Un univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aici este Totul. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfect in concordanta cu Universul meu.
Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.
Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.
Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.
Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.
Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.
Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .
Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.
Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu