joi, 10 septembrie 2009

Inamicul invizibil....

       Libertatea vine doar atunci cand inveti sa lasi trecutul in urma ... Ne agatam de amintiri fara ca sa mai privim in jur. Traim intr-un trecut ce nu ar trebui sa lase urme si ne incapatanam sa ne oprim pentru lucruri trecatoare. Ridicam ziduri intre noi si lume dar mai ales catre noi insine, ne incarceram sufletul undeva sa nu il mai auzim si sa nu il mai stim, ce ramane alearga in lume mintindu-se ca va stii mai bine cand va gasi ce vrea cu adevarat.

      Continuu ducem o lupta cu un inamic invizibil ce pare a lovi de peste tot, fara a ne da oportunitatea de a ne apara. Ne loveste inima, ne tortureaza gandurile, sfasie trupul intre dorinte ce nu se impaca. Ai vrea cel putin sa stii impotriva cui lupti. Sa se arate si sa iti spuna: "Haide! In lupta dreapta unul din noi sa piara! " Dar renunti ... si asta pentru ca refuzi sa accepti ca adevaratul inamic esti tu insuti. Cel care lasa loc doar tacerii, patand ce e frumos de tot cu lacrimi. Pentru ca nu elibereaza sufletul ca sa mearga spre soare, sa ii topeasca toate patimile si toate suferintele.

        Renunt pentru ca din nefericire, toate visele frumoase au un sfarsit. Nu stiu care varianta e mai buna, ca te voi uita ori ca t te voi iubi toata viata, traind pana in ultima clipa cu speranta ca simturile mele nu ma pot trada si ca tu esti acea jumatate pe care se presupune ca o avem fiecare. Unde esti?... Poate o parte din mine s-ar fi multumit sa te iubeasca in taina, fara a cere ceva in schimb, insa eu nu pot trai cu jumatati de masura si nu pot accepta un simplu "poate" pentru tot restul vietii.. Dar vei ramane mereu pasiunea mea, focul ce a ars pana nu a mai ramas nimic ..."Am nevoie de tine, nu pot sa-ti explic de ce, dar stiu ca am nevoie de tine."… mai existi oare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu