alt aer si alta iubire. Irepetabila plecaciune pe care mi-as fi dorit s-o simti ca pe o petala de liliac alb scuturat de noroaiele lumii intregi, stransa pentru o secunda in causul palmei tale.

        Am asteptat confirmari ce n-au venit niciodata, am avut indoieli si azi nestinse si m-am lasat prada neputintelor, dar de un lucru am fost intotdeauna sigur…de ceea ce insemni tu pentru mine. Nu mai pot sa traiesc o alta iubire cu nimeni altcineva la intensitatea si durerea pe care am simtit-o pentru si cu tine, dar vreau sa stii c-am inteles sa te eliberez de ea.

marți, 20 octombrie 2009

FII ATENT...

Azi mi-am amintit de Doru Davidovici. De fapt, mi-au sunat toata ziua in minte versuri... abia apoi mi-am dat seama ca sunt ale lui.









Fii atent

Fii atent cum te dai,

Niciodată de tot.

Păstrează ceva, de o parte pus bine

Doar pentru tine.

O carte, un crez, un cuvânt

Ca un borcan cu dulceaţă, ascuns de bunica-n cămară.

Locul unde revii fără să doară

Numai al tău, tăinuit,

În care poţi dormi liniştit, cu tine împăcat

Somn adânc, legănat

Şi unde poţi fi pe rând sau deodată

Pirat

Aviator

Pompier

Şi axa de roată dinţată.





Fii atent cui te dai,

Deschide ochii larg, priveşte în jur

S-a cam perimat noţiunea de "pur"

În secolul nostru motorizat...

Suntem alţii

De noi înşine puţin depăşiţi,

De noi înşine puţin înspăimântaţi şi siliţi

Să facem totdeauna ce-am vrea.

Oamenii nu sunt teribili de buni, nu sunt nici răi,

Oamenii-s oameni

Crede doar în ochii deschişi mai larg ca ai tăi.

Oricum ar fi...

E păcat pentru noi

Să risipim

Orzul pe gâşte

Şi pâinea albă pe oi

(Ultima fărâmă, ştii bine

Niciodată n-o păstrezi pentru tine

Totdeauna e altul care are nevoie mai mare

Face parte din a fi tare).

Fii atent cum te dai, fii atent cui te dai

Oamenii nu-s buni, nu sunt nici răi,

Oamenii-s oameni

Crede doar în ochii mai larg deschişi ca ai tăi.





Doru Davidovici, un om deosebit despre care mult prea putini stiu...prin vocea de peste timp a lui sa multumim ingerilor aviatori  de acolo din Cer...



luni, 19 octombrie 2009

Raneste-ma

      Raneste-ma. Ce mai conteaza o sageata in plus, pe langa sutele de sageti care stau infipte in inima mea. Ce mai conteaza un strop de sange care curge, pe langa suvoiul care deja s-a scurs. Oricum nu mai e prea mult si se va termina. Nu va mai fi nici un strop si atunci totul se va fi terminat.

      Sufletul meu incearca sa iasa la lumina. Nu reuseste.. E cuprins de singuratate si e confuz, nu stie cum sa reactioneze. In jurul lui simte doar caldura flacarilor, s-au deschis rani adanci si ard fara oprire.. Simte pe obraji lacrimi fierbinti. Nu le poate stapani. Isi ridica bratele, incearca sa iasa din tristetea ce-l inconjoara. Ingenuncheaza.. se simte slabit, simte ca i-a venit sfarsitul, nu mai suporta.

      Incearca sa strige, isi aude ecoul cum se pierde departe, il cuprinde disperarea, incepe sa tremure, simte de parca se imbolnaveste, de parca innebuneste de atata durere.. incearca sa se calmeze.. isi acopera urechile cu palmele si inchide ochii, sfarsind siroaiele de lacrimi.. ramane asa.. isi curata mintea de ganduri... vrea sa uite totul.. si asteapta ca timpul sa-l vindece..

       In inima mea e furtuna, fiindca tu-mi lipsesti, dragostea mea tuna, si fulgera si-i viscol nebun, si plang caci iubirea se transforma in cenusa. A fost un vis frumos, acum nu mai este soare in viata mea, iar vantul ma raneste, ma doare, ploaia a inceput si ea si-mi aduce aminte ca am lacrimi care curg. Si stiu ca sunt doar un om. Si tac si astept si tot sper in zadar ca focul ce mistuie totul, sa se stinga dar nu se intampla… arde mocnit, tacut, sigur, distrugand amintiri, clipe, chipuri, lasand in urma doar un morman de cenusa Acum incerc sa zambesc, trist, dar zambesc…si o lacrima isi face loc pe obrazul meu, sapand santuri adanci, precum o apa sarata ce incearca sa ude pamantul.

duminică, 18 octombrie 2009

Cand va priviti, faceti-o cu dragoste....

       Multe suflete perechi se intalnesc fara ca scopul lor sa fie mariajul si cinci copii. Nu e indicat sa tragi de o relatie. Ci doar sa faci tot ce sufletul tau simte. E bine sa decelezi intre ce simte sufletul tau si ce simte vointa ta! Ca sa fii convins ca ai ales din centrul fiintei tale trebuie mai intai sa-ti cunosti acest centru. A iubi pe cineva nu inseamna a-i vrea binele daca el nu si-l vrea. Ci a accepta ca el are dreptul sa fie si inalt si mic. Asa cum tu ai dreptul sa stai sau sa pleci de langa el. Poti face multe lucruri pentru un om.Pana in punctul in care nu te tradezi pe tine.





Cand stii ca te tradezi?...... Cand suferi?





       Nu, putem suferi din orgoliu si nu din acel MINE care indica esenta fiintei. Deci atunci cand iti pierzi sufletul, cand nu mai stii cine esti atunci risti sa iubesti mai mult din inertie si sa incarci iubirea cu povara de a te rupe pe tine de TINE. Si nu poti arunca in carca nici unui iubit/iubite povara de a te aduce in punctul tradarii de sine.

E iubirea oarba? Nu. Poate pasiunea. Iubirea deschide canalele intelegerii, cunoasterii - uneori vazand ce altii nu vad si poate niciodata nu va fi manifestat - lumina din iubit/iubita.

de ce o patesc... iar si iar...?

        A fost odata o fata oarba care se ura pe sine pt ca era oarba.Ura pe toata lumea in afara de prietenul ei.Intr-o zi fata a spus ca,daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei.Intr-o zi norocoasa cineva i-a dat o pereche de ochi.Atunci ea a vazut totul,o lume plina de farmec,un nou inceput....dar nu in ultimul rand si pe prietenul ei.Acesta apoi a intrebat-o:"Acum ca poti vedea,te mariti cu mine?"fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei e orb si i-a spus:"Imi pare rau dar nu ma pot marita cu tine,pt k esti orb".prietenul ei a plecat plangand si i-a spus:"Te rog sa ai grija de ochii mei....





Si-mi aduc aminte de clipul urmator:



Kiss-Because I'm a Girl





marți, 13 octombrie 2009

SUN TALPA CARE ITI SARUTA UMBRA

    

        Sunt ochii care vegheaza infinitul din tine…sunt cuvantul nespus si gestul abia indraznind sa se ridice spre albastru infinit. Sunt prelungirea sangelui tau care curge doar prin mine...Sunt pleoapa care iti inchide universul...Sunt mana cu care mangai stelele…Sunt gandul de seara gemand de patimi nestiute...

         Sunt talpa care iti saruta umbra...de dor, sunt...atat de TU incat sufletele noastre se ineaca in acelasi abis de lumina...Sunt cantecul de cocori ramasi in toamna asta uitata de lume...Sunt samburele tau de adevar sau... de otrava...Sunt gustul buzelor tale... dulci-amarui..sunt minunea nascuta in palma ta intinsa pentru ultima oara la marginea de drum...a vietii iubirii, sunt eu, un biet muritor care si-a dorit iubirea. S-a ales cu clipe prelungite cu dor, cu durere, cu secunde ce devin tot mai des…amintiri…

        Clipe care trec, clipe care isi ard ecoul in gesturi de ieri, de maine…Adieri de liliac alb, pe suflete, gustul buzelor tale uitat pe o margine de vis…Nopti cu stele atat de calde incat ploua cu liniste…Mirare in ochi, chemari in tacere, tremur pe pleoape… maini intinse…spre tine.

        Imi este plecare si-mi este si vant…si nesomn si mi-este departe de tine si frig, si mi-e pustiu, unde esti ? Mie sete si iar imi e dor, mi-e rana de cantec in gand, mi-e frica…si-mi este si... nor de ploi prea albastre plangand.

duminică, 11 octombrie 2009

de ce intotdeauna cand iubesti trebuie sa suferi?

       Spune, de ce intotdeauna cand iubesti trebuie sa suferi? De ce e asa de impletita dragostea cu suferinta?’ Sa fie oare dragostea impletita cu suferinta? Suferinta pentru ce? Ce te face sa suferi?



       Oare suferintza asta nu e mai degraba strans legata de asteptarile noastre? De faptul ca ne imaginam dragostea celuilalt, fie iubit/iubita, intr-un anumit fel, de multe ori dupa’chipul si asemanarea’noastra? Oare nu aici e dilema? Ce inseamna sa te lasi iubit? Oare nu inseamna sa il lasi pe celalalt sa-si manifeste dragostea asa cum vrea sau cum poate sau Iubirea, cum o simt eu…. Cred ca vine la pachet mai degraba cu acceptarea si ingaduinta. Cred ca a iubi inseamna mai intai sa te daruiesti, pe tine, la infinit, indiferent de reactia si atitudinea celuilalt.......



Cine sunt eu....?

      Adesea sunt intrebat daca sunt real si ce sunt.....







      Sunt un barbat obisnuit. Ochii mei nu se scalda in vreo culoare deosebita, sunt de culoare caprui spre negru. Trupul meu arata ca al celorlalti barbati si nu ne despart ca infatisare decat niste fasii de materiale, niste vise, un univers interior.



      Nu pot schimba lumea asa cum as vrea, pot doar sa o las sa ma schimbe dupa cum vrea ea. Nu mai pot sa redevin copil si nici sa fiu naiv ca sufletul sau. Nu stiu sa fac o femeie sa ma considere viata ei, dar o iubesc si o pun in centrul propriului univers. Am inceput sa ma maturizez si mi-a disparut dorinta de a schimba lumea. Imi doresc doar de a-mi gasi locul in lumea aceasta. Nu sa ma iubeasca toti, ci cei pe care ii iubesc eu. Nu sa ma planga posteritatea, sa ma planga cei pe care ii iubesc. M-am nascut sa nu vreau sa fiu mai mult decat ceea ce sunt.



       Am regrete... mii. Regrete mari, regrete mici. Exista regrete pe care le-am ingropat, regrete pe care le-am depasit, regrete pe care le-am uitat si regrete care ma vor urmari toata viata. Regretele ascund lucruri pe care am vrut sa le fac, visuri pe care am indraznit sa le tes, imprejurari in care nu am putut lupta, amintiri de care nu am putut scapa. Sunt toate acolo, pierdute prin fire impletite de memorie, intensificate cu sentimente si suflet, in fata unui univers intreg... Uneori imi doresc ca curga vreun potop sa-mi curete si sa-mi spele sufletul de regrete, ca sa pot atunci zambi senin ca un curcubeu. Suntem oameni si nu ne e dat prea mult timp sa-l irosim. Sunt pe un drum al meu, neales de nimeni, doar de mine, nestiut de nimeni, doar de mine. Las in urma toate amintirile si privesc ce sunt si ce vreau sa fiu... si plec fara regrete, fara nimic… eu, drumul si privirea mea spre ce va fi.





Tanjind dupa iubire...

Privesc cerul instelat

Si luna cum rasare

In minte chipul tau curat

Aievea imi apare.

Tu esti departe si-mi lipsesti

Si-as da orice sa fii cu mine

Si la ureche sa-mi soptesti

La rau... dar si la bine.

As da ce am eu mai bun

Sa am puterea sa iti spun

Ca tot ce simt este iubire,

Ca tot ce vreau e feiricire.

Traiesc numai din amintiri

Care se spulbera cu greu,

Ele sunt doar niste trairi

Cu ele-ncet... dispar si eu.

Ma sting usor, dar nu te uit

Se-ntuneca afara

Si luna dintre stele-acum

Incepe sa ma doara.

Sunt singur in noaptea plina

Astept orice minut cu tine

Daca ai fi acum cu mine,

In jurul meu ar fi lumina.

Dar separarea ma omoara

Tu stii cat tin la tine

As vrea sa fug, sa te ajung...

Dar stau plangand afara.

Luna se-ascunde dupa nori,

Din ochii mei curge durerea

Raceala noptii ma cuprinde,

Eu ii ascult tacerea.

Insa nu vreau sa mai suspin

Nu vreau sa simt cum mor,

Desi la tine ma inchin,

Eu am un viitor.

Un viitor ce pare scurt

Dar totusi este al meu

Cu tine as vrea sa-l impart

Dar stii ca este greu.

O viata am, doar una...

Nu cer ce nu se poate

Si dintre nori parca-mi zambeste

Cu gingasie luna.

Ea ma indeamna sa mai sper

La ce este mai bine

Dar oare ce e mai frumos

Decat sa fiu cu tine?

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Rascruce....

        Ce faci cand nu stii ce sa faci, desi stii ce ai de facut? Desigur lucrurile sunt atat de simple sau de complicate pe cat le facem noi insine. Dar oare le facem intr-un fel sau altul din nevoie, din nestiinta, din inertie? E mana destinului? Nu conteaza prea mult, dupa cum imi imaginez.

       Ma aflu la o rascruce de drumuri. Rascrucea asta imi seamana cu o sfera, in care eu ma aflu in centrul ei, din lipsa de alta aproximare mai potrivita. Nu stiu in ce directie sa apuc, desi stiu ca orice directie ma duce in acelasi loc. Cel mai simplu ar fi sa fac un pas, oriunde, numai sa il fac. Ce este alegerea? De ce alegi ceea ce alegi si ce alegi cu adevarat? De ce ne punem atatea intrebari cand stim noi insine ca tot noi vom raspunde la ele?

vineri, 9 octombrie 2009

Plecarea....

  de Doru Davidovici





Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -

Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi

Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi

Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei

Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.

Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.





E mult mai bine aşa

Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire

Înroşindu-ţi nasul

Lăcrimându-ţi ochii

Şi schimbând întreaga ta fire

(Neîmblânzită).

Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe fată,

Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,

Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit

Face parte din lucrurile de neclintit,

Chiar între munţii care se bat cap în cap.

Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,

Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,

Priveşte

Cântăreşte

Gândeşte

O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,

Chiar dacă doare.

Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.

Pentru mult timp.

(Uneori, pentru personala vecie.)

Totdeauna se ştie

Cum începe dragostea sau o prietenie,

Cum se termină - e mai greu de aflat.

Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,

Fără să priveşti înapoi,

Din nou singur cu tine.





… Aţi fost doi.

joi, 8 octombrie 2009

Vorbind la telefon, mi-am adus aminte de clipul urmator......



        E inca prea devreme, am deschis larg ferestra, miroase a toamna si vantul adie usor, privesc dansul a celor cateva frunze ingalbenite cazute parca mult prea timpuriu. Ma simt incatusat, simt nevoia sa evadez, inchid ochii, trag aer in piept si incerc sa-mi pastrez calmul, sa nu ma pierd, strang pleoapele si incerc sa nu plang.

         Las adierea sa ma cuprinda si sa ma poarte spre lumi diferite, las mirosul de toamna proaspata sa-mi patrunda simturile. Deschid brusc ochii, unde sunt? Cine sunt? Cine este cu mine? Locurile imi sunt necunoscute privirii, dar, sufletul meu le recunoaste, de parca ar trai vesnic aici. Inchid din nou ochii si ma departez de fereastra, ma ameteste aroma restului de cafea din cana. Imi este dor, imi este somn si tot ce-mi doresc acum este sa dorm, caci in visele mele ma trezesc langa tine, esti doar cu mine, traiesc doar pentru tine. In vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea. Adorm … visez …

         Privesc in gol si ma afund in ganduri, la tot ce-a fost, la tot ce este si la tot ce ar putea sa fie. Demult, am vrut sa neg ca te iubesc, imi era teama cand lacrimi de durere imi siroiau pe obraji, imi era teama cand simteam cat te iubesc de mult, imi era teama de iubire, sau poate frica de suferinta, suferinta care ma gandeam ca o voi simti la gandul ca tu ma vei parasi. Stiam ca aici se va ajunge, dar am negat, nu am vrut sa vad adevarul, ca tu nu ai simtit niciodata ce simt eu si dovada e vie, suferinta mea si nepasarea ta.....

miercuri, 7 octombrie 2009

E tarziu...

        Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos…s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, pe care nu am cum sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi…. Daca nu suntem facuti unul pentru celalalt ... de ce ne-am intalnit? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost alesul inimii tale… De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai aceea care nu are nevoie de el?



        Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.



         Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.



         Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.

Inca te feresti....

Te-am vazut...mai bine de juma de ceas ai zabovit pe e-mailurile trimise de mine....

La telefon te-ai prefacut ca n-ai fost acasa si nu te-ai gandit la mine....

Inca ti-e frica...inca te feresti.....suna cunoscut:





luni, 5 octombrie 2009

De dor....

       E deja tarziu. Doar noaptea mai sopteste de dincolo de vise, doar luna mai clipeste din pleoapele grele, imprastiind o lumina fada peste intunericul patrunzator. Vantul adie, imprastiind mirosul de toamna, mirosul de liniste si intuneric.

        Linistea mi se umple de dor, de amintiri. Imi amintesc din nou de ziua and te-am vazut prima oara. Ciudat, dar in acel moment am simtit ceva, ceva ce nu simtisem niciodata, fusese indeajuns de mult sa tulbure intreg universul meu, aveai o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie.

        Ce se intamplase oare? Stiam ca m-am indragostit, eram indragostit de tine de ani de zile, de vieti intregi....desi nu stiam ca existi in realitate. Era posibil asa ceva? Da. In clipa aceea ma chinuiam sa aflu ce se intampla cu mine, incercam sa aflu de ce ma tulburase atat de mult o simpla privire. Acea privire care inca ma tulbura cu aceeasi intensitate, acea privire care mi-a intrat in sange, in creier si ma arde.Inchid ochii. Mirosul de toamna imi patrunde simturile … si mi-e dor …de tine.....

duminică, 4 octombrie 2009

Universul meu....

       Un univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aici este Totul. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfect in concordanta cu Universul meu.

       Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.



       Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.



       Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.



       Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.



       Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.



       Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.



       Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .



       Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.



    Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Pe nisipul marii...

       Ai mers vreodata pe malul marii desculta si ai simtit valurile marii atingand sfioase picioarele tale? Ai ascultat vreodata briza marii? … Ai lasat-o sa te cuprinda si sa iti sopteasca la ureche cuvinte dulci, sa te imbie sa te lasi purtata de ea, sa iti intre in adancul sufletului sa iti alunge tristetea, durerea, grijile si suferintele te care le tii numai pentru tine, sa nu fie nimic care sa te poate atinge ?

       Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.

       As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.

       O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.

joi, 1 octombrie 2009

Zece

      Nu ma lasa in neant suspinand dupa tine.Te-ai gandit tu oare cat de tare doare ca te iubesc? Cat a durut sa tatuez chipul tau in fiecare dintre chipurile altora? Nu-mi vorbi daca nu-mi vei spune nimic .Nu ma atinge daca nu atingerea mea o vrei.Imi tot ascund ochii rosii dupa ochelari...daca eu nu vad lumea, nici ea nu ma vede pe mine. Te-am visat de atatea ori real de am ajuns sa incurc visul cu realitatea, vrand sa ma refugiez acolo unde erai tu.



      Nu intelegi cat lupt cu mine sa nu ma gandesc la tine, sa nu-ti scriu pagini intregi dedicate tie, sa nu te sufoc. La naiba! Imi vine sa tip si sa lovesc! M-ai facut sa scriu iar cum credeam ca pot. Citeste-ma caci sunt fila de jurnal! Vrand sa stiu ce vrei...Imi vine sa-mi leg mainile si degetele sa nu mai scrie. Sa-mi blochez creierul sa nu se mai gandeasca la tine.



     Noua vieti si o minune, sapte numere norocoase, trei sute de idei minunate, opt zeci de "te iubesc-uri" si-un sarut, doua maini ce stau unite, si un singur suflet.