duminică, 31 iulie 2011

singuratate....

Uite ca cineva intelege....

 

E...pustiu...
...să...fi mai puternic
decât orice om pe care îl cunosti
si să trebuiască să trăiesti ca o umbră.

Să...fii special
si să te prefaci că esti un prost.
Stiu cum e. Înteleg.
...

sincer nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine....



Cineva, care-si asculta ingerasii mai mult decat mine, fara sa ma cunoasca foarte bine si fara sa cunoasca deloc amanunte, citindu-mi postarile doar,  mi-a pus diagnosticul pe care eu de  luni de zile il caut:
"sincer: nu te-a iubit .....  a iubit ideea de a fi cu tine.... "
Sa fie asta? Ce iasa daca-mi las mintea sa povesteasca cu sufletul?
ideea de a ma avea doar pentru ea, ideea de a avea parte de iubirea mea, ideea de a fi ocrotita de mine,
si ce-i rau in asta? Nu asta vrem toti de la partenerul nostru? Nu in asta consta iubirea?
Ba da, doar ca a imbracat o haina prea mare pentru ea, si prea devreme, cand nu era inca pregatita nici sa duca ce primeste.... si nici sa daruiasca inapoi.... asemenea, chiar daca mai putin...
Si totusi o iubesc mai mult decat oricand! Chiar daca inteleg ca nu ne putem potrivi... practic au fost cele mai frumoase zile cat am fost impreuna..


Aicie paradoxul : tu o iubesti.... dar nu iubesti ideea de a fi cu ea...


Ai vazut ce-si doreste si ce nu... si ai avut curajul sa-i redai libertatea !!! Fortat ti-ai taiat craca de sub picioare! Ti-ai taiat constient orice sansa de a mai fi cu ea!  Ai realizat ca-i tanara, are mult timp in fata, ca vrea sa experimenteze ea... nu vrea sa ia direct solutiile, ca poate nu e pregatita de viata si obligatiile de cuplu....


Ha ha... tinere Fraier... te amagesti ca va conta pentru cineva nobletea gestului tau? Ea in mod sigur te va uri mult timp... ura cu scarba... abia apoi indiferenta... In mintea ei oricum si-a sters orice urma de „orice ar fi” bun despre tine....asa cum a sters si blogul dedicat tie.... si asa cum nu va citi niciodata rahaturile aberate de tine pe blogul tau despre ea sau despre orice... Ti-a spus ca nu mai e nimic intre voi....nu?


Mda... oricat ar fi de ilogic.... daca nu era fericita langa mine si cu mine... prefer sa fie departe dar fericita... asta-i esenta iubirii din suflet: sa-l faci fericit pe cel iubit... asta-ti aduce si tie fericire...


Prostii de „corason” si suflet.... Recunoaste ca ai fost las, lenes si fricos! Nu ti-ai facut treaba, nu i-ai oferit suport, protectie sau curatare, deschidere.... ai lasat-o exact asa cum era.... dar ai avut pretentii sa vrea, sa poata si sa duca tot ce presupune viata cu tine: carca de agresiuni.... incercari si decizii la viteza ta... pai ce voiai...sa faci din bicicleta racheta in cateva luni?


Corect! Acuma realizez! Si daca nu m-ar fi rugat sa am rabdare cu ea....I-am daruit ce credeam eu ca are nevoie,,, nu ce avea intr-adevar.


Aiurea.... bucatele de suflet... Inclusiv inelul de logodna, tu l-ai dat ca promisiune pe viata, semn de stabilitate, de schimbare de statut in casa, etc ... dar nu te-ai gandit ca poate o sperie?... si acum gata....ca oricum nu mai ai de ales...poti sa astepti cat vrei...


Hai... „Shut down”... ca sangerezi prea tare....


vineri, 29 iulie 2011

mi-as da viata pentru tine ???



            Cantarind iubirea pe care ti-o port, am ajuns deseori sa simt si sa-mi spun ca mi-as da viata pentru tine…. Instant si neconditionat!!! Corect dar… cat de eronat…..
           Da! Teoretic as renunta in orice moment la viata mea pentru tine, pentru ca tu sa traiesti si/sau sa ai  o viata adevarata, frumoasa si fericita. Ma amageam (si ma mandream in sinea mea) ca asta inseamna intradevar o iubire adevarata…. Prostii
             Practic,... nu o sa-ti ceara nimeni sa-ti dai viata „instant” pentru cineva!
             In schimb, e nevoie de minute, ore, zile pe care sa le dedici cu rabdare persoanei iubite… sa o intelegi si sa o ajuti sa te inteleaga, sa o schimbi daca nu-ti place ceva sau sa te schimbi pe tine, etc. De fapt asta inseamna sa aplici si sa dezvolti iubirea....
             Astea sunt momentele de jertfa, cand, chiar daca nu e placut, chiar daca nu esti fericit pe moment, construiesti acea relatie, care sa te ajute ca restul intregii voastre vieti, sa aveti parte de cat mai multe clipe castigate si nu pierdute, unul pentru altul si impreuna. Ajungand aici realizezi ca de fapt nu ai jertfit nimic, nu ai pierdut nimic, .... in afara poate de putin orgoliu, sau nerabdare, chestii care oricum nu-si au locul intr-o relatie adevarata, intr-o iubire corecta...
              Privind in urma, realizez ca n-am fost in stare sa dau nici macar cateva zile,  nu luni sau ani din viata, pentru tine …. De fapt (am fost atat de prost incat nu am realizat) ca nu le-am dat nici macar pentru mine…
             Stiu ca am pierdut totul, ca acum e poate prea tarziu.....
         Intrebarea ce ramane: Pe viitor, va fi o lectie invatata? ...sau orbit tocmai de prea multa pasiune si dragoste,.... voi face aceleasi greseli.....


marți, 26 iulie 2011

Destinul omului .... tainele destinului explicate pas cu pas 1

             Cel mai mare dar pe care l-am primit noi oamenii este liberul arbitru (LA)! Avem posibilitatea de a alege ce sa facem/ce sa nu facem, cind si cum sa facem, etc... Exista insa si reversul medaliei: suntem responsabili si suportam consecintele alegerilor noastre. Constient sau inconstient, prin ceea ce facem inchidem sau deschidem drumuri/optiuni in viitorul nostru. E comod sa te gandesti doar la ziua de azi... e comod sa te gandesti ca nu exista un Dumnezeu caruia sa-i dai socoteala, e comod sa nu-ti pese ca exista si Legi Spirituale de respectat... insa toate atea au urmari, si ajungi la momentul din viitor in care te intrebi: de ce tocmai eu patesc/sufar X chestie???  Putini reusesc sa mai faca legatura cu faptele din trecut, si, de regula chiar daca o fac, e tardiv.
           Destinul e o chestie ciudata: o parte impusa, o parte pe care ti-o cladesti singur sau impreuna cu cei ce te inconjoara. Sa explic? 
          1. Partea impusa: incepe cu ceea ce primesti la nastere... o tara, o familie, un statut social si financiar al familiei, un corp perfect sau nu, o minte mai mult sau mai putin agera, etc
              Avem apoi o Misiune Personala - o seama de lucruri ce trebuie facute, rezolvate, atinse, etc, pe parcursul vietii.
           2. Partea  de destin pe care ti-o cladesti, tine de alegerile pe care le faci in viata de zi cu zi. Mi-ar fi mult mai usor de explicat deca as da exemple. Oricum, functie de alegerile noastre, vom avea posibilitatea de a ne face misiunea mai usor sau mai greu. Sunt lucruri pe care, daca refuzam sa le constientizm sau daca devenim ceva/cineva ce nu le mai poate realiza, se vor redistribui altor oameni, dar, si asta e important, sunt lucruri fundamentale pe care daca refuzi sa ti le asumi si faci, viata ta nu mai are sens, e compromisa total, traiesti degeaba..... si atunci pleci mai repede decat era prevazut.
           Ah, mai era ceva demn de precizat: nu suntem raspunzatori doar de lucrurile (zic asa la general lucruri, intelegand aici si fapte, vorbe, ganduri, etc) pe care le-am facut si nu trebuiau facute, .... ci si de lucrurile pe care trebuia sa le facem si nu le-am facut. Sunt multi care zic: nu am facut nimic rau.... corect... dar nu ai facut nimic bun din ce trebuia...e si asta o vina. Sunt multi care cauta scuza si zic: nu stiam ca trebuie/nu trebuie sa fac asa ceva. Prostia,  ignoranta, necunoasterea unor legi, nu te absolva de efectele incalcarii ei. Iar cu privire la asta, prostia spirituala e cea mai grava forma de prostie (necunoasterea legilor spirituale ce guverneaza universul si vietile noastre). 

            Au fost oameni care m-au intrebat: daca totul este scris undeva, daca totul este prevazut din timp, ce rost mai are liberul arbitru, ce rost mai are sa ma zbat....?  Raspunsul e simplu dar in aceeasi masura complex, pentru ca acopera o mare gama de situatii: - poti sa-ti implinesti destinul, sau nu, functie de asta, se schimba calitatea si durata vietii tale;

- unele lucruri ce tin de destin, le vei face, dar depinde cu cine, cum, cu suferinte si sacrificii sau cu placere, fericire, bucurie, etc;

- poti sa-ti inbunatatesti viata, poti primi misiuni noi, frumoase, poti evita unele urate, etc...



       Chiar daca pare crud, chiar daca ne convine sau nu ne convine destinul pe care-l avem,  important e ca putem sa-l schimbam. Nu vom schimba inaltimea sau culoarea ochilor, de multe ori va trebui sa facem lucruri care ne displac sau pe care logic si rational nu le-am face. Conteaza insa sa-ti iei viata in maini, constient,  si cu eforturi sa-ti urmezi destinul, iar unde se poate sa-l modelezi, urmandu-ti unul sau mai multe vise.... nu vei gresi!

luni, 25 iulie 2011

cat de multe iti datorez....

        Am vazut intotdeauna in tine lumina mea, puterea mea.   Si... vreau sa iti multumesc acum pentru toate felurile in care ai fost mereu acolo , pentru mine …

       Voi pastra o parte din fiinta ta cu mine oriunde ma va purta destinul, si astfel,oriunde as fi , vei fi si tu…Si intotdeauna am sa imi amintesc puterea pe care mi-ai dat-o, caci dragostea ta m-a ajutat sa trec peste toate… Of, iubito, cat de multe iti datorez !

sâmbătă, 23 iulie 2011

Rascolind prin amintiri...


     A fost cumparata, niciodata daruita...
       Trebuia s-o primesc.... eu ... sau altul.... nu o sa stiu niciodata... acum nu mai conteaza oricum....
       Casa de piatra suflet drag !!!  
       Sa te iubeasca, sa te inteleaga, sa  te respecte si sa te ingrijeasca macar cat as fi facut-o eu!!!
       Sa ai parte de Lumina, Iubire, Fericire si multa sanatate ca sa te poti bucura de ele!!!
       Si nu uita... poarta sufletului meu va ramana etern deschisa pentru tine....

duminică, 17 iulie 2011

UNDE SADE DORUL?



            Sa ma adapostesc in tine, nu mai pot, nu mai am loc, pot doar sa stau in umbra ta si sa te privesc cum faci greseli in continuare. Daca as putea, as fugi prin ploaie o noapte intreaga, sa ma pot imuniza de iluzia ta. M-as avanta sa inot prin mare. Sa-mi confund marea cu picaturile de dor canceros scurse din ochi.
             Nu mai am stampila, parafa mea s-a-nvechit de atatia ani-dor lumina. Sa-ti scriu, nu am adresa, am harta din irisii tai si un pretext anonim, fara casa, fara nume, fara mine, fara destin. Sa-ti scriu, de mi-ar rugini penita si hartia s-ar termina, tot ti-as scrie in stele si-n zapada poezii de dor. Sa-ti scriu poeme, nu e greu deloc, am mana usoara si sufletul greu, inchistat c-un necronometrabil dor.
              In inima: mi-e frig, mi-e frig de mine ... trebuie sa ma obisnuiesc cu frigul asta morbid si sa fac de acum focul in mine. Maestrul Shakespeare spunea: ''Daca stii, ia spune, spune: Unde, unde sade dorul? Oare sade el in piept? Oare sade-n crestet, drept? Si cum naste si cum creste puisorul? Dorul naste din ochi galesi si, cand moare, el, in leagan, isi meneste un mormant, piept la piept, cu vantul marii si cu-al clopotelor cant!...Vantul marii il alina, clopotele il inchina! ...''
              Pana atunci, o sa traiesc tacand iubirea, fiindca restul e tacere ...Iar tu Iubito continua, nu te opri in cautarea de pietricele fara valoare, poate ca o sa strangi un munte de bolovani asezati unul peste altul si care la prima pala de vant se vor rasturna peste tine. Acum, tu doar taci, iar eu o sa cant de dor, de suspin, de noi, de restul, de ce nu suntem si mai ales de ce nu vom fi, cant de dor si de amor. Voi trece apa Raiului si-mi las ingerii pe pamant sa descurce un ghem de umbre. Imi voi desface palmele si voi bate din aripi continuu in inima ta...

sâmbătă, 16 iulie 2011

IMI PARE ASA CIUDAT


IMI PARE ASA CIUDAT
C-AVEM ATATA VREME PENTRU URA,
CA VIATA NU-I DECAT O PICATURA
INTRE ACEST MOMENT SI CELALALT.
SI E NEINTELES DE TRIST
CA NU CULEGEM FLORI,
CA NU PRIVIM LA CER MAI DES,
CA NU IUBIM
NOI, CARE ATAT DE REPEDE MURIM....

marți, 12 iulie 2011

De ce doare.... intrebari fara raspuns!

           As vrea sa zic ca nu ma doare...dar nu pot....Doare..... vorba cuiva: doare ca dracu'...
           Stau si ma gandesc de ce inca doare, (ca doar a trecut timpul)....hmm... sunt multe....si... culmea, teoretic stiu de ce, de unde, cum , cat, etc... dar practic, nu conteaza... nu doare mai putin.
           Cel mai mult ma chinuie faptul ca nu stiu unde am gresit !!! Ce trebuia sa fac sau... ce trebuia sa nu fac... Din fiecare experienta placuta sau nu, incerc sa invat cate ceva, asa devin mai bogat, mai bun, mai pregatit pentru viitor....
           E ciudat ca, in ansamblu, ceea ce ne-a adus impreuna, s-a dovedit a fi si ceea ce ne-a despartit, si asta nu inteleg..... Am dorit sa daruim si sa primim iubire, sa avem grija unul de altul, sa fim o familie adevarata, nu de forma, de complezenta , din obligatie... Poate sa devina lucrul asta apasator, sufocant, deranjant? 
           Am gresit dand libertatea de a face ce vrei, cand vrei, cum vrei,(cand nu suntem impreuna), fara a cere explicatii si justificari? Poate fi asta un lucru distructiv? Te poate aduce la dorinta de a petrece si mai multe clipe departe si separat de cel pe care-l iubesti?
Sau... poate tocmai asta a facut sa iasa la iveala faptul ca iubirea a lipsit si lipseste...

vineri, 1 iulie 2011

din păcate, toate se învăţa doar cu timpul…

În timp înveţi
(de J L Borges)

După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe…
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui ‘mâine‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumatatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că daca e prea mult,
până şi caldura cea datatoare de viaţa a soarelui, arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori,
şi învaţă că într-adevăr poate suporta,
că într-adevăr are forţă,
că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă …
şi cu fiecare zi învaţă.
Cu timpul înveţi că a sta alături de
cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.
Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de acea persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.
Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi,
şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.
Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.
Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodată prietenia lui să nu mai fie la fel.
Cu timpul îţi dai seama că deşi
poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge
după cei pe care i-ai lăsat să plece.
Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă,
nu se va mai repeta niciodată.
Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi
umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.
Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,
asta va determina ca în final,
ele să nu iasă aşa cum sperai.
Cu timpul îţi dai seama că în realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.
Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur,
îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt…
Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să
ceri iertare,
să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens. 
Dar din păcate,
toate se învăţa doar cu timpul…

Remember.... Sa nu ma-ntrebi...

Sa nu ma-ntrebi iubirea mea,
in lipsa ta daca mi-e greu
sa nu ma-ntrebi daca iubesc,
sa nu ma-ntrebi daca traiesc.
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor,
sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor,
sa nu ma-ntrebi daca mai plang,
sa nu ma-ntrebi ce am in gand.
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
 si suferinta, si tristetea,
sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea
nici dac-am cunoscut iubirea. 
Sa nu ma-ntrebi daca zambesc,
in jur de pot sa mai privesc,
sa nu ma-ntrebi daca ma doare.


Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund
la orice-ai vrut sau vrei sa stii:
in lipsa ta mi-e greu iubire,
iubesc,traiesc in amintire,
de chipul tau imi este dor,
in noapte lacrima-mi ascund 
de dragul tau iubito plang,
cu tine-n gand adorm cu greu
in vis apari si esti a mea.