De ce oamenii sunt tentati sa-si exprime inteligenta, cunostintele, suprematia...si nu sufletul!?! De ce nu folosesc vorbe simple pentru tot ceea simt si tot ceea gandesc, fara cuvinte filosofice, fara citate... Oare nu e mai bine prin lumea asta atat de complicata, sa gasim fiecare dintre noi o oaza simpla cu iubire si liniste?!
Cimentul s-a pierdut sub ploi, sub ninsori, eu m-am pierdut sub presiunea vietii... si acum cand plec nu le mai vad, am lasat o mantie de sentimente in urma, am aruncat-o acum cativa metri, am lasat multe in noroi ingropate si am plecat mai departe.
Calc peste tot, trec peste tot, cu nepasare, ignoranta atat de imbratisata in lumea crunta si seaca a prezentului, s-au surpat lacrimile in ochi, s-au ascutit genele,ochii sunt larg deschisi, pasii fermi, nu mai am nevoie sa clipesc,eu de acum nu mai inchid ochii,nu mai plec capul, simt gropile si voi cadea, dar nu voi baga in seama ranile, fiindca pana la urmatoarea groapa sangele se coaguleaza, rana se vindeca, viata trece...culorile imi zambesc, viata imi zambeste, soarele rasare....in spectrul diminetii eu ma pierd....pe aceeasi strada merg si nu ma clintesc de pe drumul deja serpuit si complicat de o minte complexa, dezorganizata.... mi-am creat o lume undeva in adancuri, m-am pierdut in ea, unde sunt? pe o strada, mergand spre rasarit...
Valurile... nu fac decat sa risipeasca nisipul de pe tarm. Lacrimile... nu fac decat carari pentru zambetele triste ce isi cauta stralucire. Iubirea... nu face decat sa uneasca doua suflete ce s-au cautat dintotdeauna. Dar de ce nu iti pot privi ochii...oare nu mai am ce sa-ti ofer, oare e prea tarziu?!
Si totusi... caut fericirea pe pamant, fara nici o teama, doar cu tine in gand!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu