Parca a trecut o eternitate, inca un pas spre nebunie si stiu unde-as vrea sa fiu, dar nu-s..... Nu te-am visat noaptea trecuta si stii de ce? Nu am dormit. Ma tot feresc sa mai adorm gandindu-ma la tine, caci dimineata ma trezesc si ma gandesc cat de bine-ar fi daca as putea sa fac macar o data, transplant de suflet, doar pentru o zi. Sau sa il dau de tot. Nu am nevoie, de-un suflet gol si gaurit.
A mai trecut inc-o secunda, inca o raza de lumina, inca o zi. In ce pustiu uitat de lume sunt acum, nu stiu, stiu doar ca as vrea sa fiu in visul meu, langa tine. Dar, ca si-acum o vesnicie, simt cu durerea ma inunda, nu sunt in vis, este realitatea asta cruda.
Am visat prea mult? Se poate,... dar se poate sa fi fost real, nu stiu. Nu stiu daca e zi sau noapte si nici macar daca sunt viu. Am visat, dar m-am trezit si voi inceta sa cred in vise si sa mai sarut ingeri de fum. Crezand ca e aievea, suspinam, iti mangaiam parul de fum, imbratisam trupul tau de vant si nu vroiam sa-l las nicicum.
M-ai inundat cu privirea aceea, ce putea inmuia si-o stanca si-am fost cuprins incet, de-un calm aparent si nebunesc. Cand m-am trezit, m-am intrebat: „A fost aievea? Am visat?” Nu stiu, dar poate mai visez, caci inca te sarut, iar tu ma tii in brate in mintea mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu