De ce scriu atat de trist ? De ce scriu ce ma doare ? Consider ca e o metoda buna pentru a sedimenta ganduri si sentimente… Nu-l scriu pentru EA, ci despre EA, despre mine…Si da, e un EA cu majuscule…
Totul a inceput frumos, asa cum incep mai toate povestile de dragoste si a continuat si mai frumos, pana cand, pe nepregatite, a inceput sa o ia pe o panta descendenta..Ce s-a intamplat ? Milioane de intrebari, niciun raspuns.
Nu stiu…Intr-un fel am obosit sa caut raspunsuri, am obosit sa am rabdare, am obosit sa-mi fac griji, insa nu am obosit sa O iubesc. Chiar daca, asta imi poate face rau. Si totusi, mai ramane o farama de speranta, care izvoraste tocmai din faptul ca o iubesc, cum nu am iubit si nu cred ca voi iubii vreodata.
Da, uneori, doare. Si atunci ce faci? Ai doua optiuni….Prima, incerci sa lupti cu durerea, incepi sa-ti pui intrebari, multe intrebari….si constati ca in loc sa treaca, mai tare te afunzi in durere. Pentru ca sunt intrebari la care nu ai cum sa gasesti raspunsuri….Dar mai e o varianta….Incerci sa nu lupti cu durerea…Te lasi coplesit de ea si in momentul in care simti ca nu mai poti, ca nu mai ai aer sa repiri, ca toate din jurul tau si-au pierdut sensul si logica, cand simti ca esti cu adevarat singur, chiar si inconjurat de o multime de oameni, cand toate dispar din univers……ramai doar tu cu tine…..Si, dintr-o data, simti cum durerea trece prin tine, dincolo de tine si ramai doar tu, cu sufletul usor…Atat de usor incat simti ca ai putea sa zbori…….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu