marți, 16 martie 2010

Ce ciudat…

            Am invatat sa merg pe la varsta de 1 an si ceva. Am mers drept, fara sa ma abat, fara sa cad sau sa ma lovesc. Mi-a fost usor sa merg pe doua picioare. Dar nu stiam cat de greu e mersul in doi, patru picioare pentru o dragoste noua, dar e de ajuns un pas gresit si raman doar doua!

             

            Ce ciudat…e sa iti doresti din suflet sa gasesti iubirea, iar atunci cand o gasesti sa ti se taie dreptul la ea, atunci cand in sfarsit simti cu adevarat ca exista, cand in sfarsit iubirea devine reala, ea sa devina concomitent si imposibila. Si de ce? Pentru ca TU sau EU, sau altcineva, nu avem puterea si taria sa acceptam intensitatea emotiilor. Pentru ca noi, suntem niste simpli oameni care ne temem sa iubim, ne temem, ne este frica pana si de noi.....

Un comentariu:

  1. Ce ciudat,stiam ca am citi asta undeva,dar nu-mi aminteam unde.Noi,oamenii,cateodata dam cu piciorul exact la ceea ce nu trebuie.

    RăspundețiȘtergere