As vrea sa zic ca nu ma doare...dar nu pot....Doare..... vorba cuiva: doare ca dracu'...
Stau si ma gandesc de ce inca doare, (ca doar a trecut timpul)....hmm... sunt multe....si... culmea, teoretic stiu de ce, de unde, cum , cat, etc... dar practic, nu conteaza... nu doare mai putin.
Cel mai mult ma chinuie faptul ca nu stiu unde am gresit !!! Ce trebuia sa fac sau... ce trebuia sa nu fac... Din fiecare experienta placuta sau nu, incerc sa invat cate ceva, asa devin mai bogat, mai bun, mai pregatit pentru viitor....
E ciudat ca, in ansamblu, ceea ce ne-a adus impreuna, s-a dovedit a fi si ceea ce ne-a despartit, si asta nu inteleg..... Am dorit sa daruim si sa primim iubire, sa avem grija unul de altul, sa fim o familie adevarata, nu de forma, de complezenta , din obligatie... Poate sa devina lucrul asta apasator, sufocant, deranjant?
Am gresit dand libertatea de a face ce vrei, cand vrei, cum vrei,(cand nu suntem impreuna), fara a cere explicatii si justificari? Poate fi asta un lucru distructiv? Te poate aduce la dorinta de a petrece si mai multe clipe departe si separat de cel pe care-l iubesti?
Sau... poate tocmai asta a facut sa iasa la iveala faptul ca iubirea a lipsit si lipseste...
