Mi-a luat ceva vreme pana cand sa ma hotarasc daca...Magia unui zambet asteptat cu disperare in ultimele zile din viata mea a fost asemeni unor clovni intr-o casa de batrani. De ce am in suflet un amestec de stari sufletesti intre clovni? Pentru ca oricat de colorata si zambareata e masca pe care o poarta o persoana ca si clovn, nu poate ascunde in totalitate cine este cu adevarat, cu toate grijile si preocuparile ei. Sunt un clovn si am realizat asta dupa masca pe care o port.
M-a lovit ceva azi direct in ochi si-n ganduri...mi-a lasat sufletul greu si nici acum nu imi vine sa cred...nu pot spune cu voce tare, ca ar suna ciudat...cand mi s-a zis am intrebat "a murit iubirea?". Mi s-a raspuns ca da...de mult, dar a fost in coma. Nu mi-am imaginat cum ar fi sa simt o asemenea veste... mereu aveam impresia ca as reactiona altfel.
Nu am cunoscut-o atat de bine astfel incat sa pot spune ca mi se prabuseste lumea, mi-am dat seama ca mai deloc... doar ca am cunoscut-o si deja vestea mortii iubirii, ma cutremura si ma face sa ma gandesc serios la ea... chiar daca pana acum am incercat sa evit "cartea" asta de pe rafturile mintii...
E o prostie sa traiesti ca apoi in cateva secunde sa nu mai fie.. iubirea, depinde de noi insa cum o traim si cum pasim pe drum... iubirea e un pod spre eternitate... doar ca in momentele astea nu poti sa nu te gandesti si sa intrebi "de ce?"... nu sunt motive, nici raspunsuri... doar acceptare... Asa-s zilele de magie din viata unui clovn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu