Nimic nu se poate compara cu sentimentul de incertitudine, cand apar o serie de intrebari imature sau complexe care par sa iti macine gandurile in mod haotic, cand incepi sa te intrebi daca ai dreptate sau daca gresesti, cand ti se spune ca gresesti si faptele arata ca ai dreptate, cand incerci din rasputeri sa crezi, sa vezi lumina si te afunzi tot mai adanc in umbrele intunericului, cand te intrebi de care parte este adevarul si ce decizii ar trebui sa iei pentru a iesi din situatia in care te afli.
Sunt momente in care ma simt singur. Nu iti poti imagina viata fara cea pe care o iubesti cu toata fiinta ta, dar nu intelegi de ce nu te poate ajuta, de ce sunt momente cand te face sa te simti singur, sa simti prezenta unei alte persoane intre voi. Poate ca iubesti prea mult si e vina ta ca astepti sa ti se raspunda in aceeasi maniera.
Ma simteam ca o pata de culoare intr-un vis absurd si incercam sa cladesc un zid intre noi, dar mi-a fost imposibil, tot ce cladeam se darama. Oftam, sopteam cuvinte fara sens si simteam cum strang in brate absenta ta. Am renuntat sa imi mai neg iubirea, sa fug de realitate. Realitatea ma trage inapoi, ma trezeste, ca stropii de ploie. Simt ca te iubesc mai mult decat ti-ai putea imagina, te iubesc mai mult decat as fi crezut vreodata ca cineva ar putea iubi, te iubesc si ma intreb de ce? Poate doar pentru ca existi.
Te iubesc si nu-mi mai e teama de final, pentru ca nu a fost inceput ci doar suferinta … nu-mi mai e teama de nimic … Te iubesc si-atat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu