Ai mers vreodata pe malul marii desculta si ai simtit valurile marii atingand sfioase picioarele tale? Ai ascultat vreodata briza marii? … Ai lasat-o sa te cuprinda si sa iti sopteasca la ureche cuvinte dulci, sa te imbie sa te lasi purtata de ea, sa iti intre in adancul sufletului sa iti alunge tristetea, durerea, grijile si suferintele te care le tii numai pentru tine, sa nu fie nimic care sa te poate atinge ?
Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.
As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.
O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu