miercuri, 29 iunie 2011

A iubi si a fi iubit... Si asta genereaza multa durere......

Cu cat cunosti mai bine un om, cu atat il iubesti mai mult si iubindu-l ajungi sa-l cunosti cu adevarat.
Iubirea e o chestiune de vointa. Nu putem opri iubirea in drum, nu putem astepta ca inima sa ne spuna pe cine sa iubim si pe cine nu. 
Suntem fiinte fragile, nu putem invia din morti decat daca cineva ne iarta si ne iubeste asa cum suntem. 
Sa ne imaginam pentru o clipa soarele disparand de pe cer. Unii traiesc cu acest intuneric in suflet, desfigurati de teama, lipsiti de caldura. Salvarea lor sta in mainile celor care pot sa-i iubeasca... Cum ar fi sa faci fericit un om pentru totdeauna?


 Hmm....
E foarte usor sa faci fericit un om ,dar in primul rand trebuie sa vrea, apoi.... sa fie capabil a intelege ca e iubit, si nu in ultimul rand....sa aiba si el vointa de-a iubi...Problema noastra e ca prea putina lume exerseaza vointa de-a iubi si inca, prea putini oameni se ostenesc a invata sa iubeasca ....dorindu-si doar sa fie iubiti! Si asta genereaza multa durere......


marți, 28 iunie 2011

As vrea sa-ti spun ceva care poate sa te schimbe sau nu,

 insa nu asta e important, ci faptul ca sunt contemporan cu tine si asta imi da posibilitatea sa te intalnesc, sa te vad, sa te cunosc, sa te iubesc, sa iti ascult povestea. Daca ai ceva sa-mi spui, ai face bine sa imi spui acum, pentru ca cei ce vor veni peste o suta de ani nu vor mai fi interesati de tine si poate nici tu de ei. In trecut nu te mai poti intoarce, la viitor poti doar spera, de aceea nu pierde clipa prezenta, nu-i pierde pe cei care traiesc in acelasi timp cu tine. Priveste-i in ochi, ia-i de mana, incearca sa-i descoperi. Tu alegi daca viata ta se va pierde in istorie sau va ramane in eternitate, dar pana atunci traieste in prezent...

Prietenia....



       Buna tuturor !! Iata, dupa 6 luni de pauza, sunt inapoi pe metereze.  Mai ranit, mai confuz, cu si mai multe lectii neinvatate...(cand crezi ca le stii pe toate, aflii ca nu stii de fapt nimic...).
        Exista prieteni de-o viata si prieteni la nevoie, prieteni la tara si prieteni la serviciu, exista prieteni pe care i-ai intalnit si prieteni pe care doresti sa ii intalnesti... Ce au toti acestia in comun? Prietenii au o casa in care poti intra si tu, au jucarii cu care te poti juca si tu, au o poveste pe care ti-o spun si tie, au un suflet pe care il cunosti si tu... Prietenii au lucruri de impartasit si te cauta pe tine cand au pierdut ceva, pentru ca nu le e teama ca ii vei lasa afara, pentru ca doar tu le vei asculta povestea pana la capat, doar tu te vei juca cu ei, doar tu ii poti privi in ochi si intelege totul... Prietenia nu e poezie, e viata!
         Va multumesc tuturor, prieteni ce au fost, sunt si vor fi......

Mi-e dor de noi.....

luni, 13 iunie 2011

Ce as putea sa spun acum...?

Daca as simti ca totul s-a terminat, ar fi ok, m-as resemna! Dar nu e....nu e nici pe departe terminat...

Mi-e foarte foarte dor de tine,....mi-e asa de dor de simt ca mor. 
Stau si ma gandesc ce as putea sa fac....as putea multe…la fel cum puteam si pana acum....chestii comode, placute si usoare pe moment...dar nu pot, m-as dezice de ceea ce sunt ca fiinta. Aleg atunci ceea ce te-ar putea face fericita…si nu acum, ...ci pe viitor. 
Ma uit la blogul tau sa vad ca-ti pare rau, ca regreti, ca vrei sa te schimbi... nimic. Nimic care sa ne dea vreo sansa.  Nu spun ca nu iubesti, nici ca nu esti in stare sa iubesti, dar spun ca ai ajuns sa nu mai iubesti.... sau, poate,... sa nu mai manifesti....Ciudata combinatia de mandrie imensa cu lasitate extrema....de fapt cred ca e mai corect infatuare, nu mandrie... 
 
Si ma intreb, pana la urma ce ar fi trebuit sa schimbi la tine... raspunsul gasit e invariabil: NIMIC ...ce ciudat....de fapt, ar fi trebuit sa adaugi, sa acumulezi, sa "cresti"..... asa incat sa ai dreptul legitim de a te purta asa cu mine si/sau restul lumii...(cu mine, e alta poveste...alta postare...poate...)

sâmbătă, 11 iunie 2011

Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare ....

Pentru pisica

poezie de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)

Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.
E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe faţă,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.
... Aţi fost doi.