Nu pot dormi, nu pot "lucra"....asa ca scriu si salvez in Drafts ca sa-ti trimit alta data. M-a impresionat cata iubire, multumire si recunostinta a transmis publicului Cristi Minculescu intr-o ora si jumatate de concert! Admir dorinta lui de viata si puterea de a nu se lasa prada suferintelor.
M-am intalnit cu o cunostinta mai veche, amica buna la care ii mutasem patul cateva nopti in trecut. M-a invitat la ea. Nu am putut accepta si i-am explicat ca inca sunt legat de cineva chiar daca nu stiu inca daca mai sunt sau nu de actualitate. M-a felicitat ca nu m-am schimbat si m-a rugat sa-i promit ca nu voi lasa pe nimeni sa ma schimbe. M-a durut ce mi-a zis: ''ce au unii, si nu stiu sa pretuiasca...altii cauta, si ar da orice sa aibe din nou!''.
Mi-ar fi placut sa pot sa merg cu ea....m-as fi simtit razbunat poate, rational incep sa te resping, dar sufletul nu vrea sa faca la fel. N-am putut, m-am simtit murdarit si la gindul ca as incerca sa-i fac alteia ce fac cu tine ... Apoi, am cochetat cateva clipe cu ideea de a te minti. Sa-ti spun ca am facut-o. Sa incerc sa te fac sa simti, doar daca mai poti, macar o particica din iadul pe care l-am simtit de cand esti plecata la Bucuresti. Nu pot nici asta.... Nu pot sa-ti fac rau voit.
Mi-e ciuda si sunt agitat. De ce inca te mai iubesc? De ce nu pot sa fac abstractie de ceea ce zice sufletul....asa ca tine? Am luat pozele si am inceput sa-ti gasesc defecte...fizice si nu numai... nimic de folos.
Mai stau....salvez si vad daca ti-o trimit....
Acum plang,... la fel ca de fiecare data inainte, in timpul si dupa ce-si face Mantuitorul Mila de mine - prostul prostilor. Acum stiu. Mi s-a deschis sufletul si am revazut momentele in care mi-ai daruit iubirea care zici ca n-o ai pentru mine. Momentele in care ai uitat de piedicile puse de ratiune si te-ai comportat asa cum esti tu cu adevarat, dand frau pornirilor sufletului tau iubitor, frumos, curat, luminos, unic. Acum stiu, stiu de ce te iubesc indiferent ce-mi faci, cum arati sau cum te comporti! Te iubesc pentru acea parte din tine pe care putini o cauta,si mai putii pot sa o vada (asta si din cauza ta- ca o tii ascunsa) si aproape nimeni nu o stie aprecia.
Am aflat si de ce e asa de greu. Ma plangeam pentru mine. Ma intrebam ce sa fac, cum sa procedez. Mi-a descoperit apoi pe altcineva, un sufletel care sufera mai mult....esti chiar tu....ce-mi faci mie e nimic in comparatie cu ce-ti faci tie. Datoria mea e sa te scap pe tine de chinurile la care te supui, de zbuciumul pe care-l ai. Intradevar, ai simtit corect. Vreau nu vreau, voi fi baza pe care, daca vrei, te poti sprijini atat cat sa-ti poti cladi siguranta, increderea, linistea si fericirea.
Si, deocamdata accept sa fac asta, mai usor sau mai greu, functie de locul si rolul pe care mi-l vei atribui in viata ta.....de fapt...am inceput de mult sa facem asta, doar ca n-am constientizat eu ( poate si tu) pana acum...prostul prostilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu