sincer nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine....

Cineva, care-si asculta ingerasii mai mult decat mine, fara sa ma cunoasca foarte bine si fara sa cunoasca deloc amanunte, citindu-mi postarile doar,  mi-a pus diagnosticul pe care eu de  luni de zile il caut:

"sincer: nu te-a iubit .....  a iubit ideea de a fi cu tine.... "

Sa fie asta? Ce iasa daca-mi las mintea sa povesteasca cu sufletul?

ideea de a ma avea doar pentru ea, ideea de a avea parte de iubirea mea, ideea de a fi ocrotita de mine,

si ce-i rau in asta? Nu asta vrem toti de la partenerul nostru? Nu in asta consta iubirea?

Ba da, doar ca a imbracat o haina prea mare pentru ea, si prea devreme, cand nu era inca pregatita nici sa duca ce primeste.... si nici sa daruiasca inapoi.... asemenea, chiar daca mai putin...

Si totusi o iubesc mai mult decat oricand! Chiar daca inteleg ca nu ne putem potrivi... practic au fost cele mai frumoase zile cat am fost impreuna..

Aicie paradoxul : tu o iubesti.... dar nu iubesti ideea de a fi cu ea...

Ai vazut ce-si doreste si ce nu... si ai avut curajul sa-i redai libertatea !!! Fortat ti-ai taiat craca de sub picioare! Ti-ai taiat constient orice sansa de a mai fi cu ea!  Ai realizat ca-i tanara, are mult timp in fata, ca vrea sa experimenteze ea... nu vrea sa ia direct solutiile, ca poate nu e pregatita de viata si obligatiile de cuplu....

Ha ha... tinere Fraier... te amagesti ca va conta pentru cineva nobletea gestului tau? Ea in mod sigur te va uri mult timp... ura cu scarba... abia apoi indiferenta... In mintea ei oricum si-a sters orice urma de „orice ar fi” bun despre tine....asa cum a sters si blogul dedicat tie.... si asa cum nu va citi niciodata rahaturile aberate de tine pe blogul tau despre ea sau despre orice... Ti-a spus ca nu mai e nimic intre voi....nu?

Mda... oricat ar fi de ilogic.... daca nu era fericita langa mine si cu mine... prefer sa fie departe dar fericita... asta-i esenta iubirii din suflet: sa-l faci fericit pe cel iubit... asta-ti aduce si tie fericire...

Prostii de „corason” si suflet.... Recunoaste ca ai fost las, lenes si fricos! Nu ti-ai facut treaba, nu i-ai oferit suport, protectie sau curatare, deschidere.... ai lasat-o exact asa cum era.... dar ai avut pretentii sa vrea, sa poata si sa duca tot ce presupune viata cu tine: carca de agresiuni.... incercari si decizii la viteza ta... pai ce voiai...sa faci din bicicleta racheta in cateva luni?

Corect! Acuma realizez! Si daca nu m-ar fi rugat sa am rabdare cu ea....I-am daruit ce credeam eu ca are nevoie,,, nu ce avea intr-adevar.

Aiurea.... bucatele de suflet... Inclusiv inelul de logodna, tu l-ai dat ca promisiune pe viata, semn de stabilitate, de schimbare de statut in casa, etc ... dar nu te-ai gandit ca poate o sperie?... si acum gata....ca oricum nu mai ai de ales...poti sa astepti cat vrei...

Hai... „Shut down”... ca sangerezi prea tare....

As vrea sa-ti spun ceva care poate sa te schimbe sau nu,

 insa nu asta e important, ci faptul ca sunt contemporan cu tine si asta imi da posibilitatea sa te intalnesc, sa te vad, sa te cunosc, sa te iubesc, sa iti ascult povestea. Daca ai ceva sa-mi spui, ai face bine sa imi spui acum, pentru ca cei ce vor veni peste o suta de ani nu vor mai fi interesati de tine si poate nici tu de ei. In trecut nu te mai poti intoarce, la viitor poti doar spera, de aceea nu pierde clipa prezenta, nu-i pierde pe cei care traiesc in acelasi timp cu tine. Priveste-i in ochi, ia-i de mana, incearca sa-i descoperi. Tu alegi daca viata ta se va pierde in istorie sau va ramane in eternitate, dar pana atunci traieste in prezent...

Ce as putea sa spun acum...?

Daca as simti ca totul s-a terminat, ar fi ok, m-as resemna! Dar nu e....nu e nici pe departe terminat...

Mi-e foarte foarte dor de tine,....mi-e asa de dor de simt ca mor. 

Stau si ma gandesc ce as putea sa fac....as putea multe…la fel cum puteam si pana acum....chestii comode, placute si usoare pe moment...dar nu pot, m-as dezice de ceea ce sunt ca fiinta. Aleg atunci ceea ce te-ar putea face fericita…si nu acum, ...ci pe viitor. 

Ma uit la blogul tau sa vad ca-ti pare rau, ca regreti, ca vrei sa te schimbi... nimic. Nimic care sa ne dea vreo sansa.  Nu spun ca nu iubesti, nici ca nu esti in stare sa iubesti, dar spun ca ai ajuns sa nu mai iubesti.... sau, poate,... sa nu mai manifesti....Ciudata combinatia de mandrie imensa cu lasitate extrema....de fapt cred ca e mai corect infatuare, nu mandrie... 
 
Si ma intreb, pana la urma ce ar fi trebuit sa schimbi la tine... raspunsul gasit e invariabil: NIMIC ...ce ciudat....de fapt, ar fi trebuit sa adaugi, sa acumulezi, sa "cresti"..... asa incat sa ai dreptul legitim de a te purta asa cu mine si/sau restul lumii...(cu mine, e alta poveste...alta postare...poate...)

ganduri adunate ...

        Ma uit din cand in cand in cont si vad ca e-mailurile-s necitite. Poate ca-i mai bine asa...cu toate ca ingerasul imi spune ca le-a citit. Oricum....sufletelele comunica....si simt momentele in care se tin in brate si-si citesc unul altuia iubirea, astfel incat sa nu ne imbolnavim din cauza ca nu le urmam indemnul....pana cand vor fi biruite prostiile din mintea noastra.

        Uff....sunt ganduri adunate in multe clipe si multe locuri.....oare de ce simt usurare dupa ce le pun aici? De ce nu tine usurarea totusi? Le duc in mintea mea...greu...framantate, invalmasite.... pana gasesc un petec de hartie si un loc retras. Le scurg prin inima, le spal de sange cu lacrimi...sau...le spal cu lacrimi de sange....le pun apoi la piept si putin mai usurat...de fapt nu usurat...golit mai degraba....astept seara ca sa le scriu ....apoi in 2 minute sa le trimit.... pana nu ma razgandesc. Oare ce sa fac cu cele pe care nu am mai crezut ca merita sa le scriu aici?... Dar...oare am dreptul sa le tin ascunse? ....suferinta e a mea si n-o impart decat cu Bunul Dumnezeu care mi-a dat-o....dar restul???

doar ganduri....nu le baga in seama...

Daca azi mi-ai fi spus ca ma iubesti ar fi fost soare! Ploua …si in inima mea e furtuna.Umbrela de ganduri nu-mi foloseste la nimic.Vantul sentimentelor tale mi-a rupt-o…asa cum mi-ai rupt sufletul cand ai intors privirea sa nu ma vezi cum plang. Imi spui mereu ca nu-ti plac oamenii care fac asta…dar nu-i o slabiciune.E doar un nor de ploaie in suflet…Fiindca azi daca mi-ai fi spus ca ma iubesti ar fi fost soare si n-ar mai fi trebuit sa deschid o umbrela mult prea fragila.Si poate nici tu n-ai mai fi intors privirea spre alta zi…