Citeste-mi din nou gandurile, aseaza-le in ordine, randuie-le Tu si da-le drumul sa actioneze in fapte Doamne. Caci nebunia mea, poate exprima ganduri neoranduite, oarbe, slabe, sau ganduri dincolo de realitatea vietii.
Cufunda-ma in praf si ridica-ma iar. Scalda-mi ochii in lacrimi si sterge Tu lacrima, caci lacrima stearsa de Tine este ca susurul lin de ape intr-o seara linistita de vara. Gaseste-mi radacina rea din inima si smulge-o fara preget, chiar dureros sa fie. Du-ma pe munte ca de acolo sa vad frumuseti de nevisat. Da-mi ochii Tai sa privesc realitatea reala. Lasa-ma pe un drum de tara sa simt miros de fan proaspat cosit. Apoi…du-ma inapoi…sa traiesc si sa iubesc
Din marginea drumului meu prafuit ma ridici. Ma iei de mana si ma vindeci. De ce vii la mine? Nu merit… Nu pot ridica privirea catre Tine. Mi-e rusine. De ce vii chiar la mine? Te urmez. Promit. Ma scutur iar de praf. Harul Tau imi este indeajuns. Ma culegi din pulbere cu Harul Tau. Ma pretuiesti ca pe un margaritar.
Ma ridici din praf. M-ai ridicat din groapa si gunoi. M-ai pus pe stanca langa Tine.
Nu merit. Sangele Tau imi vorbeste, vorbeste mai profund ca orice. Ridic privirea. Te privesc. Ma scald in lacrimi. Te vad suferind. Suferi pentru mine… in locul meu. De ce ma iubesti? Nu merit, dar ma iubesti, pentru ca ma iubesti. Atat. Fara explicatii. De buna voie.
De ce eu? Fara merit. Un pacatos salvat fara merit si un copil nascut din nou. Asta sunt. Nascut din nou la crucea Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu