joi, 10 decembrie 2009

Nothing Gonna Change My Love For You

          Cuvintele....Tot ce spui imi ramane gravat inauntru. Asa cum graveaza un bijutier priceput o bucatica de aur. Doar ca, uneori ma zgarie atat de rau ca am impresia ca bijutierul si-a uitat instrumentele de gravat la mine in suflet. Cateodata insa ma incalzesc ca o patura pufoasa in mijlocul unei nopti de iarna. Pentru ca sunt ale tale, pentru ca le-ai rostit si nu mi le poate lua nimeni, chiar daca nu au fost pe deplin simtite de tine.

          As vrea sa pot sa ma expediez ca o scrisoare. Pe o adresa cunoscuta. Sa am un p.s tremurator si plin de intelesuri si sa sper, printre randuri ca voi ajunge in palmele tale si ca vei sti sa descifrezi cuvintele, taieturile sau greselile. Iar daca nu, sper sa fiu expediata din nou si din nou, pana le vei intelege si vei pastra in buzunarul stang de la piept, aproape de inima, acolo unde ar trebui pastrate toate lucrurile importante.

         As mai vrea sa urc in trenul in care esti tu. Sa am bilet pana acolo unde mergi tu. Sa te intalnesc intr-un vagon cu miros greu, intr-un balans sacadat si un sunet tendentios de metal pe metal. Te-as iubi cu puterea cu care izbeste trenul un obstacol. As vrea sa ma iubesti si tu. Ar fi frumos.

         La fel, as vrea sa fiu una din sticlele acelea pe care le lanseaza naufragiatii pe mare. Care odata ajunse undeva, este imposibil sa fie tratate cu indiferenta. Care, la fel ca scrisoarea fara destinatar se avantă in brate necunoscute si-si daruieste intensitatea la intamplare. Pentru ca nu stie ce altceva ar putea face cu ea. Si sa te iubesc la intamplare...







Esti prea oarba...

             Cand ai fost lovit atat de tare, ai tendinta de a-ti cauta farame de ceva de care sa te agati. Singurele bucati care sa-ti poata fi de ajutor sunt momentele in care-ai fost fericit. Iti zgarai prin suflet cu unghiile cum zgaraie un ingropat de viu pamantul afanat care-i soarbe viata. Si chiar daca raman doar zdrente, tu esti gata sa-l cosi pentru a mia oara la loc, pretinzand mai apoi ca e exact ca inainte. Ce-ti mai place sa te minti!



             N-are timpul rabdare sa cauti tu prin sufletul meu. Asa ca destrami totul de fiecare data mai repede, de fiecare data cu mai multa iscusinta. Devii din ce in ce mai priceputa. A fost ceva ce te-a facut fericita. Numai ca n-ai observat si nu te-ai bucurat prea mult. Pacat... era chiar frumos...

            Noi am fost fericiti, o data, de mult. Tu nu iti mai amintesti, in schimb eu ma hranesc cu momentele alea. Si-n vis am fost fericit, poate mai fericit decat in realitate, asta imi e sprijin pentru atunci cand sunt la pamant, fara aparare. Pana la urma toate astea-mi fac un scut pana cand ma trezesc din… agonie.

            Si devin din ce in ce mai priceput la sfasiat propriu-mi suflet din dorinta disperata de a ma salva de tine. Si mi-e asa frica de urmatoarea cazatura incat aproape ca nici nu mai vreau sa ma ridic. Pentru ce? Oricum tot acolo o sa ajung. Imi sunt dator mie. Trebuie sa-mi demonstrez ca pot sa ma ridic si de data asta. Si nu sunt convins ca data viitoare o sa fiu din nou capabil sa-mi reconstruiesc sufletul.

           Se zice ca unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi. Nici eu nu voi mai fi acelasi.Ti-ai lasat amprenta pe sufletul meu, precum fierul incins pe carnea frageda. Te iubesc, desi esti prea oarba sa o vezi.

sâmbătă, 5 decembrie 2009

Este har…

Este har… - sa iubesti fara sa fii iubit… - sa slujesti fara sa fii pretuit… - sa daruiesti fara sa ti se multumeasca… - sa te jertfesti si fara sa ti se recunoasca… - sa ierti fara sa fii iertat… - sa-l sustii pe cel care te-a lepadat… - sa ramai linistit, desi esti nedreptatit… - sa crezi desi nu vezi fata in fata… - sa crezi desi nu esti deplin lamurit… - sa investesti cladind fara sperante… - sa taci pentru a nu face rau aproapelui… - sa vorbesti de dragul adevarului… - sa induri fara sa murmuri, fara sa cartesti…. - totul sa-ti apartina, dar tu de toate bucuros sa te lipsesti… Pr Iustin