sâmbătă, 5 septembrie 2009

Ai venit.... ai plecat... din viata mea...

Ai aparut in viata mea atunci cand nu te mai asteptam. Ai fost neprevazutul, miracolul, pot spune divin. Ai aparut cand nu te asteptam desi te asteptasem de atat de mult timp. Sa vii. Pur si simplu sa vii si sa imi spui ca vrei sa ma imbratisezi. Atunci nu stiam ca te asteptasem, dar acum stiu asta. Ai venit...si ai plecat.



De fiecare data cand suna telefonul, tremuram. De ce? Nu stiu. Pentru ca stiu ca esti tu. Doar tu poti fi. Nimeni altcineva nu ar putea, nu ar indrazni...Te iubesc. Cred acest lucru pentru ca tremur. Ma gandesc la tine si cand ma gandesc, poate simti asta... si te gandesti inapoi, la mine.

Acum e liniste. Linistea dinaintea furtunii, nu foarte liniste in interiorul meu. Sufletul mi-e divizat si ma simt prins intre doua locuri: aici si acolo. Vantul imi vorbeste. El imi aude gandurile si ma aproba, ma intelege. Stiu asta, pentru ca imi magaie obrazul cu fiecare pala de vant.

As fi vrut sa fie altfel...oh...de-ai stii cate planuri si cate vise s-au dus...nu s-au dus...s-au sinucis.sau au fost ucise? Un pic din ambele...ai spune ca-s nebun.Un om nu poate trai in trecut...nu trebuie sa traiasca in trecut si sa se hraneasca cu amintiri...

Inca mai sper, inca astept o schimbare, inca mai sper sa cred ca m-am inselat.

maine va fi tot azi,dar nu ca azi...si nu mai e azi...azi se duce...se indreapta vertiginos spre poimaine si mai adauga inca un an...vreau soare si zapada si flori.Vreau sa ma plimb pe strada,vreau o imbratisare si un sarut, poate doua, vreau iubire...si vreau muzica si zambete si cuvinte de sprijin...vreau atat de multe azi...si nu mi le oferi. Atunci nu stiam, dar acum stiu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu