Ce ar fi daca mi-as lua inima in dinti si le-as spune tuturor ca existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet?! Cand uit sa respir si eu ma intreb daca esti, dar stiu ca esti. Esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci. tu nu stii sa vorbesti. Stii doar sa existi.
Cand e liniste aud venind din suflet o melodie…melodia mea preferata. Imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea...danseaza… danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori..., cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare… As vrea sa nu te aud. Chiar as vrea… dar te aud si incerc sa te desenez cu toata fiinta mea… te conturez incet pe tine...un TU imaginar…Cu ochii inchisi intind mainile si te modelez… sub palmele mele te nasti a nu stiu cata oara. iti conturez parul, fruntea, urechile, ochii, nasul, barbia, buzele, umerii. Aici m-am oprit putin, fara sa vreau lacrima mi s-a asezat cuminte pe umarul tau…esti aici, se aude o inima… nu e a ta… e a mea de data asta… ma ridic si plang.
In linistea noastra noi nu suntem singuri… "nu suntem singuri!!!" - imi rasuna din nou si din nou… plang… ma opresc si respir adanc… la urma urmei oricat te-as iubi doare zona inimii constiinta imi spune mereu cine sunt... mie de ce trebuie mereu sa-mi pese???... de ce???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu