luni, 31 august 2009

inceput banal...sfarsit surprinzator...

        Nu pot dormi, nu pot "lucra"....asa ca scriu si salvez in Drafts ca sa-ti trimit alta data. M-a impresionat cata iubire, multumire si recunostinta a transmis publicului Cristi Minculescu intr-o ora si jumatate de concert!   Admir dorinta lui de viata si puterea de a nu se lasa prada suferintelor.




       M-am intalnit cu o cunostinta mai veche, amica buna la care ii mutasem patul cateva nopti in trecut. M-a invitat la ea. Nu am putut accepta si i-am explicat ca inca sunt legat de cineva chiar daca nu stiu inca daca mai sunt sau nu de actualitate. M-a felicitat ca nu m-am schimbat si m-a rugat sa-i promit ca nu voi lasa pe nimeni sa ma schimbe. M-a durut ce mi-a zis: ''ce au unii, si nu stiu sa pretuiasca...altii cauta, si ar da orice sa aibe din nou!''.

       Mi-ar fi placut sa pot sa merg cu ea....m-as fi simtit razbunat poate, rational incep sa te resping, dar sufletul nu vrea sa faca la fel. N-am putut, m-am simtit murdarit si la gindul ca as incerca sa-i fac alteia ce fac cu tine ... Apoi, am cochetat cateva clipe cu ideea de a te minti. Sa-ti spun ca am facut-o. Sa incerc sa te fac sa simti, doar daca mai poti, macar o particica din iadul pe care l-am simtit de cand esti plecata la Bucuresti. Nu pot nici asta.... Nu pot sa-ti fac rau voit.

       Mi-e ciuda si sunt agitat. De ce inca te mai iubesc? De ce nu pot sa fac abstractie de ceea ce zice sufletul....asa ca tine? Am luat pozele si am inceput sa-ti gasesc defecte...fizice si nu numai... nimic de folos.




     Mai stau....salvez si vad daca ti-o trimit....




     Acum plang,... la fel ca de fiecare data inainte, in timpul si dupa ce-si face Mantuitorul Mila de mine - prostul prostilor. Acum stiu. Mi s-a deschis sufletul si am revazut momentele in care mi-ai daruit iubirea care zici ca n-o ai pentru mine. Momentele in care ai uitat de piedicile puse de ratiune si te-ai comportat asa cum esti tu cu adevarat, dand frau pornirilor sufletului tau iubitor, frumos, curat, luminos, unic. Acum stiu, stiu de ce te iubesc indiferent ce-mi faci, cum arati sau cum te comporti! Te iubesc pentru acea parte din tine pe care putini o cauta,si mai putii pot sa o vada (asta si din cauza ta- ca o tii ascunsa) si aproape nimeni nu o stie aprecia.

     Am aflat si de ce e asa de greu. Ma plangeam pentru mine. Ma intrebam ce sa fac, cum sa procedez. Mi-a descoperit apoi pe altcineva, un sufletel care sufera mai mult....esti chiar tu....ce-mi faci mie e nimic in comparatie cu ce-ti faci tie. Datoria mea e sa te scap pe tine de chinurile la care te supui, de zbuciumul pe care-l ai. Intradevar, ai simtit corect. Vreau nu vreau, voi fi baza pe care, daca vrei, te poti sprijini atat cat sa-ti poti cladi siguranta, increderea, linistea si fericirea.

     Si, deocamdata accept sa fac asta, mai usor sau mai greu, functie de locul si rolul pe care mi-l vei atribui in viata ta.....de fapt...am inceput de mult sa facem asta, doar ca n-am constientizat eu ( poate si tu) pana acum...prostul prostilor...

duminică, 30 august 2009

din nou...multumesc....

      Ai zis ca citesti tot....nu va dura mult pana cand ma vei ura, iubi sau macar te vei satura si-ti vor deveni indiferente aceste ganduri si le vei considera aberatii, fara motiv si fara vreun folos pentru tine.... pana atunci.....citeste:









       Da! Multumesc!!! Multumesc ca ma ajuti sa repar in mine si-n sufletul meu ceea ce amandoi sau doar singur am stricat...cine stie, si,... pana la urma nu mai conteaza (daca te deranjeaza in orgoliu....considera ca doar eu sunt cel ce a gresit, stricat, etc).

        Dupa ce am vorbit la telefon, a inceput sa ma doara din nou sufletelul, si, m-am intrebat: de ce...? E de bine? E de rau? Cat e de la mine si cat e de la tine simtit? Nu vreau sa iau ansa si sa masor! Ar fi usor, as avea raspunsurile, dar....ce as invata de acolo? Rezultatul il stiu, il simt: durere, tristete, neimplinire, dezamagire, disperare poate, etc. Cat din fiecare...nu mai conteaza. Conteaza ce trebuie sa stiu, sa fac sau sa nu fac, sa invat, sa nu mai gresesc fata de mine si mai ales fata de cei dragi mie...

Deci...de ce?

       Sa fie vorba de apropiere, de contact? Sunt constient ca facand eforturi, fiecare zi in care nu te vad sau/si in care nu vorbim...ma ajuta sa te scot din sufletul si mintea mea.Pot aplica principiul: nu ma vrea, nu ma apreciaza.....inseamna ca nu ma merita, nu-mi merita iubirea, devotamentul. In plus, de fiecare data cand imi apari in gand pot alege sa-mi amintesc doar lucrurile neplacute dintre noi...si...incet incet voi reusi poate, sa ma mint...poate...iar lucrurile frumoase se vor estompa, vor pierde din importanta, din stralucire, din semnificatii (psihologia caracteristica pesimistului).

Deh...poate ca ar fi fost bine sa fie asa...pt amandoi....dar nu e!

Atunci?

      Daaaa! Durerea vine in momentul cand vorbim si vad ca-ti faci planuri cu oricine ( chiar oricine...cine vrea si cine nu vrea, cine merita si cine nu merita, cine conteaza putin sau mult...oricum numai sa nu fii singura), mai putin cu mine. Faptul ca ma excluzi total din viata ta, din viitorul tau doare cel mai mult pentru ca arata faptic cat de mult conteaza in viata ta ratiunea in defavoarea sufletului...si....prin asta cat de putin insemn eu pentru tine. Ah, gresesc...a fost o vreme cand ti-ai facut planuri si cu mine....dar le uiti asa de repede incat ma gindeam ca-ti bati joc de mine...Am oameni care pentru cat de mult ajutor le-am dat si pentru cat de mult contez in viata lor, mi-au facut cadou excursie la Athos sau in Egipt. De la tine nu doream nimic cadou, doream doar sa mergem...indiferent cum...ca iubiti, ca prieteni, ca frati...sa petrecem cateva zile doar noi doi...sa impartim cateva clipe de neuitat....fara obligatii....egali in toate......sa ne cunoastem....

       Deci...multumesc pentru fiecare gest pe care-l faci, ca o lasa ce esti....si care ma indeparteaza tot mai mult si iremediabil de tine, de dragostea si respectul pe care ti-l port...Multumesc pentru ocaziile pe care mi le refuzi si pe care am inceput sa nu mi le mai doresc.....

       Te revolta ce ti-am scris, ok, treaba ta, e adevarul meu, trait si simtit de mine, platit chiar cu pretioase bucati de suflet spulberat, lacrimi si suferinta.... e lectia mea de viata pe care sper ca am invatat-o si o invat.

       Va veni si radul tau in momentul cand vei dori sa ai langa tine prieteni/prietene adevarati si nu doar profitori care trag la tine in momente de necaz ca apoi sa plece, cu/la oricine altcineva, pentru ca tu esti buna doar la necaz nu si la bucurie, pentru ca tu ai vazut momentele lui/ei de neputinta, pentru ca tot ce ai facut nu mai conteaza din moment ce a trecut greul. Biete suflete pierdute, care nu inteleg ca prietenia e o relatie in care primesti dar si dai, ca prietenul e oricand dispus sa te inteleaga, sa te ajute si sa te sustina (neconditionat din partea lui) dar pentru prietenia adevarata si durabila trebuie sa fi dispus sa faci si tu la fel, chiar daca el/ea nu ti-o cere sau pretinde...inca....

      Despre prietenie, putem vorbi mult, si, chiar ai nevoie sa-ti lamuresti subiectul......sau nu? Daca da...profita cat inca mai sunt prin preajma ta....

     Vorbeste cu oameni mai in varsta, fericiti in casnicie si-ti vor recunoaste privind retrospectiv ca sotul/sotia a fost si este in primul rand cel mai bun si de incredere prieten. Atat de bun incat au hotarat sa impartaseasca totul, maxim de intim, pentru toata viata, bune si rele. Au constientizat-o atunci sau mai tarziu...nu conteaza. Conteaza ca au reusit si ca doar asa pot fi fericiti 2 oameni. E mult de spus aici......e de fapt esenta si misterul iubirii, dragostei, a cuplului, a familiei. Daca te intereseaza....te rog sa-mi spui si vorbim.

vineri, 28 august 2009

uff...cata intelepciune si simplitate....

uff...cata intelepciune si simplitate....



aveam ochii in lacrimi si a batut fetita la usa. din obisnuinta am zis da. a intrat, m-a vazut, mi-a luat capul la pieptul ei si dupa cateva momente de tacere mi-a zis: imbraca-te si du-te la cluj! ce mai astepti? mergi de cate ori e nevoie, stai cat trebuie...daca o sa te cunoasca, o sa te iubeasca. daca stai aici...o fura altul....



m-a lasat fara vorbe......oare cat si cate mai avem de invatat de la copii??


joi, 27 august 2009

Nu stiam......

       Cine ar fi crezut ca este atat de greu sa te prefaci ca uiti...o iubire, traita cu zgomot stins in fiecare rost al fiintei tale. Inchizi ochii timid ca sa nu-i mai vezi chipul dar ea se ascunde in spatele privirilor tale. Si-n umbra tematoare a sufletului meu, mi se face dor de tine, atat de apasator si dureros, incat de prea mult sau de prea putin, incerci sa-l alung iar cu o lacrima.

        Dar ea se aseaza, navalnic pe buze si aluneca tulburator de calda pe mana stransa in pumn. Icerc s-o alung din visele mele, din palme, din toate ale tale, dar ea se prinde de noptile albe la fel de unduitoare, rasucind in genele mele fiecare gand trecut al tau si fiecare framantare traita.

        Cine ar fi crezut ca este imposibil, sa te prefaci ca uiti...o iubire, chiar de-o pierzi atunci cand sperai sa ti se aseze tacuta la picioare la fel de arzatoare, precum soapta ei imbietoare ascultata candva. Tu nu ma lasi s-o uit niciodata, imi spui ca plingi si ma privesti in ochi si-astepti sa spun ceva, dar nu am glas si simt ca dintr-o-data e noapte-n mintea mea. S-a spart ceva, s-a rupt ceva acum, adanc la mine-n suflet. As vrea sa strig, sa spun ca recunosc cat de naiv am fost si nu stiam ca te iubesc atit de mult, ma-ntreb ce-a fost in minte mea cum de-am gresit, ce-aveam in gand.

        Si nu stiam ca te doresc atat de mult, abia acum cand tu imi spui ca vrei sa pleci desi tarziu am inteles, ca tu esti tot ce am, ca te iubesc. Abia acum cand vrei-nchizi o usa grea in urma ta, am inteles ca pierd tot ce aveam. As vrea sa strig, sa spun ca recunosc, cat de naiv am fost si nu stiam ca TE IUBESC atat de mult.

duminică, 23 august 2009

suflet....

       Ai vrut sa ma cunosti, sa stii cum sunt eu cu adevarat, curat, neprefacut si nemulat dupa tine? Ma descoperi din aceste e-mailuri! M-ai descperit acum la telefon.....



Respinge-ma, alunga-ma, arunca-ma in uitare! Merit asta! Daca nu...iubeste-ma...acum...peste un an...peste o viata!

       Pentru ca... daca as fi avut cate o bucatica din tine, de fiecare data cand am adormit cu tine in gand, acum te-as fi avut langa mine… As vrea acum sa ma trezesc cu un sarut, cu tine, sa-ti spun că te iubesc, sa ma atingi, sa nu conteze nimeni altcineva in afara de noi.

       Ma trezesc cu gandul la tine, adorm cu tine in gand… te visez… dar tot imi e dor de tine… Oare de ce? Daca as mai avea dreptul la o singura gură de aer mi-as tine respiratia pana ajung la tine sa iti spun ca te iubesc… chiar cu riscul de a muri… Fara tine viata mea ar fi cenuşie, dar cu tine… e vie dulce şi colorată. Mă rog numai la un lucru, să pot sterge o singura zi, un moment in care va trebui sa ma uit in ochii tai pentru ultima data si sa-ti spun adio… ca pe o lacrima…

       As vrea sa fiu o lacrima ce izvoraste din ochii tai frumosi. Daca ai fi o lacrimă a mea nu as mai plange niciodata de teama sa nu te pierd… Un zambet nu inseamna fericire, asa cum o lacrima nu inseamna durere. Poti plange cand esti fericita, poti sa razi cand inima iti plange!!! Tu esti alintul meu de noapte buna, esti tot ce am ...si voi pastra iubirea ta adanc ascunsa in inima mea.

      Ma gandesc la tine asa cum se gandeste un copil la viata, te doresc asa cum doreste un insetat un strop de apa, mi-e dor de tine asa cum ii este dor omului de libertate…



As vrea sa ma opresc, sa nu-ti mai scriu, sa nu-ti mai trimit porcariile astea. Dar nu pot. Prin ele ma adun, ma renasc, ma regasesc, devin eu insumi gol in fata ta asa cum sunt, suflet curat sau…suflet chinuit, dar…suflet liber..usor de citit, de judecat si de condamnat. Pe mine ma ajuta, pe tine poate sa te scarbeasca, sa te lase indiferenta sau sa te…..cine stie….ce vrei tu sau ce poti tu sa simti, oricum foloseste ca experienta pe viitor. Daca nu-ti place vei sti sa te feresti in viitor de sufletele astea romantice, slabe, care-si arata zbuciumul , suferinta, chinul. Si te inteleg. Lumea nu doreste sa vada asa ceva. Plangaciosii sa stea in banca lor, in spate (cine vrea sa tina in brate sau linga ea, unul ?...cred ca nici tie nu ti-a placut azi noapte). Acum, aici, e nevoie si sunt iubiti cei tari, puternici, indiferenti, hotarati. Nesimtiti de hotarati, care stiu ce vor si-si iau/revendica cu curaj ceea ce considera ca le apartine de drept, numai pentru ei...indiferent daca li se da de buna voie sau trebuie sa ia cu forta cu smecherie sau sa fure. Iau, poseda, se folosesc, arunca, apoi din nou....fara regrete, fara mustrari.....pentru ca....sunt imparatii lumii lor si a lumii celor ce-i accepta. Suflete jalnice !!!.....si ei plang, insa pe ascuns, miseleste, sa nu-i stie lumea. Plang insa nu de dorul, dragul, suferinta sau grija celui drag....plang pentru ei, pentru ca niciodata nu le ajunge ce au, nimic nu-i poate multumi, etc. Mai sunt si cei care nu plang...sunt prea rai si insensibili pentru asta...ei trec direct la ura, razbunare, razboi, distrugere, omor. Sunt cei mai periculosi dar si cei mai cautati, doriti, apreciati. E bine sa ai langa tine un om tare, puternic tot timpul, pe care nu-l afecteaza si nu-l doboara nimic, nicioata. Ghinion !!! Nu-l va afecta nici dorinta, nevoia, placerea sau suferinta celui de linga el. Iti va da doar ca unei masini, ceea ce ai nevoie ca sa poti functiona corect cand si cat are nevoie de tine, iar cand apare un model nou...te va schimba fara nici o ramuscare....





Dar ajunge cu asta.....



Azi dimineata, am avut parte de plecarea visata dintotdeauna, fara cuvinte complicate, fara promisiuni, fara conditii impuse. Doar privirea ce spune infinit de multe, imbratisarea scurta dar profunda ca o impartasire nemarginita.A fost o plecare ce poate insemna orice...despartire de cateva ore...zile... vieti.... vesnicii. O usa ramasa deschisa pentru orice, de la nimic.... la totul, nerestrictionat, neconditionat....asa cum e firesc. Nu produce fericire dar nici suferinta.



Faptul ca ai aparut la geam si m-ai petrecut cu privirea si sufletul.....inseamna enorm pentru mine. Au fost 20 de secunde jertfite din timpul tau pretios ca sa-mi arati ca iti pasa !!! A fost o surpriza inestimabila, venita tocmai cand nu mai asteptam asta de la tine. Am plecat de atatea ori de la tine si de fiecare data am sperat ca prostu' ca o sa o faci. M-a durut si m-a disperat de fiecare data, m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant si sa vad cat de putin insemn pentru tine. De ce zic asta? (Stiu ca nu esti de acord) Acest gest face parte din gesturile mici, care nu costa ...dar care vin doar din suflet...nu le poti comanda si nici nu le poti cere.... le primesti sau nu. Sunt sute de gesturi de genul asta in viata de zi cu zi, ele te fac sa te simti iubit, pretuit, dorit (si asta indiferent de genul relatiei:. Oamenii nu le vad de regula tocmai pentru ca vin din suflet si sunt facute inconstient. Aflii de ele doar cand nu mai sunt...atunci iti lipsesc...atunci aflii ce-ai pierdut. Daca sufletul e destul de sensibil sa tanjeasca dupa ele ajungi sa le constentizezi si de asemenea sa le apreciezi, dar.....din acel moment.....nu te mai poti minti si nici nu te mai poate minti nimeni din cei dragi. Degeaba zice cineva ca te iubeste, ca tine la tine, ca are ceva special pentru tine...orice... prietenie, grija, etc....tu vezi ca lipsesc aceste semne si mici gesturi si-ti dai seama ca nu e adevarat. Nu trebuie sa te superi insa, poate ca persoana se minte pe el si nu o face constient....dar tu stii.....

Uff...am primit sms.. de la tine...o sa continui alta data.....sau nu....

Ganduri de iubire.....





     Ma gandesc ca daca as fi acum langa tine, m-as simti fericit, m-as simti ca apatin cuiva … dar nu sunt langa tine … sunt in camera mea, singur, cu gandul la fel de departe ca si ieri, ca si in multe alte zile cand pur si simplu nu incerc nimic altceva decat sa simt o particica din tine aproape de sufletul meu

     As vrea sa-ti pot ghici gandurile … sa-ti doresti ceva, iar eu sa pot fi langa tine si sa-ti indeplinesc dorinta … As vrea sa fiu langa tine cand dormi, sa nu las noaptea sa mi te fure, sa te privesc, sa te mangai pe frunte , sa te sarut tandru, sa respir odata cu tine, sa ma regasesc in gesturile tale marunte si calde, in zimbetul tau plin de vise frumoase …

     As vrea sa fiu langa tine dimineata cand te scoli, sa te trezesti cu urma sarutului  meu pe obraz, sa-ti zambesc, sa ma cuibaresc in bratele tale, sa-ti inmiresmez camera cu parfumul meu si in locul indoielilor sa-ti spun ca azi cred in iubirea ta  si sa nastem impreuna vise noi … As vrea ca lumea, timpul sa se opreasca in loc si sa-ti pot darui o dimineata eterna de iubire …

     Te iubesc prea mult … stiu ca voi ramane doar cu amintirea ta, insa nu am ce sa fac, ci doar sa accept alegerea ta … Pentru iubirea imensa am gasit puterea sa zambesc, sa imi infrang durerea, in timp ce degetele rasfirate abia le mai atingeau pe ale tale … dar m-am trezit si ochii imi erau inca inundati de lacrimi dureroase … fara a sti daca te-ai urcat in acel tren al iubirii spulberate …As putea sa te urasc pentru asta, insa eu nu cunosc ura.

     De multe ori dragostea se pierde printre rautati, ura  si egoisme … iar oamenii ajung sa se dezumanizeze, sa se  piarda printre regrete si pareri de rau si asta doar pentru ca trateaza cu prea mare usurinta un sentiment atat de profund, pentru ca nu inteleg ce inseamna cu adevarat dragostea, pentru ca nu sunt capabili sa dea duritate acestui sentiment, pentru ca de multe ori o confunda cu o  pasiune de moment, o cucerire  si atat. Ce pacat ca oamenii murdaresc un sentiment atat de sublim si-i dau valoare de “nimic”!

(Nu voi pune aici citatul din Biblie despre iubire, in schimb acesta mi se pare mai potrivit):



“Ca un om sa iubeasca pe altul e probabil cea mai grea sarcina care ne-a fost incredintata, sarcina suprema, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare sa se desavarseasca, sa devina cineva, sa devina o lume el insusi de dragul cuiva.”  - Rainer Maria Rilke









Naufragiat in ganduri....



   …Si asa incepe povestea…o lacrima pe un chip de ceara, un chip  chinuit de amintiri, dar schitand un zambet fals. Lucruri marunte care nu o mai pot face sa revina la normal. Demonul-inger a disparut. Singuratatea si-a facut salasul in minte si in trup…un trup care e doar o umbra, o iluzie. Nu suntem perfecti, ci doar niste defecte inlantuite care tind spre o perfectiune perfida. Cuvinte spuse cu un ton calm, chiar prea calm…O contopire oarba de zambete si lacrimi, de fals si adevar. Poate realitatea e mai dura decat pare a fi si nu ne lasa captivi in fantezie. Un drum prafuit de vise spulberate, dar adevarate…o zi trista si singura care a gasit rostul in optimism, o cugetare care exista. Fiinte cu ratiune, oameni…dureri, priviri, iubiri,caractere…Suntem mascote uneori, ne amuzam din defecte si criticam calitatile, oare nu ar fi mai bine sa ne acceptam pur si simplu asa cum suntem… Doar vorbe care incearca sa aline un suflet, frustrari.

     Mi-e dor sa fiu altfel . As vrea sa-mi sparg vitrina si stand printre rafturile goale sa ajung sa ma cunosc pe mine ! E atat de greu.Se duce o lupta in mine si ce e mai ciudat...Inca nu stiu cine va castiga razboiul acesta...Cine am fost...Cine sunt...si Cine vreau sa fiu !..Sunt ciudat .

    O data cu primele raze de soare Dumnezeu imi zambeste si ma incurajeaza cu Iubirea lui . Accept aceasta zi ce imi ofera ea...poate un nou " EU "...mai bun , cu mai putin orgoliu si cu  mai putina iubire. 

    Zambim cuiva care ne-a ranit ca sa-i aratam ca nu ne doare. Atat de stupizi suntem incat credem ca asa ii aratam indiferenta cu toate ca suntem perfecti constienti ca e fals…ca inca ne doare. Nu e trist ca am ajuns sa apelam la asemenea gesturi pentru a ne ascunde amaraciunea din suflet? Am ajuns in incapacitatea de a oferi un zambet sincer care ofera intr-adevar o incurajare pentru cineva.

     Hai sa privim un copil care zambeste. A-ti vazut cat de sincer e zambetul pe care ni-l ofera ca recompensa atunci cand ne multumeste pentru o bucatica de ciocolata sau pentru o simpla plimbare prin parc? Mai suntem oare in stare sa revenim copii?


      Vreau sa incerc acest lucru sa fiu surprins cat de mult poate sa imi schimbe viata si ce satisfactie poate sa imi ofere un zambet oferit din inima.

sâmbătă, 22 august 2009

De la ingerasul tau......strigatul sufletului tau in drum spre Cluj....sa stii si tu....

       Mi-e frica sa recunosc ca nu sunt atat de buna cat ma vad altii, mi-e frica sa admit ca nu sunt nici macar atat de buna cat ma vad eu cateodata…Mi-e frica sa aflu ce vreau de la viata, de teama neputintei de a imi oferi…mi-e greu sa recunosc ca el e mult mai bun, prea bun pentru mine…ca pe un altul chiar il vreau si nu il am si ma doare…mi-e frica sa recunosc ca simt, de teama sa nu par slaba…m-am obisnuit sa ma prefac ca nu imi pasa, ca nimic nu ma darama, ca sunt sigura pe mine in orice situatie si cel mai trist e ca m-am obisnuit sa ma prefac si in fata mea, nu numai in fata altora. Mi-e frica sa plang de teama ca nu ma voi mai opri niciodata.

       Sunt speriata ca un necunoscut imi poate intra in adancul gandurilor mai curios decat am incercat eu sa imi intru… un necunoscut ma poate da peste cap fara nici un fel de efort …nu stiu de unde provin si nici cum se solutioneaza…mi-e teama ca voi face ca de obicei, ma voi preface ca uit discutia , ca il uit pe el, ca zambesc fals in continuare si ma inchid in lumea mea ireala asteptand ca problemele reale sa treaca de la sine…sa se sature de ignoranta mea, sa imi faca bagajele si sa plece la cineva care le acorda un strop de atentie…

       Habar nu am ce fac, ce spun, cine sunt si totusi viata mea merge mai departe fara sa se intrebe daca eu inteleg ceva din ea…ma trezesc , ma privesc in ochi si dincolo de culoare nu-mi place nimic…mi-e teama ca nu voi face fata celei care sunt! Imi sunt mai straina decat toti cei carora le stiu macar numele…nu stiu cine sunt eu, dar le pun altora etichete si de cele mai multe ori acestea sunt corecte…Vreau sa fiu fericita fara sa stiu ce ma face fericita…deci n-am nicio sansa…Pana si  cuvintele astea le scriu cu lacrimi in ochi…dar le inghit, nu le las sa curga de teama sa nu cumva sa imi spuna ceva despre mine in timp ce curg siroaie!

Spovedania sufletului tau cand te uitai speriata la mine.......



       Mi-e frica de viata... Mi-e frica ca poate vreau prea mult, si sa nu raman la sfarsit cu nimic. Mi-e frica de Dumnezeu, ma sperie viitorul. Mi-e frica de mine, de sentimentele mele, de gandurile mele. Mi-e frica de tine.Nu vreau sa sufar Nu vreau sa ma maturizez. Nu vreau sa fiu mare.

       Vreau sa zambesc, sa rad, sa iubesc, sa traiesc, dar nu am timp. Sunt prea ocupata cu hranirea aparentelor din care sunt formata si vazuta zi de zi si cu ignorarea trairilor din pricina carora ma sufoc, care ma consuma incetul cu incetul. Deja m-am sufocat. Prea multa sinceritate. Prea multi " Mi-e frica".

      Nu vreau sa imi mai fie frica. Sunt o fricoasa. O lasa. O slaba. Nu am putere sa ies din starea asta. Nu am putere sa cred in mine, sa am incredere ca voi reusi, ca maine va fi mai bine. Simt ca ma mint singura. Nu cred ca este un gram in mine de vointa si de hotarare. Sunt indecisa de cele mai multe ori, ma las influentata de altii. Nu pot sa fiu altfel. As vrea, dar nu reusesc.

         Aprope ca pot vedea visul pe care il visez, este o voce din capul meu care imi spune "Niciodata nu o sa reusesti", fiecare pas pe care il fac, ma face sa ma simt pierduta si fara directie, dar eu...eu trebuie sa continui sa incerc. Trebuie sa imi tin capul sus.

       Mereu va fi un alt munte, mereu o sa vreau sa il fac sa se miste, mereu va fi o lupta. Cateodata va trebui sa pierd, nu este vorba despre cat de repede ajung acolo, nu despre ce asteapta in cealalta parte ci urcusul.

       Luptele pe care le infrunt, uneori ma doboara dar, nu ma dau batuta, durerea o stiu dar acestea sunt momentele pe care mi le voi aminti mereu, trebuie doar sa continui sa merg si sa fiu puternica. Nu vreau sa mai plang din cauza ta, dar totusi mi-e dor de tine



Un mort viu....









       Există multe voci de care putem asculta in momentele de cumpana ale vietii noastre. Una e vocea indoielii, care pune totul sub semnul intrebarii si iti submineaza cele mai dragi vise. Si mai pot fi vocile ingerilor si ale ghizilor tai spirituali, care iti ofera sfaturi intelepte.

       Dintre toate aceste voci, una singura conteaza: vocea propriului meu adevar. In interiorul fiintei mele exista o cunoastere care nu are nevoie de cuvinte. Poate fi un sentiment interior care se exprima in orice mod, a carui prezenta o recunosc.

      Uneori ma retrag intr-un loc linistit si il descopar. E linistea de dincolo de zgomotul fricii, e sentimentul de siguranta de sub toata tulburarea nelinistii. Nu ma intreb de ce lucrurile sunt asa cum sunt. Ma intreb „Ce fac acum ? Incerc sa ma invat sa fiu atent la această voce, sa ascult acel sentiment interior. Ea imi da raspunsul si numai asa voi gresi mai putin. Inchid ochii si ascult vocea interioara si…visez.

       Apele sunt tulburi si nisipul e rece. Fara glas, cu ochii mintii, creionez in gol tablouri ce se sfarsesc tragic. M-am ascuns in umbra ta, de bratele reci ce ma vor acolo... in mijlocul furtunii. Nici teama, nici spaima de mine nu ma mai opreste sa visez. Simt ca renasc. Nici tu nu m-ai vrut... si acum ratacesc din nou pe drumuri incalcite ce nu duc nicaieri. Ti-am pierdut mirosul, nu-ti mai simt urma, aud doar o voce de copil, un ras inocent ce ma face sa plang...

       Imi framant sufletul cu palmele pline de nisip! Eu fara mine... dar poate asa e scris...Cine oare si-ar dori sa se aseze langă un mort viu, lipsit de culoare...? M-am ascuns in soaptele noptii sa-mi framant a mia oara gandurile... M-a apucat un dor nebun...Si visez ca inca mai pot visa, ca inca mai am dorinte... dar oare mai am?




A-ti pasa de cineva e lucru mare....

       A-ti pasa de cineva e lucru mare. Trebuie sa faci anumite sacrificii pentru acea persoana, sa ii arati ca inseamna mult pentru tine si ea, desigur, la randul ei ar trebui sa raspunda cu cel putin aceeasi moneda.

     A iubi pe cineva e un lucru si mai mare.
La acest capitol nu mai trebuie sa faci anumite lucruri pentru acea persoana, nu vrei sa ii arati ca o iubesti. Lucrurile acestea vin din sinea ta, iti sunt deja imprimate in legile reflexelor tale, in instinct.
Pur si simplu simti iubire pentru acel cineva si de aici rezulta toate celelalte fapte.

      Despre modul in care te poate schimba o persoana care iti place atat de mult, dar foarte mult, si nu ma refer doar la obiceiul ei de a manca, rosti cuvintele sau mai stiu eu ce alte gesturi, ca ai fi naiv, ci la tot ceea ce a facut acea persoana in viata sa de cand a fost copil si pana la varsta batranetii.

     Persoanele care ajung sa iti schimbe caracterul nu le vei uita niciodata Daca te-au schimbat in rau le vei injura mai mereu in viata, insa persoanele care te-au schimbat numai in bine, le vei tine minte pana si dupa moartea acesteia. Inevitabil va veni acest moment, inevitabil vei pierde pe cineva drag in cel mai nepotrivit moment al vietii tale.


     Si, te rog sa ma crezi ca, poate cel mai urat lucru, este sa pierzi pe cineva careia ai fi vrut sa ii arati ca tot ceea ce te-a invatat a fost numai de bine, ca toate sfaturile sale ti-au folosit in viata. Ai fi vrut sa ii arati ca ai reusit si sa ii spui periodic cat de bine iti merge tie datorita ei. Adauga la asta o distanta imensa intre voi, care nu va permite sa va vedeti.



Invata sa visezi cu adevarat...

In viata oamenii nu stiu sa pretuiasca ceea ce au. De aceea suntem numiti niste animale. Toata lumea spune ca Romania este inapoiata fata de celelalte tari. Cum sa evoluam daca nu suntem capabili sa traim cu constiinta impacata? Nu stim sa-i respectam nici macar pe cei din propria familie! Lumea e construita din minciuni, inselatorii, ipocrizii, falsitate, furturi. Cu totii avem defecte si calitati.



Avem vise de visat, vise de urmat, vise de implinit. Dar ce faci pentru asta? Dai o replica: ‘sper sa mi se indeplineasca visul candva’. Da, o sa ti se indeplineasca cand o sa muncesti pentru asta. Visul nu vine la tine. La fel cum muncesti pentru un ban curat, trebuie sa muncesti si pentru realizarea viselor. Te multumesti sa te asezi pe canapea, sa iti imaginezi ca vei fii si in realitate acolo unde ai fost in vis. Uneori esti lasa si nu meriti sa visezi!



Asculti muzica, asculti versurile preferate. De ce te linistesti cand le asculti? De ce te detasezi de lume, de toate problemele existente in acea clipa? De ce iar te pierzi in visare? De ce simti ca iti vine sa plangi? De ce simti ca au fost scrise special pentru tine?



De ce 2 randuri te schimba asa mult? De ce dai mai multa valoare lor decat propriilor tale cuvinte? Pana la urma sunt doar niste versuri, au fost scrise pentru milioane de oameni, dar totusi simti ca sunt numai ale tale.



Trebuie sa invatam sa punem pret pe lucrurile cele mai neinsemnate, dar cum putem face asta daca nu stim sa le apreciem nici pe cele mai apropiate? Visele nu vor veni singure la tine, trebuie sa te duci tu la ele!



Multi cred ca intr-un anumit moment al vietii sunt cei mai fericiti oameni de pe pamant. Nu asta e fericirea! De fapt nu este deloc fericire pentru ca nu o simti decat o ora, doua, o zi, doua, dar..doar atat! Ce valoare are? In clipele acelea senzatia nici macar nu are timp sa-ti inunde tot corpul, sa-ti atinga cele mai sensibile puncte unde fericirea chiar iti trimite vibratii.



A fi fericit inseamna a te bucura atunci cand suferi, a te bucura ca te-ai impacat cu un prieten dupa cateva zile de ignoranta, a te bucura atunci cand astepti persoana potrivita pe care sa o poti iubi, a te bucura ca trebuie sa lupti pentru atingerea unui scop, a te bucura ca nu ai o viata perfecta si uite asa lista poate continua. Abia atunci o sa simti ce inseamna sa fii fericit cu adevarat. Abia atunci ceilalti vor observa ca esti cea mai multumita persoana, doar privindu-te in ochi. Invata sa te bucuri si de cel mai rau lucru care ti se intampla, pentru ca toate se intampla cu un scop!

Pornita de la e-mailul ce nu trebuia citit....E usor sa jignesti....



     Ma gandeam cat de usor poti lasa o impresie gresita, .....printr-o simpla expresie. cat de usor poti rani un om printr-un singur cuvant sau gest facut, poate banal din punctul de vedere al unora. Cat de usor e… sa gresesti in vorbire. mi-amintesc de un citat: “daca nu greseste cineva in vorbire, este un om desavarsit” .  offf, si de cate ori nu am gresit . si poate voi mai gresi

     Foarte rar imi permit sa jignesc si sa supar oameni. si cand imi permit asta, dar cand fac un gest de genul asta sufar cumplit si imi cer scuze de o mie de ori, pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am facut asta in viata, am facut-o cu persoane ce eu personal, le vad nulitati, paraziti ai societatii. si pe care, IMPORTANT, ii cunosc personal foarte bine.

     Insa, nu mi-as permite un astfel de gest si comportament fata de oamenii ce nu-i cunosc, ce am ocazia si sansa sa-i “citesc personal” fata in fata si nici fata de oamenii dragi mie. Respect opinia fiecaruia, convingerea fiecaruia, nu incerc (cel putin asa incerc sa las de inteles) sa nu fac pe nimeni sa-mi dea dreptate, nu incerc pe nimeni sa zica ca mine, accept sa fiu combatut, accept sa-mi schimb opinia, in cazul in care celalalt chiar are dreptate. Insa, in acelasi timp, tin mult la parerile mele personale si fiecare are propriul lui sistem de valori. si dreptatea mea, e vazuta nedreptate de cei de langa mine.


     E usor sa ranim din cuvinte, din greseala; si e uneori imens de greu sa fim iertati pentru greseli mici, “nevinovate”. E usor pentru ca sunt atat de relative cuvintele; pentru mine inseamna ceva, pentru alcineva altceva… ar fi mai usor sa ne putem citi gandurile direct....nu?

Ochii tai au scris o poveste in sufletul meu....





    Dormeam … visam … si m-am trezit fiindu-mi dor, fiindu-mi dor de tine, fiindu-mi dor de acea parte din mine … acea parte a fiintei mele care poate iubi, dori, spera … acea parte a fiintei mele pe care ai creat-o tu in alte vieti. N-ar trebui sa-mi fie dor de mine … eu inca iubesc, doresc, sper … dar cred ca m-am gandit prea mult in ultimul timp. Nici nu-mi mai aduc aminte ce-am visat, dar probabil ca gandrile mele au lucrat in subconstient si am avut acest straniu sentiment … m-am trezit strain in propria mea fiinta, m-am trezit cu un dor imens. M-am trezit cu gandul ca nu te mai am si m-am simtit mai singur ca intotdeuna, simteam ca nu ma mai am nici pe mine, simteam un imens gol, o imensa departare, un amestec intre durere si nostalgie. Am realizat atunci cat de mare este amprenta pe care tu ai pus-o pe sufletul meu … cate de mult m-am schimbat si cat de mare imi este teama de a nu ma pierde in toate acestea.

    Orice cantec de dor suna la fel, cand inima este inchisa intre cei patru pereti ai unei iubiri care nestiind sa elibereze… tine rasuflarea prizoniera. Orice iubire de care ne atasam ne tine captivi… si nu isi mai implineste menirea de a ne creste… dar cum sa ne liberam de atasamentul fata de o fiinta pe care o iubim, cand de mici suntem invatati sa ne atasam… si chiar avem nevoie de atasamentul fata de mama pentru a ne dezvolta armonios? De multe ori nu ne cautam un suflet alaturi de care sa crestem ci mai degraba un surogat de mama sau de tata si chiar de copil… oricum ar fi astfel de relatii

    De atasament scapi atunci cand iubirea este mai mare decat dorinta de a fi dependent si de a avea cineva grija de tine. Atasamentul dispare cand nu vrei sa limitezi miscarile celuilalt ci vrei sa ii deschizi orizontul alegerilor pe care sa le faca liber. Atasamentul dispare cand nu mai vezi ca singurul bine posibil, doar binele personal. Atasamentul dispare cand nu mai sunt asteptari si cand omul de langa tine poate fi el insusi… magic si surprinzator in fiecare clipa. Atasamentul dispare cand soapte inimii se aude mai tare decat urletul mintii. Atasamentul dispare in clipa in care dorul nu mai doare ci este o presimtire a contopirii a doua fiinte , ce are loc in orice clipa dincolo de timp si spatiu.

    Ochii tai au scris in sufletul meu o poveste din momentul in care i-am vazut in vis. Nu stiu ce anume a facut posibil sa ne gasim unul pe celalalt … probabil destinul … acea unica clipa in care ne-am aflat amandoi in acelasi loc. Imi inchipuiam mereu ca te voi intalni cumva, undeva … nu avea nici o importanta unde, cum, sau cine esti, erai acea pe care trebuia s-o intalnesc. Speram sa existe in lumea asta mare un loc unde sa-ti intalnesc privirea, sa ma topesc in ea, sa ma atragi ca un magnet de parca te-as fi cunoscut de-o viata …sau….de multe vieti.  Nu stiu cum anume s-a intamplat sa avem sentimente unul fata de celalat … probabil a fost acea scanteie aparuta dintr-o data, greu de sesizat chiar si pentru noi la inceput.

   Deschid larg ochii si-mi dau seama ca este doar un vis frumos. Mi-ar fi placut sa fii langa mine … mi-ar fi placut sa fie altfel … dar chiar si asa … existi …



Numele meu este Nimeni.....





         Numele meu este Nimeni. M-am nascut ca orice muritor, aici pe Pamant...dintr-un pantece cald unde nici grijile si nici frustrarile nu exista. Poate ca sunt oameni cu adevarat tristi in lume, poate ca sunt griji mult mai apasatoare decat banala inima... poate! Dar de unde stiu ei ca sufletul meu nu e la fel de amarat precum al celor care n-au un dram de paine... De ce ma judeca? Cu ce gresesc daca-mi exprim liber gandurile?

           Am gustat din aroma iubirii si m-am lasat purtat de iluzia ei. La inceput era perfect:cu fluturasi in stomac, cu aceleasi emotii la fiecare intalnire, cu fiorii primului sarut, cu aripile care atingeau cerul infinit.Am crezut ca am atins absolutul, ca lumea e a mea. O singura inima batea pentru amandoi si acelasi zambet ne unea si mai mult. Cu ea am cunoscut fericirea, chiar si pentru putin timp, prin ea mi-am trait visele, ea mi-a implinit dorintele si am plans cand sufletul ei mi-a zis “te iubesc”, chiar daca inca verbal nu mi-a zis ca pentru ea iubirea sunt eu.

         Au ramas doar simple amintiri, promisiuni uitate si lacrimi care nu-si mai au rostul. Imaginea ei imi va ramane mereu intiparita in minte, chiar daca ranile nu se vor inchide niciodata, dar cel putin stiu ca atunci cand rasare soarele, gandul ei e al meu…

          N-am sa incerc sa ma schimb... nu am de ce! Schimbarea nu-mi va aduce ce-mi doresc... si ciudat...nici nu cer prea mult! Acum simt cum ard in mine mii de ganduri cu 1000 de baieti si ma prefac ca nu aud. Inchid ochii, dar le vad! Sunt acolo si ma chinuie, nu-mi dau voie sa respir. Ma prefac ca nu le vad...si zbier! Le aud si simt cum haosul din mine macina...si ganduri si simturi... Dar ţie nu-ţi pasă!



incerc sa inteleg....

        M-am trezit cu aceeasi durere in sufletel si incerc sa inteleg....chiar asa de mult rau ti-am facut? chiar asa de tare te-am speriat? chiar asa de tare ti-e frica de ceea ce simti sau ai putea simti pentru mine?...sau.... esti chiar asa de inconstienta, delasatoare, convinsa ca poti rezolva usor orice, ca meriti sa ti se rezolve de la sine totul?? Nici nu vreau sa ma gindesc sau sa masor ca ...... atunci?....cum poti sa stai in starea asta si sa nu doresti un tratament? sa nu doresti sa se rezolve ca sa fie totul in regula? Ma gindesc ca vei merge la Bucuresti, apoi te va duce in vacanta.....nu vrei sa te poti bucura de tot si de toate linistita si sanatoasa??? .....sau....realizezi cauzele si greselile ce au dus le aceasta situatie (nu ti-ar fi greu...sufletelul te sfatuieste usor si orect inca...doar sa-l asculti) si, ca majoritatea oamenilor, preferi sa rezolvi altfel, fara sa te straduiesti mai mult decat efortul de a lua o pastila de cateva ori pe zi?




MAREA STIE







     Iubirea noastra e asemeni unei pesteri in care nu se ascund decat ramasitele unor zile care nici macar n-au indraznit sa existe. Iluzii. De prea mult intuneric simt ca ma descompun bucata cu bucata, simt cu simt.

     Tremurand, am ridicat mana dreapta si-am inceput sa-ti desenez in gol, chipul. Mi-am apropiat buzele dar ai dispărut...si n-a ramas decat golul si frigul din mine. Ca sa nu te pierd ti-am adunat mirosul in palme si l-am presarat peste trup, peste suflet... ca sa-mi fi mereu aproape. Si m-am ascuns in soaptele unei nopti lungi. Visez. Aud valuri cum se sparg nervos de peretii pesterii, aud ecoul pescarusilor, le simt zborul haotic...respir si simt cum fata-mi e imbratisata de-un val racoros cu miros de alge...briza...Mi-e dor de mare!

     Doar ea stie cum sunt...atunci cand incetez sa mai fiu! Doar ea stie sa-mi potoleasca valurile si sa ma salveze cand am obosit sa mai înot. Doar ea stie sa ma inveleasca dimineata in nisipul fin din care nu vreau sa ma mai desprind. Doar marea stie sa-mi incalzeasca sufletul... cu soare. Am devenit la randu-mi o mare...sufletul e pestera in care n-a ramas decat scrumul dorintelor mele...si simt ca m-am ratacit in ochiuri adanci, din care nu ma mai pot salva. Dar nu mi-e teama... e o amagire care-mi dezmorteste simturile. O privesc... ma priveste...ne-am unit intr-un sarut sarat... mi-e dor de tine.







no comment...

       Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia si era cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: "De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?"



      Iar Dumnezeu a raspuns: "Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea?" "Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare, sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta si va face toate acestea cu doar doua maini."



    Ingerul a fost uimit de cerinte. "Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul."



    "Ba n-o sa astept", a spus Dumnezeu. "Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi."



     Ingerul s-a apropiat si a atins femeia. "Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale." "Da, este moale", a incuviintat Dumnezeu, "dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini."



     "O sa poata gandi?" a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: "Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze."



     Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. "Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el."



     "Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima", l-a corectat Dumnezeu.



    "Pentru ce e lacrima?" intreba ingerul .

    "Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria."



     Ingerul a ramas impresionat. "Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare."



    Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe barbati. Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase.



    Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare. Merg la doctor cu o prietena speriata. Iubesc neconditionat.

    Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii.

    Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere.

     Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.



     Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.



     Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune si au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.



SI, TOTUSI, DACA AU VREUN DEFECT, ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA.






Mi-e teama .....

Mi-e teama de ceea ce ti se intampla acum. Mi-ai reprosat ca unele lucruri pe care ti le-am spus, suna a santaj. Trebuia sa ti le spun. Eram in aceeasi situatie ca a unui parinte care ii spune copilului sa nu puna mana pe soba pentru ca se arde.....santaj..... nu...cunoastere, experienta, spune-i cum vrei dar nu e santaj!!! Acum ca nu putem comunica...alegerea a fost a ta....nu mai sunt obligat sa-ti spun, dar asta nu inseamna ca lucrurile nu se vor mai intampla. Ma doare cand stiu ca o sa-ti fie rau si ca nu am putut si nu pot sa impiedic asta (oricum, si daca-ti spuneam....probabil nu m-ai fi ascultat si la un moment dat poate ai fi crezut ca chiar eu ti-am provocat astea). Sper ca pe viitor sa intelegi mai bine lucrurile astea si astfel sa te poti proteja de ceea ce-ti poate aduce sau provoca suferinta....macar in masura in care pot fi prevazute...ca multe nu pot fi). In privinta asta, sunt multe plati ce pot veni....

Restul.....alta data....sunt prea trist acum....si....oricum nu conteaza...probabil voi fi singurul care citeste aceste scrisori, anterioarele si urmatoarele...


Justificare pt blog...

Buna,



am creat acest cont ca recipient a gandurilor mele, cateva doar....nu toate, sa nu se piarda, pentru ca am promis ca nu te voi suna.

Si nu o voi face!

nu pentru ca am promis, ci pentru acea parte din tine care ma respinge....care in momentul in care am promis, credea ca totusi te voi suna si care emana disperarea si convingerea ca nu vei scapa de mine orice ai face, care se minuna ca accept orice, care spera ca scapa de mine in momentul in care-mi spui ca te-ai culcat cu H..., etc.

Stiu ca risc enorm daca nu mai iau contactul cu tine si o parte mare din sufletul meu plange deja, convinsa fiind ca dupa ce te vei culca cu baiatul din Bucuresti, nu vei mai dori sa ma vezi cel putin pana ce vei termina relatia cu el....iar asta ar putea sa dureze f mult datorita distantei dintre voi, care-ti va da aripi viselor in legatura cu el si te va opri sa-i vezi cu adevarat sufletul si caracterul.

E mult de discutat pe marginea acestui subiect dar nu zic acum. M-as fi bucurat totusi daca ai fi avut destula incredere in mine si m-ai fi rugat/lasat sa-ti spun despre el. Ai fi stiut multe dinainte sa te raneasca.

Cand am vb ultima data ti-am zis ca o sa mor putin pentru tine si nu o sa mai iau legatura cu tine dar nici nu o sa-ti mai trimit ajutoare. Oooo......cum as putea face asta? E ca si cum as zice ca de la un moment fix o sa opresc iubirea pe care o am pentru tine !!! Nu se poate asa ceva la comanda!



Pentru ca te iubesc, esti mereu in gandurile mele, pentru ca ma iubesti asa cum si cat poti - chiar daca rational ai acceptat cu greu si incerci mereu sa negi sau sa schimbi, cand ma curat pe mine te cureti si tu prin aceasta legatura - a iubirii care exista intre noi, te curat si direct si-ti trimit toate ajutoarele de care ai nevoie in tot ceea ce faci . (problema e ca nu pot sa-ti trimit ajutor sa faci ce nu e voie si nu e bine pentru tine...acolo te descurci singura).






joi, 20 august 2009

Fumez clipe....

       Am ajuns la concluzia ca pagina asta contine tot ce mie mi-e frica sa recunosc ca gandesc, fac sau zic. E un fel de parte muta din mine sau ca o parte care nu poate fi dezvelita decat pe cale scrisa. Oricum noi nici macar nu ne folosim tot creierul…cam asa sunt eu, nu folosesc cuvinte verbal pentru tot ce as vrea sa zic. Nu stiu daca e bine sau rau, probabil multi dintre voi cred ca e rau ca sunt inhibat si frustrat si inchis si in interior tip si urlu si singurele dovezi sunt mimica fetei, miscarile si lacrimile…si poate chiar aveti dreptate.        Adevarul e ca atunci cand scrii, uneori nu te mai opresti si iti scrii toate gandurile fara sa tii cont de nimic. Am scris pentru o persoana, nu e fictiune. Si…da….imi place sa scriu. Intotdeauna am vorbit despre mine printr-un mediu de separatie niciodata nu mi-am aratat adevarata fata si poate chiar si adevaratele sentimente…daca ai citit atenta o sa ma cunosti asa cum sunt. Da, asta sunt adevaratul EU.

       Ma simt inchis intr-un cerc vicios… sunt un visator un romantic incurabil si un inocent. Distrug cu vorbe fara sa imi dau seama….compar…plâng….doresc… si mii de fiori de teama in strabat fiecare parte a corpului! Mi-as dori sa nu fiu asa, ci insensibil, dur si sa nu imi pese de ce e in jurul meu, iar uneori sa calc pe capete. Dar nu as fi altceva decat o imitie falsa a unui alt M, altul decat acela pe care il cunoasteti aici.





       Tu m-ai umplut de vicii. Fumez clipe ca si cum as fuma sentimente, beau vise ca si cum as bea iubire, ma droghez cu sperante. Poate ca ai stiut mereu sau poate ca nu stii nici acum ca ai reusit sa furi o parte din mine si sa o ascunzi odata cu tine. Eram ca o apa limpede cand ai venit tu si ai aruncat cu o piatra in mine, iar eu am inceput sa fac valuri. Eram fericit cu ele, ma faceau mai frumos, mai plin de viata, dar in final m-am tulburat. Vreau sa vina cineva sa se oglindeasca din nou in claritatea mea, dar pentru asta am nevoie de acea parte din mine care e la tine. Poate ca te-ai saturat de jocurile pe calculator si te-ai gandit sa incerci pe oameni, pe fiinte, pe suflete. Caci asta sunt:un suflet…Te iert…desi nu mi-ai cerut niciodata iertare

miercuri, 19 august 2009

stiu ca ti-am fortat mana cerandu-ti sa vorbim....si probabil ca ti-e groaza ca nu stii ce sa zici....asa ca ti-am scris...

          In primul rand: Multumesc!!!! Ti-am mai spus-o si o mai spun! Multumesc ca existi! Multumesc ca m-ai primit in viata ta! M-ai ajutat, m-ai transformat, si mi-ai dat impulsul, motivatia si puterea ca inca sa ma mai transform. Si nu in orice...ci in ceva mai bun, mai capabil, mai....



        Chiar daca ai luat hotararea ca nu te merit sau ca nu sunt destul de bun si de potrivit pentru tine, vei ramane mereu in sufletul meu intr-un loc special, iar cand vei dori sa reintri in viata mea, te voi primi cu mare drag (insa cum voi putea si doar in locul care e neocupat).

       Pentru mine, timpul petrecut cu tine, chiar daca a fost putin, ramane inestimabil din orice punct de vedere. Ma doare ca a fost scurt si ma doare pierderea a ceea ce ar fi putut fi in viitor.

      Am ramas cu cateva regrete mari:

             1. Regret ca nu am apucat sa stam impreuna doar noi doi cateva zile, intr-un loc neutru, ca sa reusim sa ne descoperim reciproc, sa ne cunoastem sa ne simtim unul pe altul. Meritam asta amandoi ...si...altfel ar fi decurs lucrurile acum. (Aminteste-ti plimbarea la zoo...si era doar un inceput)

            2. Mai regret ca nu ai avut dorinta si rabdarea de a ma ajuta in continuare sa devin cel pe care ti-l doresti si pe care poti sa-l iubesti din tot sufletul tau. Chiar as fi putut deveni. As fi fost creatia ta, dupa sufletul tau si, n-ar fi fost rau. ( de fapt asta incearca sa faca oricare 2 persoane care devin un cuplu, difera doar ca poti sa incerci sa modelezi o piatra tare care se sparge dar cum vrea ea aruncand aschii care te ranesc, sau un aluat cuminte care sa se muleze dupa dorintele si nevoile tale).

          3. Chiar si asa stand lucrurile, nu poti nega ca ai simtit simti si vei simti CEVA fata de mine. Acel ceva e deosebit si te sperie tare. Vine din sufletul tau, nu-l poti controla si...mai rau, intra in conflict cu unele din dorintele, pretentiile sau perceptele tale. Regret ca nu ai stat sa-ti asculti mai mult sufletelul si ai ascultat mai degraba de parerile (cerute sau nu) celor din jurul tau sau te-ai lasat condusa de prejudecatile acestei lumi (care culmea, din cauza lor, nu poate fi fericita). Acel CEVA ce vine din sufletel e IUBIREA. Puternica, dulce, dar si greu de inteles, irationala uneori, dureroasa chiar. Vine de peste vieti si vieti traite impreuna in fericire si incearca sa se dezvolte si acum. Nu ai fost obisnuita sa simti asta si asa. Pana acum ai simtit DRAGOSTE fata de parinti, bunici, catel, etc. Ce ai denumit iubire pana acum a fost doar ceva cerebral, rational, incadrabil in anumite tipare.

          4. Regret ca nu ma lasi sa te ajut sa cresti acea iubire. Atitudinea ta, asemanatoare strutului, nu rezolva problema. La fel nu se rezolva daca incerci sa fugi de ea sau sa fugi de mine. Chiar nu te-ai saturat de atatea sentimente si simtiri cotradictorii? Nu te-ai saturat de plans? De ce esti posesiva? De ce esti geloasa? De ce ti-e dor? De ce simti nevoia sa ma privesti? De ce simti nevoia sa ma ai cat mai mult si doar pentru tine? Cum si ce simti in pat cu mine?

          GANDESTE-TE, ASCULTA-TI SUFLETELUL ! Vezi cat din astea le simti si cat de puternic? Vezi cit le-ai mai simtit si ce sansa sa le mai simti si fata de altul. Nu rapi sansa de a fi fericiti, de a iubi si a fi iubita! Nu rata sansa de a avea copii super frumosi la trup si la suflet, cuminti si destepti . Sunt sanse pe care nu le primesti decat o data si daca le pierzi nu le poti cumpara inapoi cu nimic!

           Sub diferite motivatii ma alungi de langa tine, eviti sa ne intalnim constientizand ca e totusi ciudat de bine cand suntem impreuna. Te supara ca sunt asa de intelegator cand sunt cu tine – firea mea si iubirea pentru tine ma fac asa. Preferi unul indiferent si dur, de la care sa scoti cu greu si cu lupta un mic gest de afectiune? Il poti avea....priveste in jurul tau...90% din barbati vor sa ti-o traga de cateva ori , doar 9,999% vor sa te ia si de nevasta sub diferite motivatii si poate 0,001 % vor reusi sa te iubeasca, sa te respecte pentru ceea ce esti cu adevarat. Culmea...si din acestia asa de putini 99,9% sunt deja casatoriti!

           Te ascunzi sub motivatia ca mai vrei sa cunosti, sa te distrezi? OK! Dar asta o poti face si daca suntem impreuna! Mediteaza! Orice bucurie e mai intensa si mai implinita daca o impartasesti cu cineva drag. (Gandeste-te putin excursia pe care ai facut-o cu colegele tale...cum ar fi fost sa fi doar tu singura? Realizeaza ca inclusiv in viata de zi cu zi ti-e greu sa fii singura si nu-ti place. Acum o ai pe B.....si te multumeste ea, dar in scurt timp nu va mai fi de ajuns...)

           Uita-te la B....., si compara-te cu ea.... chiar bobocel spiritual cum e...are forta si hotararea sa nu-si refuze iubirea si placerea chiar daca stie in sufletul ei ca nu e de durata si de viitor. Traieste momentul si se bucura de fiecare clipa iar asta o imbogateste si o pregateste pentru viitor! Ti-e frica sa faci la fel? Ti-e frica sa nu iasa ceva bun si durabil? Nu ti-am cerut nici un angajament! Am vrut doar sa te fac sa te simti frumoasa, libera, fericita, apreciata, capabila .....chestii simple pe care le ai dar refuzi sa ti le recunosti chiar tie insuti!

      Concluzia: AI TOATA VIATA IN FATA, TOATE MOTIVELE SI OPORTUNITATILE SA TI-O TRAIESTI DIN PLIN SI FRUMOS - IAR TU FUGI DE EA, si te ascunzi tocmai sub motivatia ca vrei sa ti-o traiesti.....si...te autocompatimesti ca nu ai si nu poti si nu primesti, etc. Poti sa negi lucrurile astea in fata oricui SI MAI ALES IN FATA TA si sa te ascunzi sub masca de om hotarat, intransingent, pretentios, care stie ce vrea si ce face....eu STIU nesiguranta, nehotararea, neincrederea si culpabilitatea din sufletul tau, si CUNOSC demonii interiori care te chinuie!!! Ma doare ca nu ma lasi sa te ajut sa iesi din acest IAD ce te chinuie in viata de zi cu zi.

           Cat am fost cu tine ti-am imbogatit si intarit sufletelul si se putea mult mai mult. Chiar era necesar sa fac asta ca sa poti suporta bucatelele de D pe care le am cu mine si care te faceau la un moment dat sa nu mai poti sa stai langa mine si sa simti ca nu ma mai suporti! Daca-ti faci o evaluare a ceea ce erai inainte sa ne cunoastem si cum esti acum vei vedea ca simti mai bine, mai mult, mai corect, mai usor, etc. Ma doare ca ai ales sa nu vrei sa continui aceste lucruri care iti faceau numai bine.



            Problema e ca totul vine din sufletel...iar de el nu poti fugi si nu te poti ascunde. El va fi cu tine si-si va cere drepturile, iar la un moment dat va trebui sa i le dai. Pot sa fie ani buni in care sa nu-l bagi in seama...el tot va razbi...dar atunci poate ca va fi prea tarziu ca sa mai poti alege. Vei fi asemenea mamei tale care are tot ce-si doreste dar nu poate fi fericita.....



Ma iarta pentru ce ti-am scris mai sus! Poate nu esti de acord, poate zici ca nu am dreptate sau poate nici nu ai avut rabdarea sa citesti tot! Nu-i nimic. Pastreaza e-mailul si citeste-l cand simti nevoia. La telefon se pierde mult din ce aveam de zis.....



        Acum, cate ceva despre mine...viata mea, asa cum o vad eu acum.Poate o sa-ti lamureasca cateva aspecte ramase mai neclare:

        Voi folosi cuvinte simple si propozitii scurte, asa cum vin din adancul sufletului meu ca reflectare a evaluarii pe care mi-am facut-o fata de viata mea de pana acum:

- Cand te-am cunoscut eram ca un pustnic. Munca si rugaciune apoi iarasi munca. Singura raza de soare in viata mea era fetita. Nu voiam si nu stiam sa mai traiesc pentru mine.

- Nu regret si stiu ca am facut f.f bine, mai ales ca e un lucru la care altii doar viseaza sa poata sa-l realizeze. Prin ceea ce am facut pana acum, mi-am spalat si rascumparat pacatele si am invatat sa fac acest lucru si pentru cei dragi mie. Mi-am netezit si am pregatit drumul (optiunile) spre o viata sanatoasa, independenta si cu posibilitatea unei fericiri veritabile si durabile.

- Fiind om, ca si tine, am avut des tentatia de a pune pret pe partea materiala (daca nu pt mine...pt E...), de a lasa deoparte macar pentru moment valorile spirituale in favoarea carierei sau a castigului material. Ma bucur ca n-am facut-o. Chiar daca poate, din cauza asta te pierd acum pe tine.

- Stiu ca, ceea ce am si ceea ce sunt nu-mi pot fi luate de nimeni la fel cum nimeni nu poate sa-si cumpere asa ceva. Poate ca suna a mult orgoliu dar si tu ai facut asta daca stai sa te gandesti, . Nu ti-a fost placut si nici usor, dar acum din locul in care esti nu regreti chiar daca vine vre-o fosta colega si-ti povesteste cat de mult s-a distrat in timpul asta. (Psihologii denumesc asta : „capacitate de amanare a satisfactiei”- amani o satisfactie/recompensa imediata, facila, pentru una mai indepartata si poate doar potentiala dar mai mare, mai de calitate si mai durabila)

- Stiu ca la momentul de fata pot obtine tot ce-mi doresc pentru mine si cei dragi mie, chiar daca nu intr-o saptamana ci cateva luni. Iar daca obtin, stiu ca ma pot bucura pe deplin. Nici nu realizezi cati din cei pe care-i vezi ca au tot ce-si doresc din p.d.v. material, nu se pot bucura de ele (uita-te de ex. la parintii tai)

- Am o minte libera, deschisa, nu ma conduc dupa judecatile si prejudecatile lumii. Conteaza doar cele ale persoanelor dragi mie, pentru ca doar ele pot sa ma faca fericit sau nefericit. Tot ce am acceptat in timpul petrecut cu tine (era sa scriu relatie. ..), nu a fost din slabiciune sau din dorinta de a-ti face pe plac ci pentru ca s-a incadrat in modul meu de a intelege lucrurile. De fapt stii ca am avut curajul de a-ti spune in fata daca nu mi-a placut ceva, chiar cu riscul de a te rani sau de a te indeparta si pierde.



In alta ordine de idei:



      Am dorit sa ma indragostesc de fiecare data cand vedeam disperarea vreunei colege dupa mine. Sufeream cand vedeam suferinta lor, dar, cu toata bunavointa, sufletul meu era gol si nu se nastea nimic pentru si fatza de ele. Rational recunosteam ca sunt frumoase, realizate din toate punctele de vedere inclusiv spiritual....dar nimic. nu era nici una cea aleasa. Ma temeam si cred ca ti-am zis, ca nu o sa ma mai pot indragosti niciodata, oricate eforturi as face.

      

    Cand ai aparut tu, totul s-a schimbat. Am simtit dar nu am acceptat. Erai total diferita de standardele mele de frumusete. Incepand cu varsta, culoare par, inaltime, constitutie, ochi, etc, si terminand cu comportamentul, idei, idealuri, etc.

         Si mie la un moment dat mi-a incoltit in suflet CEVA, si a durat pana sa-mi dau seama ca e IUBIRE. Nu am acceptat si eram curios de unde vine si pe ce se bazeaza. A urmat prima data cand am fost la tine cu mama ta....la fel...eram atras dar nu stiam si nu gaseam de ce. N-am dat importanta pt ca aveam de lucru sa te ajut sa treci acele momente critice. Mai voiam insa sa te intalnesc sa ma dumiresc ce-i cu tine. In noaptea cand ai venit dupa mine.... si dupa...am fost la fel de nedumerit. La pat...naspa, mancare –nu face, rasfatata, bea mult, tendinta maxima de ingrasare, sufletel chinuit de prejudecati si nesiguranta, etc....nu mai dezvolt ca si asa te-am facut sa te simti prost....dar asta era adevarul. Asa te-am vazut. Dar asta pedinafara!!!

          Cand ti-am simtit sufletelul....a fost altceva. Curat, frumos, cu potential, cu multa iubire pentru Sfanta Treime si pentru mine... de acum dar si din trecut.... Toate aspectele ce nu-mi placeau s-au estompat incet incet si apoi, chiar au inceput...culmea... sa-mi placa. ( ca paranteza....ieri mi-am dat seama ca te caut in orice fata care-ti seamana cat de putin......a trecut aseara p strada o masina de BN si puteam sa jur ca ai fost tu in ea cu toate ca era in viteza mare.....asta poate pt ca simteam si speram ca o sa treci.....)

           Nu sunt toate ok nici acum dar iubirea pe care o simt (si stiu ca nu are rost sa o neg cum faci tu), ma va ajuta sa te iubesc asa cum esti sau sa am rabdarea si puterea sa te ajut sa te schimbi cand va fi nevoie.



          Chiar daca uneori nu mi-a convenit, si, din cuza respingerilor tale, sau a comportamentului contradictoriu, as fi renuntat la tine ( chiar daca as fi continuat sa te iubesc de la distanta), nu o fac si nu o voi face, voi continua sa lupt cu tine si cu toti cei ce se pun impotriva (sa lupt in sensul de a incerca sa te conving) .

          Cand  Trebuie sa faci un lucru.....si faci sau incerci sa faci...ajutorul e maxim si atunci si dupa. Se rezolva intr-un anumit fel si e foarte benefic. Daca nu faci, ti se ia  dar platesti consecintele necunoasterii sau a neascultarii si a lipsei de incredere in Dumnezeu. Pentru ca nu-ti harazeste decat ce e mai bine si mai potrivit pentru tine conform destinului ales de El. Stii bine ca necunoasterea legilor nu te absolva de vinovatie in cazul in care le incalci.


marți, 18 august 2009

By OSHO...

By OSHO...  



 "Sotii spun ca isi iubesc sotiile, insa este vorba numai de dominare. Sunt atat de gelosi, atat de posesivi, cum pot sa iubeasca? Sotiile sustin ca-si iubesc sotii, dar douazeci si patru de ore pe zi le fac viata un iad; prin toate mijloacele cu putinta isi reduc sotii la ceva urat. Sotul tinut sub papuc este un fenomen urat. Iar problema este ca mai intai sotia isi pune sotul sub papuc si apoi isi pierde interesul fata de el, pentru ca cine ar putea sa fie interesat de un sot tinut sub papuc? Pare sa fie lipsit de valoare; nu pare sa mai fie deloc barbat. Mai intai, sotul incearca sa-si ia in stapanire sotia si, din momentul in care a luat-o in stapanire, isi pierde interesul. Exista o logica ascunsa in toate astea: interesul sau era sa ia in stapanire; acum, dupa ce a terminat cu asta, ar vrea sa incerce cu o alta femeie, astfel incat sa porneasca intr-o noua actiune de instapanire.

       Fereste-te de aceste doua atitudini. Altfel vei avea de suferit, deoarece persoana pe care intentionezi sa pui stapanire in mod sigur se va revolta intr-un mod sau altul, in mod sigur iti va sabota trucurile, strategiile, deoarece toti iubesc libertatea mai mult decat orice altceva. Pana si dragostea este de o importanta secundara in comparatie cu libertatea; librtatea este cea mai importanta valoare. Dragostea poate sa fie sacrificata pentru libertate, insa libertatea nu poate sa fie sacrificata pentru dragoste. Iar noi exact asta facem de secole, ne sacrificam libertatea pentru dragoste. Dupa care apare un antagonism, un conflict si sunt folosite toate ocaziile pentru a-l rani pe celalalt.

        In forma ei cea mai pura, dragostea inseamna impartasirea bucuriei. Nu cere nimic in schimb, nu asteapta nimic; si atunci cum poti suferi? Cand nu te astepti la nimic, nu exista posibilitatea de a suferi. In schimb, orice vine este binevenit si, daca nu vine nimic, este bine si asa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi. Mai mult, poti sa iubesti la mii de kilometri distanta; nici macar nu este nevoie sa fii prezent fizic."

sâmbătă, 15 august 2009

citeste la nevoie...poate te ajuta! eu asta am pe perete......

Am invatat



                         (O. Paler)

Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,

Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta…

Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face este sa fii o persoana iubita…

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă ! Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese. Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi. Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI. Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.

Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu. Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebiue să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.

Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.

Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată. Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul. Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebiue să-l ierţi pentru asta.

Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii. Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.

Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.

Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

vineri, 14 august 2009

am preferat sa-ti vorbesc asa ...decat la telefon...

       Ma doare dragostea asta pe muchie de cutit! Am alunecat de atatea ori pe tais incat aproape nu poti pune un deget pe talpa mea fara sa dai de o urma...Fiecare absenta a ta, fiecare zi in care n-ai vrut sa fii cu mine mi-a sfasiat piciorul...Si ma intreb acum schiopatand...cum am sa alerg spre tine? Cum am sa fac pasul care sa ma aduca in bratele tale fara sa plang de durere?



       Ce faci tu acum cand in mine se face noapte de tarziu ce mi-e? M-ai sarutat tu oare macar odata in visul tau? Mi-ai simtit tu oare gustul de portocala coapta? S-au te-ai oprit la ochi....lacrimile mele sunt sarate...Iti aduc aminte oare de mare ? De aceea iti plac?

     Saruta-mi talpa piciorului sa-mi stergi toate ranile de pe ea si de pe sufletul meu care rataceste cautandu-te, minunea mea!

doar ganduri....nu le baga in seama...

Daca azi mi-ai fi spus ca ma iubesti ar fi fost soare! Ploua …si in inima mea e furtuna.Umbrela de ganduri nu-mi foloseste la nimic.Vantul sentimentelor tale mi-a rupt-o…asa cum mi-ai rupt sufletul cand ai intors privirea sa nu ma vezi cum plang. Imi spui mereu ca nu-ti plac oamenii care fac asta…dar nu-i o slabiciune.E doar un nor de ploaie in suflet…Fiindca azi daca mi-ai fi spus ca ma iubesti ar fi fost soare si n-ar mai fi trebuit sa deschid o umbrela mult prea fragila.Si poate nici tu n-ai mai fi intors privirea spre alta zi…


Nu ţi-aş reproşa

Nu ţi-aş reproşa niciodată faptul că alegi a coti drumul numai ca să nu auzi scîrţitul frunzelor sub tălpile mele aşa cum nu m-aş putea supăra pe faptul că fluturele bate din aripi, dar, seara, mă sperie chiar şi mişcarea lui. Nu îmi mai aleg eu drumurile....ele mă aleg pe mine! Nu mai există libertate, dragoste, poezie,.... sunt numai străzi trasate la indigo, străzi în care viaţa noastră e un simplu déjà vu.....





agonia gandurilor... sau.... gandurile agoniei.....???

Ai intrat in viata mea sa-i dai culoare. Prea era alba inainte de TINE. Acum totul se imparte in doua: inainte …si dupa ce te-am intalnit. Si, ironia sortii, nici macar nu te-am cautat… Ma ingrijoreaza senzatia de ,,respiratie taiata” intotdeauna cand ma gandesc la tine! Am 20 de ani? Am voie sa plutesc? Sa calc pe nori doar ca sa te strang in brate ,,soarele meu”? Aduci lumina in viata mea in fiecare clipa pe care mi-o daruiesti. Ma supar doar ca sa te oblig sa ma impaci, sperand ca a sosit clipa in care poti sa-mi spui ca ma iubesti la infinit…doar ca sa te aud oftand cand eu zambesc ,,rusinat” la celalalt capat al telefonului. Iti place cum rad? Tu m-ai invatat sa o fac din nou... si... pentru tine am sa zambesc atat cat ai sa-mi ramai in suflet. Iti multumesc ca existi SI pentru mine! Iti multumesc ca m-ai primit in viata ta si ca imi repeti mereu ca n-ai sa ma lasi sa plec niciodata din inima ta!! TE IUBESC, CHIAR DACA N-O SA TI-O MAI SPUN NICIODATA !!!



despre tine.....gandurile mele....

Esti un inger caruia aripile i-au fost ranite de viata!





Pentru tine, dragostea e un joc de copii…,,de-a baba oarba”. De cate ori atingi pe cineva, pana sa-ti desfaci basmaua de la ochi ......dispare. Si cauti iar si iar..... Ai cautat-o in multi barbati.....…ai cautat-o si in mine.....O aveam, pastrata doar pentru tine, undeva aproape. Intr-un vis pe care-l scot din noptiera in fiecare seara….ca sa te am aproape. Imi pare rau doar ca tu, cand m-ai atins n-ai dat jos basmaua....de aceea inca mai cauti ! Doar mainile tale m-au gasit.....si ma cunosc atat de bine!




Ma cuprind, ma mangaie, ma ocrotesc si-mi sterg cu podul palmei lacrima care te striga in fiecare dimineata cand asez cuminte visul inapoi in noptiera!