Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos…s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, pe care nu am cum sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi…. Daca nu suntem facuti unul pentru celalalt ... de ce ne-am intalnit? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost alesul inimii tale… De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai aceea care nu are nevoie de el?
Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.
Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu