duminică, 25 aprilie 2010

Ce fac, pe cine caut, pe cine astept?





              Caut sa ma pierd in timp; viata mi-e asteptare si tu nu mai vii.... Deschide putin ochii, stiu ca e prea multa lumina pentru ochii tai obisnuti cu atata intuneric, dar fa un efort, deschide-i! Vei vedea ca fluturele tau e aici, desi nu-l vezi. Dar stii, fluturii traiesc doar o zi pe pamant, in rest ei zboara, iar eu sunt prea zgribulit, culorile-mi devin fade si anoste. Vezi tu, m-am pierdut intr-un tunel, un tunel cu felinare din loc in loc, cu o lumina difuza ce ma amageste, ma ameteste si imi intersecteaza drumurile.

               Imi mai smulg o dorinta. Uneori, sunt mai linistit cand intalnesc felinarele, singurele mele ''devize'' la care ma pot raporta in viata, sunt atat de ametit de iluzii, incat te vad pe tine acolo si imbratisez felinarul asa cum te-as imbratisa pe tine, tare si strans, cu toata puterea, ca si cum ar fi prima si ultima imbratisare. Si adorm acolo, langa felinarul viselor mele. Visez, visez si mai visez, uneori eu ma joc cu visele, dar de cele mai multe ori ele cu mine.

                Nu ne-am intalnit niciodata in afara tunelului. Dar nu stiu daca m-as intalni cu aceeasi tu, nu am memorie vizuala prea buna, stiu ce am simtit atunci si acelasi lucru il simt si acum. De fiecare data cand ne intalnim in delirul inconstientului meu, mi-e prea DOR si te simt aproape, simt cum corpu-mi este asediat de catre o stafie... si sta in mine pana-mi suge toate dorurile, apoi ma lasa vestejit ...

               Nici tu nu m-ai cunoaste.... Tu nu stii cine sunt eu, eu nu stiu cine esti tu, stiu ce as vrea sa fim noi. Traim in simbioza, suntem doi licheeni prinsi de un copac ciopartit de timp. Stau cu fata in sus, ma uit la luna si incerc sa numar stelele, niciodata nu-mi iese. Ma sedezi cu picatura chinezeasca, mai rezist, dar nu stiu cat de mult. Ce sa fac? Sa mai ascult povesti sau sa rup iedera cat nu e prea tarziu.

12 comentarii:

  1. Cred ca am citit de zece ori.Ma recunosc.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Fetita Junglei13: poate semanam...noi, destinele,...

    RăspundețiȘtergere
  3. O lupta continua intre visare si speranta... speranta ramane suspendata, inchizand in ea viata si culoare, nuante de rosu si albastru. Ai sperat, ai visat, ai pierdut. Ce conteaza? Mai poti pierde, mai poti visa, mai poti invinge.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai exprimat frumos dorul...dorul de iubire...

    RăspundețiȘtergere
  5. culorile-ti sunt frumoase...
    ai un premiu la mine pe blog...

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte multe culori! Ce destin simpatic! ;)

    RăspundețiȘtergere
  7. @ Orry: dupa foto...poate e un destin simpatic..in realitate, e deosebit, chiar foarte deosebit dar nu e deloc simpatic sau placut...

    RăspundețiȘtergere
  8. @Ruxi: sarutmana pentru premiu! nu am mai primit asa ca inca nu stiu ce tre sa fac...cum sa reactionez....

    RăspundețiȘtergere
  9. @coryta: adevarat graiesti! e pacat ca si tu, la randul tau, ai dobandit acest adevar mai mult prin suferinta si mai putin prin clipe de fericire....

    RăspundețiȘtergere
  10. tot ce trebuie sa faci e sa-ti doresti...

    RăspundețiȘtergere