SUN TALPA CARE ITI SARUTA UMBRA

    

        Sunt ochii care vegheaza infinitul din tine…sunt cuvantul nespus si gestul abia indraznind sa se ridice spre albastru infinit. Sunt prelungirea sangelui tau care curge doar prin mine...Sunt pleoapa care iti inchide universul...Sunt mana cu care mangai stelele…Sunt gandul de seara gemand de patimi nestiute...

         Sunt talpa care iti saruta umbra...de dor, sunt...atat de TU incat sufletele noastre se ineaca in acelasi abis de lumina...Sunt cantecul de cocori ramasi in toamna asta uitata de lume...Sunt samburele tau de adevar sau... de otrava...Sunt gustul buzelor tale... dulci-amarui..sunt minunea nascuta in palma ta intinsa pentru ultima oara la marginea de drum...a vietii iubirii, sunt eu, un biet muritor care si-a dorit iubirea. S-a ales cu clipe prelungite cu dor, cu durere, cu secunde ce devin tot mai des…amintiri…

        Clipe care trec, clipe care isi ard ecoul in gesturi de ieri, de maine…Adieri de liliac alb, pe suflete, gustul buzelor tale uitat pe o margine de vis…Nopti cu stele atat de calde incat ploua cu liniste…Mirare in ochi, chemari in tacere, tremur pe pleoape… maini intinse…spre tine.

        Imi este plecare si-mi este si vant…si nesomn si mi-este departe de tine si frig, si mi-e pustiu, unde esti ? Mie sete si iar imi e dor, mi-e rana de cantec in gand, mi-e frica…si-mi este si... nor de ploi prea albastre plangand.