Nu ţi-aş reproşa niciodată faptul că alegi a coti drumul numai ca să nu auzi scîrţitul frunzelor sub tălpile mele aşa cum nu m-aş putea supăra pe faptul că fluturele bate din aripi, dar, seara, mă sperie chiar şi mişcarea lui. Nu îmi mai aleg eu drumurile....ele mă aleg pe mine! Nu mai există libertate, dragoste, poezie,.... sunt numai străzi trasate la indigo, străzi în care viaţa noastră e un simplu déjà vu.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu