Ma uit din cand in cand in cont si vad ca e-mailurile-s necitite. Poate ca-i mai bine asa...cu toate ca ingerasul imi spune ca le-a citit. Oricum....sufletelele comunica....si simt momentele in care se tin in brate si-si citesc unul altuia iubirea, astfel incat sa nu ne imbolnavim din cauza ca nu le urmam indemnul....pana cand vor fi biruite prostiile din mintea noastra.
Uff....sunt ganduri adunate in multe clipe si multe locuri.....oare de ce simt usurare dupa ce le pun aici? De ce nu tine usurarea totusi? Le duc in mintea mea...greu...framantate, invalmasite.... pana gasesc un petec de hartie si un loc retras. Le scurg prin inima, le spal de sange cu lacrimi...sau...le spal cu lacrimi de sange....le pun apoi la piept si putin mai usurat...de fapt nu usurat...golit mai degraba....astept seara ca sa le scriu ....apoi in 2 minute sa le trimit.... pana nu ma razgandesc. Oare ce sa fac cu cele pe care nu am mai crezut ca merita sa le scriu aici?... Dar...oare am dreptul sa le tin ascunse? ....suferinta e a mea si n-o impart decat cu Bunul Dumnezeu care mi-a dat-o....dar restul???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu