Gata....

De regula, am lasat loc de “buna ziua” in orice situatie, fata de oricine. Am oferit prietenii neconditionate, am ajutat fara sa cer nimic in schimb, dar nu mai merge asa. Oameni pe care nu i-am lasat sa moara, acum nu ma lasa sa traiesc….Ce nevoie am eu de asta? De ce sa tin in continuare relatii prin care sa se profite de mine? De ce sa sprijin oameni care apoi sa ma judece? ….Pierdere de timp, pierdere de informatii, vampiraj energetic, stress emotional, etc! Gata… fara suparare…cine intelege si se poate corecta e ok…. cine nu: sa nu ma mai caute, sa uite ca exist,…sterg fara regrete numere de telefon, adrese, etc… Sa-si gaseasca in alta parte prieteni, confidenti, iubiti, terapeuti,… mai buni si mai vrednici decat am fost eu vreodata! Amin!

pasarea din mana sau… cea de pe gard ?

Stiu, se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea, asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire, distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.

Sau… aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de nefericire si neimpliniri.  Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.

Sau...ai un “prieten”, care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.

Situatii sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat, batut, siluit fizic sau psihic, etc.

Gandul ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce te face sa lupti in viata de zi cu zi .... insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna, e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma, altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.

Cei care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint. Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul, familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt, nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….

A alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei, inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.

Libertatea de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor cupluri sau familii destramate.

Ma intreb…oare de  ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut fericit pe cel pe care-l iubesti? 

Cati din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des? Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut? Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?

Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….

incerc sa inteleg....

        M-am trezit cu aceeasi durere in sufletel si incerc sa inteleg....chiar asa de mult rau ti-am facut? chiar asa de tare te-am speriat? chiar asa de tare ti-e frica de ceea ce simti sau ai putea simti pentru mine?...sau.... esti chiar asa de inconstienta, delasatoare, convinsa ca poti rezolva usor orice, ca meriti sa ti se rezolve de la sine totul?? Nici nu vreau sa ma gindesc sau sa masor ca ...... atunci?....cum poti sa stai in starea asta si sa nu doresti un tratament? sa nu doresti sa se rezolve ca sa fie totul in regula? Ma gindesc ca vei merge la Bucuresti, apoi te va duce in vacanta.....nu vrei sa te poti bucura de tot si de toate linistita si sanatoasa??? .....sau....realizezi cauzele si greselile ce au dus le aceasta situatie (nu ti-ar fi greu...sufletelul te sfatuieste usor si orect inca...doar sa-l asculti) si, ca majoritatea oamenilor, preferi sa rezolvi altfel, fara sa te straduiesti mai mult decat efortul de a lua o pastila de cateva ori pe zi?