sâmbătă, 3 decembrie 2011

sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....


De cateva zile tot caut timp pentru  o postare despre libertatea pe care o traiesc ...
Da, ma simt liber de iubire, si e foarte bine acum.
E liniste, e pace, in cerurile mintii si pe pamantul trupului.
Am scris destul despre ochii larg inchisi, despre faptul ca inveti din ambele pozitii: frumusetea iubirii impartasite si durerea perderii ei.
 Am pus sute de intrebari si am gasit mii de raspunsuri.
 Ma intrebam chiar, ce voi putea scrie in continuare pe blog….
E bine liniste…dar nu mi-e o stare fireasca.
E buna libertatea… dar nu asta-mi cere sufletul… acest stapan al meu.
El e obisnuit sa dea, ..si daca se poate...sa si primeasca....
Mi-arata locul gol... in care obisnuia sa poarte cu el tot timpul pe “celalalt”...
Mi-aduce aminte ca suntem astfel construiti incat sa nu putem gusta placere si fericire daca nu vine refectata prin “celalalt”....
Si....totul e ok si firesc sa fie asa.... deci ochii mari.. ca nu-si va pune frana...
Deci e doar chestie de timp....

Apoi...stupoare...din mii de stiri  ce apar in orice moment, mi-e dat sa aflu tocmai despre ABERATIA asta:

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis: Dragostea e o boală
Dragostea e o boală. Acum e oficial. Cel mai frumos sentiment a fost inclus în registrul maladiilor al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, potrivit presei ruse. Experţi în sănătate afirmă că dragostea sau, altfel spus F 63, este o tulburare mintală. Ea provoacă dependenţă, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc.
              Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, simptomele acestei maladii sunt gândurile obsesive despre altă persoană, shimbările bruşte ale dispoziţiei, mila faţă de sine, insomnia, acte negândite, impulsive, dureri de cap şi chiar reacţii alergice.
              Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii Naţionale Autonome din Mexic sunt de părere că dragostea nu poate dura mai mult de patru ani, explicând acest lucru prin cauze fiziologice. Deocamdată, nu există un remediu contra acestei maladii.

Concluzia (dupa cei de la OMS): n-am de ales.... sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....

joi, 24 noiembrie 2011

Gata....


De regula, am lasat loc de “buna ziua” in orice situatie, fata de oricine. Am oferit prietenii neconditionate, am ajutat fara sa cer nimic in schimb, dar nu mai merge asa. Oameni pe care nu i-am lasat sa moara, acum nu ma lasa sa traiesc….Ce nevoie am eu de asta? De ce sa tin in continuare relatii prin care sa se profite de mine? De ce sa sprijin oameni care apoi sa ma judece? ….Pierdere de timp, pierdere de informatii, vampiraj energetic, stress emotional, etc! Gata… fara suparare…cine intelege si se poate corecta e ok…. cine nu: sa nu ma mai caute, sa uite ca exist,…sterg fara regrete numere de telefon, adrese, etc… Sa-si gaseasca in alta parte prieteni, confidenti, iubiti, terapeuti,… mai buni si mai vrednici decat am fost eu vreodata! Amin!

joi, 17 noiembrie 2011

copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...


Aseara vorbeam cu fiica mea. Voia sa-si faca programare la o cunostinta si am oprit-o: Nu acum….las-o…nu e cea mai buna perioada….cred ca  va divorta. Nu comenteaza dar o vad ca se gandeste, iar dupa cateva minute, zice: No, dar D. e fata faina, cu suflet frumos si mare, e plina de iubire si mie mi-e draga…. baga-te pe ea! Am ramas blocat…. asta-mi mai lipsea…. sa-mi faca fata lipeli…! Cred ca s-a vazut bine pe fata mea cat de contrariat eram. Vine langa mine, ma mangaie pe cap ca o mamica si ma imbuna: Hai ma tati… ca tu asa bine stii sa le vindeci sufletul…
         Corect. Are dreptate fata... D. e extraordinara si merita o viata adevarata, langa cineva care sa o iubeasca cu adevarat….dar, chiar daca ne-am potrivi… NU! Acum nu. Nu mai vreau asa…. Prea mult timp am facut pe “mama ranitilor”…si explicatii o sa-i dau maine (adica azi)…
         Parca vad ca vine de la lectiile de canto si nu scap pana nu-i explic… hmm… e greu cand devine puiul mai intelept ca cioara… dar asta ma face cel mai fericit. Ea e copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...

luni, 24 octombrie 2011

Gesturi mici…. neinsemnate…


 

Pe un om intelept nu-l poti minti . El se lasa mintit... daca vrea.... Daca ai o relatie cu un asemenea om, ai o singura scapare: fii sincer, fi natural, fa totul firesc, ne fortat.
In iubire, se accepta micile minciuni, care fac poate viata mai condimentata sau ocolesc temporar subiecte delicate…. dar atentie la “mici” si “temporar”… pentru ca firea omului face sa te obisnuiesti cu asta si sa treci repede la “mari” si “definitive”. Din comoditate, din obisnuinta (de la munca- de ex.), din lipsa comunicarii, din lipsa timpului, etc…. indiferent de motiv si justificare… nu o fa fata de omul intelept, fata de copii si fata de cel care te iubeste “cu adevarat”… acestia toti au cu ei ingerasii care ii ajuta sa te prinda. ( glumesc dand vina pe ingerasi… sau nu…)
Ce te da de gol? Simplu…. gesturile mici…. neinsemnate…Sunt gesturi simple, care nu pot fi programate, prevazute, si… ce e mai grav… nici nu pot fi cerute de catre celalalt… pentru ca-si pierd valoarea. Valoare pentru ca sunt dictate de suflet si de ceea ce porti in el fata de partenerul tau. Am zis “partener”…daa… pentru ca se aplica si cand e vorba de sot-sotie,  iubit-iubita, prieten-prieten, dar si parinte-copil… nu dezvolt…ganditi-va singuri.
Si nu uita: trecutul cu greselile lui te urmareste si te ajunge din urma. Nu vei scapa de “lectiile neinvatate” ascunzandu-te, fugind de ele, ocolindu-le... pentru ca ele te fac sa platesti acum, in prezent, involuntar gafand cand te astepti mai putin....si prin asta compromitandu-ti viitorul...

duminică, 16 octombrie 2011

pasarea din mana sau… cea de pe gard ?



Stiu, se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea, asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire, distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.
Sau… aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de nefericire si neimpliniri.  Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.
Sau...ai un “prieten”, care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.
Situatii sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat, batut, siluit fizic sau psihic, etc.

Gandul ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce te face sa lupti in viata de zi cu zi .... insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna, e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma, altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.
Cei care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint. Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul, familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt, nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….

A alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei, inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.
Libertatea de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor cupluri sau familii destramate.
Ma intreb…oare de  ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut fericit pe cel pe care-l iubesti? 

Cati din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des? Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut? Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?
Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….

duminică, 9 octombrie 2011

Initiere in relationare...

Suntem invatati  si chiar conditionati de mici sa relationam intre noi. In ziua de azi a devenit aproape vital asta. O simtim personal dar si social, se numeste generic “socializare” iar pentru unii a devenit un stil de viata chiar.
Multe chestii le facem din obisnuinta, din rutina, fara a ne mai gandi ce reprezinta, fara a constientiza de ce se fac, cum se fac corect si ce mecanisme implica, ce responsabilitati ridica, etc.
        Dupa postarea “Ieri am fost agatat….” am primit multe feedback-uri care mi-au demonstrat inca o data cat de multe automatisme ne stapanesc viata de zi cu zi. Poate pentru ca unii dintre noi nici nu au avut sansa sa li se explice iar altii nu au avut timp sa mediteze asupra lor, o sa le iau pe rand si intr-o modalitate cat mai simpla:

Salutul – pe langa faptul ca trezeste sau nu in noi ganduri, sentimente, amintiri, etc – faptic, (chiar daca inconstient) luam o bucatica din biocampurile noastre, din energiile noastre, din sufletelul nostru, pe care o unim cu algoritmul format de salut si pe care apoi o “aruncam” (transmitem, daruim, etc) destinatarului acelui salut. Nu degeaba in popor actiunea de salut mai este  explicata cum ca “dai binete” cuiva. Prin salut daruiesti si te daruiesti putin celui salutat…Cati dintre voi ati vazut si constientizat pana acum salutul in forma asta? Pentru toate astea, in popor,  sa nu raspunzi la salut este considerata o actiune total reprobabila si lipsita de bun simt. Si daca tot suntem aici… voi generaliza,  spunand ca aproximativ aceleasi fenomene se intampla si cand vorbim cu cineva sau cand injuram (putin diferite totusi…dar nu dezvolt decat la cerere…). Informatiile dar mai ales energiile daruite cu aceste ocazii il vor influenta mai mult sau mai putin ( bine sau rau) pe cel cu care ai interactionat, dar te vor influenta si pe tine…(si aici e mai mult de explicat).

Datul mainii – o alta forma de interactiune foarte raspandita mai ales intre barbati.
 Am colegi care cand intra intr-o incapere, se arunca sa dea mana cu toti. Sunt omeni care dau mana doar cu o parte din cei prezenti in incapere, …dau mana doar cu sefii, ceilalti fiind ignorati…. facand asta ca o chestie de orgoliu.
        Faptic, mana nu se da oricum, oricand si cu oricine. E tot o forma de salut dar cu contact intim intre doua persoane. Transferul de informatii si energii subtile se face indiferent daca constientizezi sau nu…. calitatea si cantitatea difera insa. Poti schimba multe aspecte din interactiunea cu o persoana, din atitudinea ei, etc, daca strangerea de mana se face corect si transmiti ce trebuie atunci. Pentru profani: pe langa centrii energetici principali, cunoscuti si sub numele de chakre, mai sunt si altii secundari, iar unul din ei se afla chiar in palma… deci cand dai mana, … e ca si cand ai uni doua persoane printr-un cablu de date….se pot primi si transmite multe date.

        Deci, daca gesturile simple, uzuale, ascund atatea aspecte importante, ganditi-va cate si ce se intampla sau ar trebui sa se intample cand strangi in brate pe cineva, cand saruti, sau cand faci dragoste… dar chiar intereseaza pe cineva sa stie mai multe???

duminică, 18 septembrie 2011

Ieri am fost agatat….

Daaa… cu tupeul de care doar barbatii mai dau dovada.
Ne vedeam aproape in fiecare dimineata, treceam unul pe langa altul, si ne opream in statiile din care ne luam fiecare microbusul ce ne duce la munca… cam 20 de metri intre noi. Am vazut de mult ca ma fila, ca incerca cu disperare cand trecea pe langa mine, sa inteleaga patch-urile de pe uniforma de zburator, ca se rotea in grupul de colege in asa fel incat sa fie tot timpul cu fata la mine, de multe ori…intram in jocul ei si-i sustineam privirea.
N-am vazut-o niciodata seara... pana acum. A venit direct la mine, s-a prezentat si m-a intrebat direct: nu vrei sa facem sex?
        Hmm… fata-i o bunaciune cu craci lungi si tot ce mai trebuie, iar despre mine…nu primesc in fiecare zi asa propuneri, iar dupa 6 luni de post, mai am putin si… si piciorul mesei mi se pare sexi… 
        Recunosc… cred ca am afisat o fata de om tamp, dar nici cu ea nu mi-a fost rusine, cand a primit raspunsul: Din pacate, nu! Prefer sa fac doar dragoste!
        Fata palida, ochii cat cepele, privirea-i pierduta incerca sa se agate de aerul din jurul meu: eu…. eu…. nuuu… nuu… s-a intors si a plecat, cu mers teleghidat de zombi…
        Mi-ar fi placut sa stau cu ea la o cafea si o poveste, dar eram si eu destul de socat... asa ca n-am facut nimic.
        Acum, rememorez si incerc sa inteleg ce a fost in mintea ei cand a facut asta (inainte, in timpul si dupa).
        M-a deranjeaza cateva chestii: de ce a facut-o… se vedea de la o posta ca nu e obisnuita cu asa ceva; de ce nu a intrebat daca sunt singur…; de ce nu m-a invitat la o simpla cafea…; de ce nu a zis ca vrea sa ne cunoastem.... si ce e mai important: de ce nu a inteles ca nu o refuz… chiar voia doar sex sau o fi si ea din categoria celor ce nu stiu diferenta intre a face sex si a face dragoste ?

P.S.: Imi vine tot mai des in minte intrebarea: oare nu trebuie sa ma tratez? E simplu… sa beau cate o galeata mare de apa in fiecare dimineata…. ca asa trebuie bea orice bou !!

sâmbătă, 17 septembrie 2011

Iubire vs. suferinta….


Multi, citind ce-am scris pe blog, intreaba: de ce asa de multa suferinta….
Dar… asa cum prea putini stiu ce inseamna cu adevarat iubirea, tot asa, prea putini stiu ce fel de suferinta este asta.
Multumesc pentru sfaturile gen: mergi mai departe, traieste-ti viata…. Sunt crud (cu voi – sfatuitorii), dar nu ati inteles nimic!!
Ca sa dau un exemplu “babesc”:  Daca ai un copil incapatanat, pe care-l vezi ca se rateaza sub ochii tai, iar tu esti asa de nepriceput, lipsit de mijloace si cunostinte incat nu-l poti convinge, ajuta, salva…. Te va durea si vei suferi pentru ca-l iubesti. Degeaba vine cineva si-ti zice: mai ai 8 copii cu sanse sa fie bine…. nu te incalzeste catusi de putin.

O sa-mi ziceti…cu copii e alta treaba…nu e… dar va dau alt exemplu:

Un medic adevarat, pune suflet in cazul fiecarui pacient. Daca, desi are mijloacele necesare, din lipsa de cooperare a pacientului, nu reuseste sa-l salveze, e corect sa se culce pe ureche zicand: nu-i bai…pacienti sunt cu duiumul…? Nu! Tu, ca medic, stii unde si cu ce s-a gresit de s-a ajuns in situatia asta,… dar nu judeci si nici nu condamni zicand: asa-i trebuie…daca nu s-a grijit… sau…dupa ce a baut ca inconstientul toata viata…acum vine sa-l fac eu bine…

Revenind: iubirea adevarata, nu “trece”… nu dispare… se transforma insa.
Faptul ca persoana nu mai e aproape de tine... nu te face sa nu o mai iubesti...o vei iubi mereu, undeva intr-un sertaras al inimii tale va fi un gol umplut de ea. Vei fi fericit stiind ca acea persoana exista, vei fi fericit cand vei vedea ca ii e bine, chiar daca e in bratele altei fiinte, vei suferi cand va fi nefericita si vei suferi cand simti ca nu o poti ajuta. Devine altfel de iubire...
Ah...ca nu mai e impartasita iubirea...mda...provoaca suferinta la inceput...
Apoi, si suferinta se transforma alimentata de sentimentul neputintei fata de greselile trecutului, prezentul grotesc si viitorul vostru care nu mai e posibil.
Adica, e vorba de sansa... la Dumnezeu, ai oricand sansa sa te intorci si sa-I apreciezi Iubirea... dar intre 2 oameni?
Viate nu e dreapta… sunt sanse pe care nu le vei primi niciodata, dar sunt sanse de care daca nu profiti, degraba nu le mai primesti…. sau...poate niciodata...


DEX:

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc.

marți, 13 septembrie 2011

Capu' sus!

Am incercat sa-ti trimit o bucatica de suflet. N-a fost de ajuns...! Am mai trimis...una, doua, zece... pana cand m-am trezit ca locuiesc la tine cu totul. Atunci am vazut.... tu ai nevoie de un suflet intreg, nu bucatele. Un suflet mare, frumos, tanar si puternic, care sa te scoata cu forta din iadul in care esti si din care inca nu stiu daca vrei sa iesi. N-o fi al meu, sunt sigur, dar va veni negresit cand te astepti mai putin.
Eu mi-am facut treaba, am pus samanta sperantei, din care va creste copacul cunoasterii de sine. O vom uda, impreuna, de fiecare data cand vei dori...
Si... nu te amagi... o sa raman la usa sufletului tau, n-o sa te las sa scapi, mi-esti tare draga - dupa cum ti-am zis, si-o sa te bantui fiecare clipa, pana cand vei stii sa fi fericita!

joi, 8 septembrie 2011

Pictam iubirea … cu ingerasi

(nu e poezie, nu e proza.....e simplu scriere din suflet! )

Inchid ochii si realizez,
ca am uitat trasaturile chipului ei.
Sa fie de la varsta oare?
sau poate ca nu au contat niciodata?
Inciudat ma uit la poze… nimic,
ba chiar vad un trup straniu de strain
Dar,… nu-s lasat sa ma amagesc,
caci sufletul, si varful degetelor,
nu au uitat nimic si tipa...
dupa formele inimii ei,
si clipele de basm…

Cate nopti au fost? Nu conteaza..
As fi vrut sa poata fi nenumarate...
Ne puneam sa trecem pe taramul viselor,
dar nu indrazneam... de frica
sa nu ma trezesc dimineata... fara ea.
Prelungeam fericirea clipei de acum,
ghemuindu-ma la picioarele ei.

Nu intelegea ce se intampla,...
O linisteam si asteptam sa adoarma.
Lasam apoi sufletul sa strabata cerurile
cu ruga de multumire ca exista...
ca mi-a fost data in grija si ca ne iubim...
Ma lungeam apoi langa ea
si o priveam cum doarme... iar langa noi,
se formau cete lungi de ingeri
ce asteptau clipa magica...

Luam cu varful degetelor... un ingeras,
il inmuiam in preaplinul inimii mele,
Apoi, asa, murdar de iubire, il plimbam
peste trupul minunii mele adormite
pana cand se contopea cu ea….

Tarziu in noapte, adormeam fericit:
Aveam cea mai puternica dovada,
ca Dumnezeu exista si ma iubeste: EA!

luni, 5 septembrie 2011

Dezmintire la mit sau.... filozofie de balta: despre EU si RESTUL


In mod sigur nu vin cu nimic nou.... dar incerc sa vin cu explicatii simple la probleme complicate. Prea mult folosim cuvinte „mari” fara sa le stim adevarata semnificatie sau... prea mult ne ascundem dupa deget, evitand sa dam fata cu adevarurile simple.
Poate gresesc...si va provoc sa ma combateti..dar dupa experienta mea "milenara" (de 40 de ani)... pot sa-ti spun ca totul se reduce la "EU".
         Acesta a fost momentul in care ne-am diferentiat de restul animalelor... cand am inceput sa vorbim si mai ales sa simtim despre noi ca despre ceva exterior. Nu stiu daca asta este exact si momentul in care am inceput sa ne manifestam liberul arbitru.... gen: eu aleg sa.... dar in mod sigur, atunci a aparut si bariera intre EU si RESTUL, ceilalti...
Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca totul se invarte in jurul acestui lucru: ce vreau EU, ce-MI place, etc... Da, se numeste... egocentrism mult hulit dar pe nedrept si de regula confundat cu  egoismul.
         Altruistilor, mai ganditi-va inainte sa-mi sariti in cap.... pentru ca si atitudinea voastra, hraneste tot EU-l...
         Si-atunci? Ce face diferenta? Pai...exact acelasi lucru care face diferenta dintre falsa iubire si iubirea adevarata....

In prostia mea pot deosebi 2 categorii de oameni:
1. cei ce-si satisfac EU-l prin ei,
2. si cei care si-L satisfac prin ceilalti.
Si mai simplu: imi gasesc/primesc fericirea prin mine sau sunt fericit in momentul in care am facut pe altcineva fericit. Exemple nu cred ca e nevoie sa dau...
Majoritatea celor care sunt parinti, au simtit si stiu aceasta diferenta. Daca nu au fost de la inceput in cea de a doua categorie, au trecut, probabil involuntar, dar normal si firesc.... si nu de tot.... sau mai exact fata de tot....
Faptul grav, pentru o parte din ei, este ca li s-au deschis ochii. Abia acum realizeaza ce inseamna iubirea adevarata, acea iubire neconditionata, in care totul se raporteaza la si prin persoana de langa ei. Ziceam grav... da, pentru ca pot privi retrospectiv, si de regula daca abia acum aiu invatat diferenta inseamna ca nu au avut parte de asa ceva  din partea parintilor, iar din partea partenerului actual de viata... nici atat. Si e mai grav plus sfasietor de dureros, si daca realizeaza ca o data, candva, a fost cineva in viata lor, care i-a iubit in felul asta, dar ei, din necunoastere ( ca sa nu zicem prostie), au renuntat la asa ceva....

***DEX-ul zice:
EGOCENTRÍSM - Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”
EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora.
ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora

joi, 1 septembrie 2011

Convorbire cu un inger: ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?


Regula spune ca ingerasii au grija de oameni. E adevarat! Si eu am unul care are grija de mine… Incerc in fiecare seara sa-mi fac timp sa stau cel putin jumatate de ora de povesti cu el…
In seara asta, ma intreaba cu o mina serioasa:
Ea: Tatiiii.... ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?
Eu: Hmmm… nu m-am gandit! Dar cum adica refuza iubirea? (si ma gindeam deja ca prostacul la fetele pe care le-am refuzat din start, fetele carora nu le-am dat nici cea mai mica sansa…)
Ea: Uite asa! Vin, te iubesc, si dupa ceva timp… renunta, pentru diferite motive aiurea…
Eu: Motive aiurea nu exista! La un moment dat, nu te mai iubesc…asa da…adica si iubirea poate sa moara dar din motive intemeiate...
Ea: Nuuu, ma tati…cum nu intelegi?  Iubirea nu moare…continua sa te iubeasca dar aleg sa renunte, sa respinga, sa fuga, sau sa caute poate gasesc si mai mult si mai bun…
Eu: Mda… si? (deja serios si curios sa vad ce dezvolta..)
Ea: Si… nu patesc asa ca in povestea cu inundatia, crestinul si barcile?
Eu: (ramas interzis….zic) Nu stiuu…!
Ea: Ai ma tati ca stii… Povestea cu inundatia, crestinul care se urca pe casa si se roaga la Dumnezeu sa-l salveze. Vine o barca si el refuza sa se urce, vine alta barca...el tot refuza...apa creste, creste.... mai trec 3 barci in care omul refuza sa se urce zicand ca are cine sa-l salveze….si cand  ii ajunge apa la gat, intreaba: Doamne, nu ai de gand sa ma salvezi?...iar Dumnezeu ii raspunde: pai nu ti-am trimis de 5 ori cate o barca sa te salveze?
Eu: Aaaa…stiu povestea….dar nu stiu daca asa se intampla…lasa-ma sa ma gandesc…
Ea: Ok! Ai tema de gandire pana maine! Vezi ca vin si te intreb...

             Acum, ce sa zic? Copilu’ are dreptate! Numai sufletelul meu stie cu ma fost si cum s-a simtit cand dupa 6 luni impreuna, s-au intamplat faze de genul:
           “ Te iubesc, nu ai gresit cu nimic, dar sunt prea egoista si prea lasa …. mi-am dorit cel mai mult o familie… am vazut cum e….e super asa….dar e prea devreme, vreau sa ma mai distrez singura…. stiu ca o sa platesc mai tarziu pentru asta dar… si nu-i corect ca sa mai vin la tine dupa cateva luni sau un an, sa zic: gata, m-am distrat, m-am saturat, vreau din nou familie, responsabilitati, etc…. “
sau…
            “Totul e fantastic…. dar nu pot, nu-mi cere sa fie oficial…. 13 ani e diferenta mare de varsta, chiar daca nu se vede... ce o sa zica colegii mei avocatii... tu esti micul meu secret … daca accepti asa e bine, daca nu…. ( dar statea proasta ore intregi plangand  si uitandu-se la pozele cu noi ).... in plus, ai un copil, mi-e frica sa-mi asum responsabilitatea asta…”

Deci? Cate sanse de iubire adevarata avem voie sa aruncam ?
Cum se plateste si cu ce, cand renunti la iubire pentru motive "aiurea"? 
Sau nu este iubire adevarata daca nu se indeplinesc toate conditiile: tanar, frumos, destept, cuminte, bogat, important, etc?

marți, 23 august 2011

Natura moarta cu Viata...

( nu e poem… e pictura, si nu e in ulei… e in durere) 

Trec picaturi de timp, murdare de iubire,
Si bucatelele de suflet se consuma
Durerea nu mai e straina
e logodita strans in inima ta,
Culoarea amintirilor se estompeaza
Raman trairile arzand mocnit….
bun si rau laolalta, 
ingemanate pentru vesnicie
ca o pictura in cutit,
dungi fine de neimplinire,
regrete pastelate de durerea egoismului
pe fond inchis de neputinta,
si insule de strigate la cer,
Cu banuti lipiti ici colo, cu lozuri nedesfacute,
Urme de dinti scrasniti si inclestati,
2 perechi de papucei roz crosetati…,
Tablou futurist, din viitorul trecutului tau,

O vedere cu casa viselor tale, si curtea in care
se vad inca urmele ingerasului, cu  suflet atat de mare
incat trebuia sa se-mparta surori in gemene.
ramuri vestejite din copacul destinului,
crapate de gerul nesabuintei in iarna lunga a frivolitatii,
drumuri de furnica care s-au inchis pentru totdeauna,

Durerea, durerea nu se vede, ea incheaga totul,
lipita strans de moastele sperantei….
Si-un huruit imens de lume ruginita
ce-si reaseaza temelia destinelor schimbate
nu mult, pentru ca totul se va face,
in alte zari, in alte curti,
E plin cimitirul cu oameni de neinlocuit…

duminică, 14 august 2011

Rugaciune de iertare in 4 pasi...


Este de bun simt stiut ca nu poti sa ceri si sa primesti ceea ce tu nu esti dispus sa daruiesti mai intai – pentru asta sunt cei 4 pasi: iert, cer sa fie iertat, cer iertare, cer sa fiu iertat.


1. In Numele si pentru Slava Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, daruiesc iertare tuturor celor care au gresit, tuturor celor care au pacatuit, fata de mine si fata de toti cei dragi mie (pot fi numiti sau vizualizati cei carora le daruiesti iertare, mai ales daca-ti vin in minte; pot fi numiti sau vizualizati cei dragi, fata de care s-a gresit/pacatuit ), in viata asta , in vietile anterioare. Amin.

2. In Numele Mantuitorului nostru Iisus Christos Te rog pe Tine Tatal Ceresc,  daruieste iertare tuturor celor care au gresit, tuturor celor care au pacatuit, fata de mine si fata de toti cei dragi mie (pot fi numiti sau vizualizati cei carora sa le daruiasca iertare, mai ales daca-ti vin in minte; pot fi numiti sau vizualizati cei dragi, fata de care s-a gresit/pacatuit ), in viata asta , in vietile anterioare. Amin.

3. In Numele si pentru Slava Tatalui, a Fiului si a Sfantului Duh, cer iertare tuturor celor fata de care care am gresit, tuturor celor fata de care care am pacatuit, eu si toti cei dragi mie (pot fi numiti sau vizualizati cei carora le ceri iertare, mai ales daca-ti vin in minte; pot fi numiti sau vizualizati cei dragi, care au putut gresi/pacatui ), in viata asta , in vietile anterioare. Amin.

4. In Numele Mantuitorului nostru Iisus Christos Te rog pe Tine Tatal Ceresc,  daruieste iertare, mie si la toti cei dragi mie pentru toate greselile si toate pacatele facute (pot fi numiti sau vizualizati cei fata de care stii ca ai gresit/pacatuit, mai ales daca-ti vin in minte; pot fi numiti sau vizualizati cei dragi care au gresit/pacatuit si care au nevoie de iertare), in viata asta , in vietile anterioare. Amin.

Precizari:
*  daca pare complicat, la inceput se poate face doar pentru tine, eliminand “toti cei dragi mie”
*  pentru cei care nu cred in reincarnare... se elimina sintagma „, in vietile anterioare”
*  pe masura ce te obisnuiesti cu tehnica, se poate trece la constientizarea si mentionarea tipurilor de pacate si/sau greseli: cu voie, fara de voie, cu cunoastere sau fara, etc
*  nu e necesar sa fie facute de un numar anume de rugaciuni, dar e importanta implicarea, cat de mult simti din ceea ce spui. 
* e bine de stiut ca sufletelul urmeaza mai greu ratiunea... asa ca daca din punct de vedere rational consideri ca ai reusit sa ierti in totalitate, se poate ca sufletul sa nu o fi facut inca...

miercuri, 10 august 2011

Remember Me...

Orice ai face în viaţă va fi nesemnificativ... 
dar este foarte important să faci ceva pentru că... nimeni nu va face.

Când cineva intră în viaţa ta, o parte din tine spune:
"Nu eşti nici pe departe pregătit" 

iar cealaltă jumătate spune:
"Convinge-o să fie a ta pentru totdeauna"

dar eu incerc din rasputeri sa-ti respect liberul arbitru...


Cineva m-a întrebat ce ţi-aş spune
dacă aş şti că mă auzi.
I-am spus că nu ştiu.

Dar stiu...
Te iubesc.
Dumnezeule, cât îmi lipseşti.
Şi te iert....





sâmbătă, 6 august 2011

Despre dragoste...

cu Parintele Pantelimon, de la Manastirea Oasa

"Fara Dumnezeu, orice iubire moare"
 
- Timisorean la origine, absolvent al Facultatii de Arte Plastice a Universitatii de Vest, in prezent e calugar si preot la Manastirea Oasa, unde picteaza si minunate icoane, pline de aur si har. Dar aurul cu adevarat pretios al tanarului parinte e inaltimea sa duhovniceasca deosebita, care transpare si in textul pe care il publicam. Un indreptar de viata si de iubire adevarata -

"Iubirea e fundamentul fiintei noastre"

- Drumul spre Oasa e batut de sute de tineri care vin sa se spovedeasca. Simtiti, oare, prin destainuirile lor, ca ceva s-a schimbat in felul in care se raporteaza la dragoste?
- As spune ca noi, monahii, cunoastem mult mai bine lumea decat se cunoaste ea insasi, pentru ca noi n-o vedem din exterior, ci din interior. In sensul acesta, parerea mea este ca tinerii de azi au mare potential sufletesc, dar le lipsesc punctele cardinale. Cel mai adesea ei nu stiu cu adevarat ce e iubirea. O confunda cu indragostirea. Si nici nu stiu sa o traiasca. Vad filme si traiesc dupa clisee. Viseaza toti o iubire mare, ca-n filme. O iubire data de-a gata, cu un partener fara cusur, care sa-i inteleaga orice ar fi. Si nu pricep de ce lor nu li se intampla la fel. Dar iubirile astea din carti si filme sunt utopice, nu se verifica real. Ceea ce se simte insa la toti cei care vin sa se spovedeasca este o cautare neobosita, nevoia de a trai o iubire profunda, perfecta. Foamea asta de iubire exista in toti.
- De ce avem atata nevoie sa ne implinim intr-o dragoste mare?
- Cautand iubirea, il cauti, de fapt, pe Dumnezeu. Chiar fara sa-ti dai seama. Chiar daca nu esti un bun crestin, simti cumva, straniu, de fiecare data cand iubesti si esti iubit, ca acolo, in iubire, e adevarul. Cauti iubirea toata viata, ai nevoie de ea chiar si atunci cand te prefaci ca nu mai ai, o traiesti gresit, o traiesti stramb, dar o iei de la capat. Gravitezi in jurul ei, te straduiesti mereu sa o intelegi, pentru ca simti ca acolo e implinirea si fericirea. Noi, oamenii, nu putem sa nu iubim, sa nu vrem sa fim iubiti. Pentru ca asta e fundamentul fiintei noastre. Dumnezeu este iubire si tot ceea ce este in lumea asta tanjeste dupa iubire. Dumnezeu a creat totul dupa chipul si dupa asemanarea Lui, dupa tiparul Lui, al relatiei treimii. Dumnezeu e o relatie, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creati ca oameni sa participam la bucuria relatiei din Dumnezeu si cu Dumnezeu. Sa traim iubirea. Sa fim impreuna. De aceea se spune ca raiul e comuniunea cu toti, iar iadul e neputinta de a mai iubi.
- Desi il avem pe Dumnezeu, simtim totusi ca fara celalalt nu suntem completi. E nevoie de un altul, ca sa fim fericiti?
- Dumnezeu i-a facut pe oameni incompleti, tocmai ca sa aiba nevoie unul de altul. Daca ne-ar fi facut perfecti, ne-am fi fost suficienti singuri. Sigur, exista oameni care daruiesc mai mult, oameni care dau mai putin, dar nu trebuie sa ne oprim la relatia cu un singur om, trebuie sa invatam sa iubim pe toata lumea, sa castigam un rod din relatia cu fiecare, nu doar din aceea cu partenerul de viata. Orice om e un dar potential pentru noi, cu care ne putem imbogati.
- Visam, aproape toti, la o iubire mare, care sa ne tina toata viata. Si totusi, realitatea ne arata ca iubirile mor, si ele, mai des decat am vrea sa credem. De ce se stinge dragostea?

vineri, 5 august 2011

Si dragostea... omoara dragostea...

Candva, citind din blogul meu...
te-ai semi-ndragostit de mine….
Nu pot sa uit cand cu uimire-n glas ziceai:
Nu e fiinta aia care te-a respins,
Cu atata dragoste cat poti sa dai…
Candva, ne-am intalnit, si-am povestit,
si te-ai indragostit de mine….
Privind spre viata ta de pana-atunci,
Ziceai cind ochii minti-ti deschideam:
“Ei, vezi, asa as vrea sa fiu si eu iubita...
si-as da orice pentru o dragoste cum e a ta....”
Dar asta e trecut…. si fara explicatii date..
totul dus, e mort… uitam ce-a fost frumos, negam,
Si-mi spui... „vreau sa ma ierti ca te-am facut sa suferi “
Ca nu e vina mea...ca nu stii.... dar nu mai rezistai...
(presiunii dragostei ce trebuia s-o dai??...sau ce?)
Ca te-ai gandit, ca vrei sa te distrezi... nu vrei acum familie...
D-acuma noua luni ... ce pana mea gandeai???
Acuma nu mai dai nimic... si ne-ai respins....
Te-ascunzi sa nu dai ochi in ochi cu inima...
Nimic nu mai e bun, nimic nu mai conteaza...
Dar sa te uiti...ca-s ingerasi ce plang in urma ta...
Semn ca si dragostea... omoara dragostea...

joi, 4 august 2011

mirajul zborului....



Acum, la o mare rascruce de drumuri in viata mea, as vrea sa reimpartasesc cu voi, cei dragi mie, una din bucuriile cu care m-a binecuvantat destinul…. putin din mirajul zborului: 

Iubirea inseamna sa dai cuiva sansa sa te distruga si sa ai incredere ca nu o va face…





 “ Dragostea înseamnă să îţi dai inima şi sufletul întreg celui care ţi le va zdrobi.” (Marile speranţe) Charles Dickens
Si inca ceva:


marți, 2 august 2011

Lectie despre iubire si mecanismele ei… a iubi nu este o optiune

Ce se intampla cand iubesti? Si fac distinctia… nu intreb ce faci cand iubesti…


Cand iubesti, o bucatica se desprinde din sufletul tau si merge spre cel ce face “obiectul” iubirii…vrei nu vrei…se intampla. Am zis obiect  pentru ca poti iubi ceea ce faci (de asta se zice in popor ca pui suflet), poti iubi un anumit lucru, loc sau o fiinta.
Daca iubirea respecta Legile Divine, nu-ti fie teama… nu vei ramane cu lipsa. Primesti de “Sus” mai mult si mai bun decat ai daruit tu. Prin asta iubirea innobileaza, te face mai bun si te apropie pas cu pas de Dumnezeu.
Ce se intampla cu bucatica primita ca dar de iubire? Ei bine, incet incet se va integra in sufletul tau, cu informatiile, energiile, algoritmii si programele continute. Peste ceva timp vei avea un suflet nou, schimbat, mai bun sau mai rau, functie de calitatea a ceea ce ai primit. Tot acest fenomen produce placere si fericire, atat primitorului cat si celui ce daruieste, ceea ce e bine dar.... poate produce si dependenta... de a primi sau de a darui...si...
Da, sa nu uitam, apare si exista apoi DORUL….caci tot ce ai daruit, va pastra legatura cu sufletelul tau. Cand vei fi departe de ele…. iti va fi dor. De exemplu, daca ti-ai daruit bucatele unor locuri vizitate sau in care ai trait vei suferi de dorul lor…


 La fel, chiar daca ai fost intr-o relatie cu cineva care, dupa ce tragi linie, constati ca ti-a facut mai mult rau decat bine, si logic iti spui ce nu mai vrei si nu mai ai nimic de impartit cu el/ea, tot vei suferi… mai mult, va fi in gandurile tale si-ti va fi dor si… n-ai de ales….
         Ziceam ca n-ai de ales…. adevarat... dar numai cand esti cinstit cu tine! Cand esti prea slab de inger, adopti de regula una din cele doua solutii mai la indemana oricui:
-         ori te arunci in bratele unuia  din primii veniti disponibili – si ai o sansa mai mica sau mai mare sa-ti fie bine....
-         ori te apuci si murdaresti interior sau/si exterior tot ce a fost intre voi. Ce a fost neplacut, rau, se amplifica in semnificatii si amploare, iar pentru ce a fost bun si frumos, se cauta si se inventeaza conotatii rele, ascunse, perverse, nedrepte, etc…. iar unii o fac atat de intens incat in scurt timp ajung sa creada si sa-si aminteasca doar varianta eronata. E trist pentru ca facand asa, nu castigi nimic, ba mai mult…  iti vei face rau si tie dar si celuilalt.


Deci, daca esti cinstit cu tine, realizezi ca nu ai de ales: a iubi nu este o optiune. Nu-ti poti porunci: de maine nu mai vreau sa iubesc.... In suflet iubirea apare si exista ca urmare a ceea ce suntem si a ceea ce am descoperit in “obiectul” iubirii, a ceea ce rezoneaza intre cele doua parti implicate. Poti alege doar daca manifesti sau nu acea iubire si rational, si fizic. Acceptand-o si manifestand-o nu faci decat sa o implinesti, sa o dezvolti, sa te bucuri de ea si efectele ei. Pentru 2 oameni indragostiti, viata e mai roz, mai frumoasa, mai usoara iar asta se transmite si o simt si cei din jurul lor.


Poti sa iubesti dar…. sa nu-ti impartasesti dragostea cu cel iubit?
Teoretic…da, practic…nu! Sunt 2 situatii: cel iubit este langa tine si poti interactiona cu el sau ... nu, nu este, nu mai este, este departe, etc. Indiferent de situatie.... sufletelul va face ce stie el mai bine: va comunica cu celalalt sufletel, va darui bucatele din tot ce are el mai bun....si asta se intampla fara efort si fara sa te poti opune.... e de ajuns sa te gandesti cu drag la cel iubit.... Poti sa faci asta tot restul vietii tale, fara ca celalalt sa stie sau sa mai stie despre tine.... aceasta e iubirea pura, neconditionata, ....dar din pacate ne-impartasita...
            Subiectul ramane deschis.....

.

duminică, 31 iulie 2011

singuratate....

Uite ca cineva intelege....

 

E...pustiu...
...să...fi mai puternic
decât orice om pe care îl cunosti
si să trebuiască să trăiesti ca o umbră.

Să...fii special
si să te prefaci că esti un prost.
Stiu cum e. Înteleg.
...

sincer nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine....



Cineva, care-si asculta ingerasii mai mult decat mine, fara sa ma cunoasca foarte bine si fara sa cunoasca deloc amanunte, citindu-mi postarile doar,  mi-a pus diagnosticul pe care eu de  luni de zile il caut:
"sincer: nu te-a iubit .....  a iubit ideea de a fi cu tine.... "
Sa fie asta? Ce iasa daca-mi las mintea sa povesteasca cu sufletul?
ideea de a ma avea doar pentru ea, ideea de a avea parte de iubirea mea, ideea de a fi ocrotita de mine,
si ce-i rau in asta? Nu asta vrem toti de la partenerul nostru? Nu in asta consta iubirea?
Ba da, doar ca a imbracat o haina prea mare pentru ea, si prea devreme, cand nu era inca pregatita nici sa duca ce primeste.... si nici sa daruiasca inapoi.... asemenea, chiar daca mai putin...
Si totusi o iubesc mai mult decat oricand! Chiar daca inteleg ca nu ne putem potrivi... practic au fost cele mai frumoase zile cat am fost impreuna..


Aicie paradoxul : tu o iubesti.... dar nu iubesti ideea de a fi cu ea...


Ai vazut ce-si doreste si ce nu... si ai avut curajul sa-i redai libertatea !!! Fortat ti-ai taiat craca de sub picioare! Ti-ai taiat constient orice sansa de a mai fi cu ea!  Ai realizat ca-i tanara, are mult timp in fata, ca vrea sa experimenteze ea... nu vrea sa ia direct solutiile, ca poate nu e pregatita de viata si obligatiile de cuplu....


Ha ha... tinere Fraier... te amagesti ca va conta pentru cineva nobletea gestului tau? Ea in mod sigur te va uri mult timp... ura cu scarba... abia apoi indiferenta... In mintea ei oricum si-a sters orice urma de „orice ar fi” bun despre tine....asa cum a sters si blogul dedicat tie.... si asa cum nu va citi niciodata rahaturile aberate de tine pe blogul tau despre ea sau despre orice... Ti-a spus ca nu mai e nimic intre voi....nu?


Mda... oricat ar fi de ilogic.... daca nu era fericita langa mine si cu mine... prefer sa fie departe dar fericita... asta-i esenta iubirii din suflet: sa-l faci fericit pe cel iubit... asta-ti aduce si tie fericire...


Prostii de „corason” si suflet.... Recunoaste ca ai fost las, lenes si fricos! Nu ti-ai facut treaba, nu i-ai oferit suport, protectie sau curatare, deschidere.... ai lasat-o exact asa cum era.... dar ai avut pretentii sa vrea, sa poata si sa duca tot ce presupune viata cu tine: carca de agresiuni.... incercari si decizii la viteza ta... pai ce voiai...sa faci din bicicleta racheta in cateva luni?


Corect! Acuma realizez! Si daca nu m-ar fi rugat sa am rabdare cu ea....I-am daruit ce credeam eu ca are nevoie,,, nu ce avea intr-adevar.


Aiurea.... bucatele de suflet... Inclusiv inelul de logodna, tu l-ai dat ca promisiune pe viata, semn de stabilitate, de schimbare de statut in casa, etc ... dar nu te-ai gandit ca poate o sperie?... si acum gata....ca oricum nu mai ai de ales...poti sa astepti cat vrei...


Hai... „Shut down”... ca sangerezi prea tare....


vineri, 29 iulie 2011

mi-as da viata pentru tine ???



            Cantarind iubirea pe care ti-o port, am ajuns deseori sa simt si sa-mi spun ca mi-as da viata pentru tine…. Instant si neconditionat!!! Corect dar… cat de eronat…..
           Da! Teoretic as renunta in orice moment la viata mea pentru tine, pentru ca tu sa traiesti si/sau sa ai  o viata adevarata, frumoasa si fericita. Ma amageam (si ma mandream in sinea mea) ca asta inseamna intradevar o iubire adevarata…. Prostii
             Practic,... nu o sa-ti ceara nimeni sa-ti dai viata „instant” pentru cineva!
             In schimb, e nevoie de minute, ore, zile pe care sa le dedici cu rabdare persoanei iubite… sa o intelegi si sa o ajuti sa te inteleaga, sa o schimbi daca nu-ti place ceva sau sa te schimbi pe tine, etc. De fapt asta inseamna sa aplici si sa dezvolti iubirea....
             Astea sunt momentele de jertfa, cand, chiar daca nu e placut, chiar daca nu esti fericit pe moment, construiesti acea relatie, care sa te ajute ca restul intregii voastre vieti, sa aveti parte de cat mai multe clipe castigate si nu pierdute, unul pentru altul si impreuna. Ajungand aici realizezi ca de fapt nu ai jertfit nimic, nu ai pierdut nimic, .... in afara poate de putin orgoliu, sau nerabdare, chestii care oricum nu-si au locul intr-o relatie adevarata, intr-o iubire corecta...
              Privind in urma, realizez ca n-am fost in stare sa dau nici macar cateva zile,  nu luni sau ani din viata, pentru tine …. De fapt (am fost atat de prost incat nu am realizat) ca nu le-am dat nici macar pentru mine…
             Stiu ca am pierdut totul, ca acum e poate prea tarziu.....
         Intrebarea ce ramane: Pe viitor, va fi o lectie invatata? ...sau orbit tocmai de prea multa pasiune si dragoste,.... voi face aceleasi greseli.....