miercuri, 26 octombrie 2011

dreaming...

luni, 24 octombrie 2011

Gesturi mici…. neinsemnate…


 

Pe un om intelept nu-l poti minti . El se lasa mintit... daca vrea.... Daca ai o relatie cu un asemenea om, ai o singura scapare: fii sincer, fi natural, fa totul firesc, ne fortat.
In iubire, se accepta micile minciuni, care fac poate viata mai condimentata sau ocolesc temporar subiecte delicate…. dar atentie la “mici” si “temporar”… pentru ca firea omului face sa te obisnuiesti cu asta si sa treci repede la “mari” si “definitive”. Din comoditate, din obisnuinta (de la munca- de ex.), din lipsa comunicarii, din lipsa timpului, etc…. indiferent de motiv si justificare… nu o fa fata de omul intelept, fata de copii si fata de cel care te iubeste “cu adevarat”… acestia toti au cu ei ingerasii care ii ajuta sa te prinda. ( glumesc dand vina pe ingerasi… sau nu…)
Ce te da de gol? Simplu…. gesturile mici…. neinsemnate…Sunt gesturi simple, care nu pot fi programate, prevazute, si… ce e mai grav… nici nu pot fi cerute de catre celalalt… pentru ca-si pierd valoarea. Valoare pentru ca sunt dictate de suflet si de ceea ce porti in el fata de partenerul tau. Am zis “partener”…daa… pentru ca se aplica si cand e vorba de sot-sotie,  iubit-iubita, prieten-prieten, dar si parinte-copil… nu dezvolt…ganditi-va singuri.
Si nu uita: trecutul cu greselile lui te urmareste si te ajunge din urma. Nu vei scapa de “lectiile neinvatate” ascunzandu-te, fugind de ele, ocolindu-le... pentru ca ele te fac sa platesti acum, in prezent, involuntar gafand cand te astepti mai putin....si prin asta compromitandu-ti viitorul...

duminică, 16 octombrie 2011

pasarea din mana sau… cea de pe gard ?



Stiu, se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea, asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire, distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.
Sau… aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de nefericire si neimpliniri.  Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.
Sau...ai un “prieten”, care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.
Situatii sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat, batut, siluit fizic sau psihic, etc.

Gandul ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce te face sa lupti in viata de zi cu zi .... insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna, e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma, altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.
Cei care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint. Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul, familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt, nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….

A alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei, inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.
Libertatea de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor cupluri sau familii destramate.
Ma intreb…oare de  ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut fericit pe cel pe care-l iubesti? 

Cati din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des? Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut? Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?
Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….

duminică, 9 octombrie 2011

Initiere in relationare...

Suntem invatati  si chiar conditionati de mici sa relationam intre noi. In ziua de azi a devenit aproape vital asta. O simtim personal dar si social, se numeste generic “socializare” iar pentru unii a devenit un stil de viata chiar.
Multe chestii le facem din obisnuinta, din rutina, fara a ne mai gandi ce reprezinta, fara a constientiza de ce se fac, cum se fac corect si ce mecanisme implica, ce responsabilitati ridica, etc.
        Dupa postarea “Ieri am fost agatat….” am primit multe feedback-uri care mi-au demonstrat inca o data cat de multe automatisme ne stapanesc viata de zi cu zi. Poate pentru ca unii dintre noi nici nu au avut sansa sa li se explice iar altii nu au avut timp sa mediteze asupra lor, o sa le iau pe rand si intr-o modalitate cat mai simpla:

Salutul – pe langa faptul ca trezeste sau nu in noi ganduri, sentimente, amintiri, etc – faptic, (chiar daca inconstient) luam o bucatica din biocampurile noastre, din energiile noastre, din sufletelul nostru, pe care o unim cu algoritmul format de salut si pe care apoi o “aruncam” (transmitem, daruim, etc) destinatarului acelui salut. Nu degeaba in popor actiunea de salut mai este  explicata cum ca “dai binete” cuiva. Prin salut daruiesti si te daruiesti putin celui salutat…Cati dintre voi ati vazut si constientizat pana acum salutul in forma asta? Pentru toate astea, in popor,  sa nu raspunzi la salut este considerata o actiune total reprobabila si lipsita de bun simt. Si daca tot suntem aici… voi generaliza,  spunand ca aproximativ aceleasi fenomene se intampla si cand vorbim cu cineva sau cand injuram (putin diferite totusi…dar nu dezvolt decat la cerere…). Informatiile dar mai ales energiile daruite cu aceste ocazii il vor influenta mai mult sau mai putin ( bine sau rau) pe cel cu care ai interactionat, dar te vor influenta si pe tine…(si aici e mai mult de explicat).

Datul mainii – o alta forma de interactiune foarte raspandita mai ales intre barbati.
 Am colegi care cand intra intr-o incapere, se arunca sa dea mana cu toti. Sunt omeni care dau mana doar cu o parte din cei prezenti in incapere, …dau mana doar cu sefii, ceilalti fiind ignorati…. facand asta ca o chestie de orgoliu.
        Faptic, mana nu se da oricum, oricand si cu oricine. E tot o forma de salut dar cu contact intim intre doua persoane. Transferul de informatii si energii subtile se face indiferent daca constientizezi sau nu…. calitatea si cantitatea difera insa. Poti schimba multe aspecte din interactiunea cu o persoana, din atitudinea ei, etc, daca strangerea de mana se face corect si transmiti ce trebuie atunci. Pentru profani: pe langa centrii energetici principali, cunoscuti si sub numele de chakre, mai sunt si altii secundari, iar unul din ei se afla chiar in palma… deci cand dai mana, … e ca si cand ai uni doua persoane printr-un cablu de date….se pot primi si transmite multe date.

        Deci, daca gesturile simple, uzuale, ascund atatea aspecte importante, ganditi-va cate si ce se intampla sau ar trebui sa se intample cand strangi in brate pe cineva, cand saruti, sau cand faci dragoste… dar chiar intereseaza pe cineva sa stie mai multe???