Se uita ca nemernica la cei doi indragostiti. Ii ura si ar fi vrut sa le strige atat de multe lucruri. Vroia sa-i fi spus lui toate gandurile si reprosurile, sa tipe, sa-l sarute, sa arunce cu pumni inspre pieptul lui cald, sa-l alunge din casa ei. Era iubirea cu numarul 19. Ii stia pe toti, dar tipul de la mare – 2 luni de iubire, tipul de la munte – o luna, tipul de la cafenea – 6 luni – astia au fos cei mai importanti, cei care si-au lasat amprenta asupra ei. Daca facea un calcul, ii iesea 30 de luni de iubire, intrerupte. Intr-o zi de toamna a cunoscut pe cineva; si s-a lasat prinsa in valtoare unei alte relatii. Chiar vroia ceva mai mult decat o luna, doua alaturi de el. Doar ca nu stia cum sa iubeasca full-time. Era obisnuita sa faca lucrurile pe apucate, din mers, de teama sa nu prinda radacini puternice intr-un singur loc. S-a gandit ea, ca daca il iubeste cate putin in fiecare zi, nimic nu se va consuma deodata; ca vor fi rezerve pentru un drum lung. Ea, fana declarata a extremelor, a semnat un pact cu ea insasi sa accepte si calea de mijloc. Si poate ca tipetele vor fi inlocuite cu certuri/discutii lungi si aprinse. Si poate nu se va mai purta ca ultima geloasa, cerand socoteala pentru orice gest nesemnificativ. A trebuit sa-i spuna adevarul, pentru ca simte ca poate fi sincera cu el:
- Eu nu pot sa te iubesc asa cum iti doresti. Eu pot sa iubesc putin cate putin, asa, pe apucate. Poate ca maine nu am sa te iubesc deloc si peste 3 zile te voi sufoca. Asta sunt eu; am multe defecte si uneori sunt instabila si incep sa plang. Visez cu ochii deschisi pe strada si posibilitatea de a fi calcata de masina e destul de mare. Sunt o consumatoare de oameni, le fur energia si o pastrez pentru mine. Mai dau si eu din cand in cand de la mine, ca sa nu fiu o egoista suta la suta. Dar pentru tine am sa fac un lucru : am sa incerc sa fiu sincera. Imi place sa te aud vorbind, sa te zaresc intr-o clipa dintr-o masa de oameni, sa adorm in bratele tale la film, sa primesc mesaje scurte pe parcursul zilei. Imi place cand incerci sa-ti ascunzi privirea de mine, cand pielea iti miroase a narghilea si pieptul a parfum, cand te strecori noaptea in pat, invelindu-ma cu toata patura si imi place chiar si cand incepi sa sforai usor. Nu stiu cum sa iubesc o zi intreaga, ziua si noaptea. Am nevoie de cate o pauza din cand in cand. Eu sunt cea care consuma si nu se lasa consumata.
Dar acum vreau sa ma las consumata, macar cateva ore pe zi. Sunt curioasa sa vad cum e sa fii fericit pe deplin, cum e sa fii normal intr-o relatie, cum e sa intri in banalitate. Probabil ca imi va fi dor la un moment dat sa fiu ciudata. Probabil ca ma vei iubi suficient de mult incat sa ma tii in brate si sa-mi dai o palma ca sa-mi revin. Si probabil ca am sa te iubesc cu o ora in plus…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu