Cum faci de ma-mbeti de mii si mii de randuri. Cum faci, caci tii secret si nu imi zici. Cum de-mi alungi mereu tristetea, durerea, lacrimile care-mi curg si-apoi ... mi le pui din nou la loc. Cum faci de-mi stai mereu in gand si nu-s lucid mai niciodata. De ce nu-mi spui si tu o data, ce am facut de merit asa. De ce nu ma vrei, ce ma innebunit asa de mult.
De ce cred oare ca te ascunzi de mine, caci ti secrete pentru tine, de ce ma faci sa cred ca nu ma vrei, de ce te porti asa cu mine, de ce ma faci sa sufar dupa tine, sa plang, sa tip singur in mine. De ce nu te intreb pe tine, poate-mi raspunzi la vreo intrebare, poate imi luminezi vreun gand, caci nu mai stiu ce e cu mine, nu te cunosc cum am crezut, incerc mereu sa-ti aflu cate-un gand,.... de-as sti ca nu e in zadar. De-as sti ca ma iubesti.
Mereu cand ma gandesc la tine, un zambet apare timid, un tremur de placere imi umple corpul, dorinta de-a te avea langa mine, sa te strang in brate, este de nedescris, tremur cat de mult ai putut intra in sufletul meu si l-ai pustiit de atata suferinta. Incerc sa-ti explic deseori cat de mult te iubesc, cat de timid sunt in cuvinte, cat de iertator pot fi cu tine. Dar chipul tau ma face sa inteleg de ce, vorbele tale ma fac sa inteleg de ce tremur, rasul tau ma face sa inteleg de ce zambesc, ochii tai imi arata de ce te iubesc.
Eu sunt acela ce n-are glas, eu sunt acela ce a ramas, eu sunt perechea nimanui, eu sunt acela ce nu te minte, eu sunt acela ce te aude, eu sunt acela ce iti surade, eu sunt acela care te iubeste.
Ma simt ciudat cand iti vorbesc, atunci cand ma intrebi, cand imi vorbesti, amutesc, de ce nu spui , de ce nu-ntrebi eu cum ma simt? Ciudat sunt eu ca cer prea mult, ciudat sunt eu ca te ascult!? Zambesc? Sunt moart sau sunt viu!? As vrea sa stiu....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu