Ai zis ca citesti tot....nu va dura mult pana cand ma vei ura, iubi sau macar te vei satura si-ti vor deveni indiferente aceste ganduri si le vei considera aberatii, fara motiv si fara vreun folos pentru tine.... pana atunci.....citeste:
Da! Multumesc!!! Multumesc ca ma ajuti sa repar in mine si-n sufletul meu ceea ce amandoi sau doar singur am stricat...cine stie, si,... pana la urma nu mai conteaza (daca te deranjeaza in orgoliu....considera ca doar eu sunt cel ce a gresit, stricat, etc).
Dupa ce am vorbit la telefon, a inceput sa ma doara din nou sufletelul, si, m-am intrebat: de ce...? E de bine? E de rau? Cat e de la mine si cat e de la tine simtit? Nu vreau sa iau ansa si sa masor! Ar fi usor, as avea raspunsurile, dar....ce as invata de acolo? Rezultatul il stiu, il simt: durere, tristete, neimplinire, dezamagire, disperare poate, etc. Cat din fiecare...nu mai conteaza. Conteaza ce trebuie sa stiu, sa fac sau sa nu fac, sa invat, sa nu mai gresesc fata de mine si mai ales fata de cei dragi mie...
Deci...de ce?
Sa fie vorba de apropiere, de contact? Sunt constient ca facand eforturi, fiecare zi in care nu te vad sau/si in care nu vorbim...ma ajuta sa te scot din sufletul si mintea mea.Pot aplica principiul: nu ma vrea, nu ma apreciaza.....inseamna ca nu ma merita, nu-mi merita iubirea, devotamentul. In plus, de fiecare data cand imi apari in gand pot alege sa-mi amintesc doar lucrurile neplacute dintre noi...si...incet incet voi reusi poate, sa ma mint...poate...iar lucrurile frumoase se vor estompa, vor pierde din importanta, din stralucire, din semnificatii (psihologia caracteristica pesimistului).
Deh...poate ca ar fi fost bine sa fie asa...pt amandoi....dar nu e!
Atunci?
Daaaa! Durerea vine in momentul cand vorbim si vad ca-ti faci planuri cu oricine ( chiar oricine...cine vrea si cine nu vrea, cine merita si cine nu merita, cine conteaza putin sau mult...oricum numai sa nu fii singura), mai putin cu mine. Faptul ca ma excluzi total din viata ta, din viitorul tau doare cel mai mult pentru ca arata faptic cat de mult conteaza in viata ta ratiunea in defavoarea sufletului...si....prin asta cat de putin insemn eu pentru tine. Ah, gresesc...a fost o vreme cand ti-ai facut planuri si cu mine....dar le uiti asa de repede incat ma gindeam ca-ti bati joc de mine...Am oameni care pentru cat de mult ajutor le-am dat si pentru cat de mult contez in viata lor, mi-au facut cadou excursie la Athos sau in Egipt. De la tine nu doream nimic cadou, doream doar sa mergem...indiferent cum...ca iubiti, ca prieteni, ca frati...sa petrecem cateva zile doar noi doi...sa impartim cateva clipe de neuitat....fara obligatii....egali in toate......sa ne cunoastem....
Deci...multumesc pentru fiecare gest pe care-l faci, ca o lasa ce esti....si care ma indeparteaza tot mai mult si iremediabil de tine, de dragostea si respectul pe care ti-l port...Multumesc pentru ocaziile pe care mi le refuzi si pe care am inceput sa nu mi le mai doresc.....
Te revolta ce ti-am scris, ok, treaba ta, e adevarul meu, trait si simtit de mine, platit chiar cu pretioase bucati de suflet spulberat, lacrimi si suferinta.... e lectia mea de viata pe care sper ca am invatat-o si o invat.
Va veni si radul tau in momentul cand vei dori sa ai langa tine prieteni/prietene adevarati si nu doar profitori care trag la tine in momente de necaz ca apoi sa plece, cu/la oricine altcineva, pentru ca tu esti buna doar la necaz nu si la bucurie, pentru ca tu ai vazut momentele lui/ei de neputinta, pentru ca tot ce ai facut nu mai conteaza din moment ce a trecut greul. Biete suflete pierdute, care nu inteleg ca prietenia e o relatie in care primesti dar si dai, ca prietenul e oricand dispus sa te inteleaga, sa te ajute si sa te sustina (neconditionat din partea lui) dar pentru prietenia adevarata si durabila trebuie sa fi dispus sa faci si tu la fel, chiar daca el/ea nu ti-o cere sau pretinde...inca....
Despre prietenie, putem vorbi mult, si, chiar ai nevoie sa-ti lamuresti subiectul......sau nu? Daca da...profita cat inca mai sunt prin preajma ta....
Vorbeste cu oameni mai in varsta, fericiti in casnicie si-ti vor recunoaste privind retrospectiv ca sotul/sotia a fost si este in primul rand cel mai bun si de incredere prieten. Atat de bun incat au hotarat sa impartaseasca totul, maxim de intim, pentru toata viata, bune si rele. Au constientizat-o atunci sau mai tarziu...nu conteaza. Conteaza ca au reusit si ca doar asa pot fi fericiti 2 oameni. E mult de spus aici......e de fapt esenta si misterul iubirii, dragostei, a cuplului, a familiei. Daca te intereseaza....te rog sa-mi spui si vorbim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu