Sunt zile, cand egoul urla maturand totul cu frigul insingurarii. Cand urla doar un ego lucrurile sunt inca in regula, cand urla amandoua atunci intre cei doi oameni vine umbra singuratatii in doi, spectrul acela ucigator de suflete si vise.
Prin ce mecanism subtil omul care ne era totul, ajunge in timp sa nu mai insemne nimic? Ce se schimba in noi si in celalalt de toata bucuria devine apatie si teama, unde fuge iubirea lasand locul judecatii? Ce se schimba in ochiul nostru de nu mai vedem lumina si nici frumusetea celuilalt suflet? ce ne face sa privim in alta parte cu dezgust, cand cu putin timp inainte ne sorbeam din priviri?
Trecem unii prin viata altora si ceea ce ieri parea certitudine, azi este indoiala, ceea ce ieri era viitor plin de lumina, azi este doar trecut indurerat? Ne schimbam atat de mult incat de la o clipa la alta mintea schimba perspectiva complet. Ne-a uimit intotdeauna cum o simpla intamplare poate sa ne smulga iubirea din piept.
Dimineata spunem si simtim acel “te iubesc” atat de firesc, apoi aflam ceva care ne schimba iubirea in ura si nepasare…aflam ca cealalalt a abuzat de increderea si iubirea noastra si a facut ceva care sa ne raneasca si gata iubireaaaaaaaaaaa! dispare ca si cum nu ar fi fost. Ne intrebam daca o iubire care dispare asa dintr-o vorba, poate fi numita iubire…Nu. Iubirea adevarata e una singura, un acer te face sa te inalti, dar sa si cobori la fel de brusc si sa te loveasca in moalele capului de nu te vezi. Sau poate ca asa a fost destinul.
Daca oamenii au destin…daca totul are un destin….oare si destinul are un destin? Are si implinirea lui este o poveste in sine. oare destinul este si el o entitate alcatuita din suma lucrurilor pe care le facem in viata?
Cum este oare sa te intalnesti cu propriul destin, sa il privesti in ochi si sa il recunosti? Sa simti ca este destinul tau si ca nimeni si nimic nu va poate desparti? Cum o fi sa nu ai nici o indoiala ca destinul tau este doar al tau si ca nimeni altcineva nu il poate implini? Va spun eu....e oribil de greu si dureros de dus....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu