Dormeam … visam … si m-am trezit fiindu-mi dor, fiindu-mi dor de tine, fiindu-mi dor de acea parte din mine … acea parte a fiintei mele care poate iubi, dori, spera … acea parte a fiintei mele pe care ai creat-o tu in alte vieti. N-ar trebui sa-mi fie dor de mine … eu inca iubesc, doresc, sper … dar cred ca m-am gandit prea mult in ultimul timp. Nici nu-mi mai aduc aminte ce-am visat, dar probabil ca gandrile mele au lucrat in subconstient si am avut acest straniu sentiment … m-am trezit strain in propria mea fiinta, m-am trezit cu un dor imens. M-am trezit cu gandul ca nu te mai am si m-am simtit mai singur ca intotdeuna, simteam ca nu ma mai am nici pe mine, simteam un imens gol, o imensa departare, un amestec intre durere si nostalgie. Am realizat atunci cat de mare este amprenta pe care tu ai pus-o pe sufletul meu … cate de mult m-am schimbat si cat de mare imi este teama de a nu ma pierde in toate acestea.
Orice cantec de dor suna la fel, cand inima este inchisa intre cei patru pereti ai unei iubiri care nestiind sa elibereze… tine rasuflarea prizoniera. Orice iubire de care ne atasam ne tine captivi… si nu isi mai implineste menirea de a ne creste… dar cum sa ne liberam de atasamentul fata de o fiinta pe care o iubim, cand de mici suntem invatati sa ne atasam… si chiar avem nevoie de atasamentul fata de mama pentru a ne dezvolta armonios? De multe ori nu ne cautam un suflet alaturi de care sa crestem ci mai degraba un surogat de mama sau de tata si chiar de copil… oricum ar fi astfel de relatii
De atasament scapi atunci cand iubirea este mai mare decat dorinta de a fi dependent si de a avea cineva grija de tine. Atasamentul dispare cand nu vrei sa limitezi miscarile celuilalt ci vrei sa ii deschizi orizontul alegerilor pe care sa le faca liber. Atasamentul dispare cand nu mai vezi ca singurul bine posibil, doar binele personal. Atasamentul dispare cand nu mai sunt asteptari si cand omul de langa tine poate fi el insusi… magic si surprinzator in fiecare clipa. Atasamentul dispare cand soapte inimii se aude mai tare decat urletul mintii. Atasamentul dispare in clipa in care dorul nu mai doare ci este o presimtire a contopirii a doua fiinte , ce are loc in orice clipa dincolo de timp si spatiu.
Ochii tai au scris in sufletul meu o poveste din momentul in care i-am vazut in vis. Nu stiu ce anume a facut posibil sa ne gasim unul pe celalalt … probabil destinul … acea unica clipa in care ne-am aflat amandoi in acelasi loc. Imi inchipuiam mereu ca te voi intalni cumva, undeva … nu avea nici o importanta unde, cum, sau cine esti, erai acea pe care trebuia s-o intalnesc. Speram sa existe in lumea asta mare un loc unde sa-ti intalnesc privirea, sa ma topesc in ea, sa ma atragi ca un magnet de parca te-as fi cunoscut de-o viata …sau….de multe vieti. Nu stiu cum anume s-a intamplat sa avem sentimente unul fata de celalat … probabil a fost acea scanteie aparuta dintr-o data, greu de sesizat chiar si pentru noi la inceput.
Deschid larg ochii si-mi dau seama ca este doar un vis frumos. Mi-ar fi placut sa fii langa mine … mi-ar fi placut sa fie altfel … dar chiar si asa … existi …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu