duminică, 30 mai 2010

Tu-ti traiesti sufletul?

               Ne traim gandurile, aspiratiile, nazuintele, mofturile si ambitiile. Traim dupa cum ne dicteaza mintea cea care abia asteapta sa ne aseze la locul nostru, in randul lumii cum se zice, mintea care ne supune milioanelor de reguli scrise si nescrise, limitandu-ne miscarile pe tabla de sah a vietii. Actiunile noastre sunt orchestrate de catre ceea ce gandim ca ne trebuie, este posibil, este acceptabil si dezirabil.




               Dar cat de multi oameni cunoasteti suficient de nebuni sa isi traiasca sufletul? Sa faca acele mici lucruri iesite din tipar, cu care sa surprinda pe toata lumea, care sa aiba curaj sa mearga contra curentului si impotriva a ceea ce dicteaza mintea, care sa isi fi redus la tacere pretentiile egoului pentru a dansa pe muzaica sufletului, chiar daca nu au cele mai de “succes” vieti, nu au casa maturata si nici conturi in banci, regulat alimentate?
            Veti recunoaste simplu acesti oameni…ei sunt altfel, ei zambesc si merg mai departe cand ceilalti se opresc tematori. Ei sunt oamenii care rad cand ceilalti plang si pand cand restul rade. Ei sunt cei care umbla desculti pe strada si care fluiera un cantecel in ploaie cu umbrela inchisa, ei sunt cei care refuza sa inteleaga ca anumite lucruri nu se fac sau nu se cade sa fie facute.
             Oamenii care isi traiesc sufletul creeaza, fara a depinde de nimeni, ei se bucura fara a avea vreun motiv anume, ei au depasit si timpul si spatiul pentru ca nu vor sa traiasca in iluzie, ca in cel mai mare pacat.
             Daca vezi un asemenea om incearca sa ii citesti bucuria inimii, sa ii gusti libertatea si sa vezi daca nu cumva ai putea si tu sa lasi convenientele deoparte si sa iti traiesti astfel!



              In fiecare dimineata cand te privesti in oglinda intreaba-te de ce nu iti traiesti sufletul, de ce nu dansezi ca un dervish in extazul simplu al fiecarei respiratii, de ce nu plutesti ca o binecuvantare printre oameni si de ce dintre toate cate stii si esti, alegi sa traiesti o viata cenusie si trista langa oameni pe care i-ai ales sa iti fie martorii rutinei si plictiselii in care te impingi singur!
               Sa nu spui ca nu ai bani, ca nu ai noroc si ca nu ai pe nimeni…Nimic din toate astea nu conteaza cu adevarat…conteaza doar sa iti traiesti sufletul indiferent cat de greu ti se pare…inseamna sa razi cand esti vesel si sa plangi cand esti trist, insemna sa iubesti ca un nebun cand iubirea iti bate la usa si sa iti urmezi calea indiferent prin ce desert te poarta si pe ce munte te pune sa urci, sa nu iti fie teama de clipa caci ea este tot ceea ce ai si mai ales sa iti trasformi visul de a zbura in realitatea de zi cu zi!





             Cand te-ai indragostit ultima oara?…Te-ai indragostit vreodata? Ti-ai lasat sufletul sa iubeasca asa cum stie el?

sâmbătă, 29 mai 2010

Multumiri...(forgive but i don't forget)







          Datorita "bunavointei" unei "cunostinte" (...ca ruda nu vreau sa-i zic...), fetita mea a aflat si vazut blogurile mele. Nu doream asta, sau...nu acum,...la 13 ani, intelege si nu intelege, sunt lucruri intime ce nu trebuie sa le afle cineva pentru care esti model de viata si comportament (nu pun problema autoritatii...pt ca suntem in primul rand prieteni apoi tata si fiica)!



         La cererea fetitei am sters postarea "puiul de om...". Multumesc tuturor celor care au comentat acolo, multumesc pentru aprecieri si-mi cer scuze ca nu am putut raspunde (am fost plecat din localitate si nu am avut net). Viata merge inainte...voi merge si eu, dar mai pe burta, mai discret si mai cu grija ....

duminică, 16 mai 2010

jumatate de pahar....

               Intr-o zi am invatat sa pierd oameni.....mi-au trebuit insa ani ca sa accept, ... sa invat resemnarea, sa invat cum se renunta. Am invatat si uitarea si leacurile pentru sufletul meu.  In alta zi am invatat sa si pot ierta, iar din acea clipa nimic din trecut nu ma mai poate atinge. Stii, cel mai greu a fost nu sa-i iert pe ceilalti.... cel mai greu a fost sa ma iert pe mine....sa ma iert pentru ceea ce am facut si nu trebuia... apoi pentru ceea ce nu am facut si trebuia sa fac. Mai am insa de invatat, sa stiu cand sa ma opresc si cand sa merg mai departe.
               Am invatat sa iubesc frumosul si uratul deopotriva, viata si moartea in egala masura, emotia si suferinta. Am invatat sa-mi iubesc singuratatea si ...intr-o zi...am sa invat sa ma iubesc si pe mine. Voi putea atunci sa ma invat pe mine despre mine. Voi sti sa imi doresc exact atat cat am nevoie, sa plang atat cat trebuie, sa rad atunci cand e cazul. Am sa invat sa rad...cu adevarat.

              Viata este urata sau frumoasa dupa cum invatam sa o vedem!



                Multi vad doar jumatate de pahar: sunt responsabil de ceea ce fac...bun sau rau! Cati realizeaza insa, ca suntem responsabili si de ceea ce trebuia sa facem si nu am facut?

              Ne punem in pat seara cu regretul ca nu ni s-a intamplat nimic deosebit in ziua ce a trecut... putini realizam ca am trecut pe langa moarte de 20 de ori... si ar trebui sa fim bucurosi ca nu s-a intamplat nimic rau,  nimic ce nu mai poate fi reparat....sau... nimic din ceea ce am fi meritat....


sâmbătă, 8 mai 2010

If only - Take my heart back





Am revenit...! Promit sa raspund tuturor...si abia astept sa "va citesc".

N-am avut internet, n-am avut televizor, doar greieri si pasarele (pe langa pasaroiul meu)...si muntii plini de zapada din fundal.

Am revazut,  nu stiu a catea oara filmul If only. Il recomand celor care se recunosc cu suflet romantic ....





peisajul...