sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....

De cateva zile tot caut timp pentru  o postare despre libertatea pe care o traiesc ...

Da, ma simt liber de iubire, si e foarte bine acum.

E liniste, e pace, in cerurile mintii si pe pamantul trupului.

Am scris destul despre ochii larg inchisi, despre faptul ca inveti din ambele pozitii: frumusetea iubirii impartasite si durerea perderii ei.

 Am pus sute de intrebari si am gasit mii de raspunsuri.

 Ma intrebam chiar, ce voi putea scrie in continuare pe blog….

E bine liniste…dar nu mi-e o stare fireasca.

E buna libertatea… dar nu asta-mi cere sufletul… acest stapan al meu.

El e obisnuit sa dea, ..si daca se poate...sa si primeasca....

Mi-arata locul gol... in care obisnuia sa poarte cu el tot timpul pe “celalalt”...

Mi-aduce aminte ca suntem astfel construiti incat sa nu putem gusta placere si fericire daca nu vine refectata prin “celalalt”....

Si....totul e ok si firesc sa fie asa.... deci ochii mari.. ca nu-si va pune frana...

Deci e doar chestie de timp....

Apoi...stupoare...din mii de stiri  ce apar in orice moment, mi-e dat sa aflu tocmai despre ABERATIA asta:

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis: Dragostea e o boală

Dragostea e o boală. Acum e oficial. Cel mai frumos sentiment a fost inclus în registrul maladiilor al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, potrivit presei ruse. Experţi în sănătate afirmă că dragostea sau, altfel spus F 63, este o tulburare mintală. Ea provoacă dependenţă, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc.
              Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, simptomele acestei maladii sunt gândurile obsesive despre altă persoană, shimbările bruşte ale dispoziţiei, mila faţă de sine, insomnia, acte negândite, impulsive, dureri de cap şi chiar reacţii alergice.
              Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii Naţionale Autonome din Mexic sunt de părere că dragostea nu poate dura mai mult de patru ani, explicând acest lucru prin cauze fiziologice. Deocamdată, nu există un remediu contra acestei maladii.

Sursa: http://www.publika.md/organizatia-mondiala-a-sanatatii-a-decis--dragostea-e-o-boala_591311.html

Concluzia (dupa cei de la OMS): n-am de ales.... sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....

Gata....

De regula, am lasat loc de “buna ziua” in orice situatie, fata de oricine. Am oferit prietenii neconditionate, am ajutat fara sa cer nimic in schimb, dar nu mai merge asa. Oameni pe care nu i-am lasat sa moara, acum nu ma lasa sa traiesc….Ce nevoie am eu de asta? De ce sa tin in continuare relatii prin care sa se profite de mine? De ce sa sprijin oameni care apoi sa ma judece? ….Pierdere de timp, pierdere de informatii, vampiraj energetic, stress emotional, etc! Gata… fara suparare…cine intelege si se poate corecta e ok…. cine nu: sa nu ma mai caute, sa uite ca exist,…sterg fara regrete numere de telefon, adrese, etc… Sa-si gaseasca in alta parte prieteni, confidenti, iubiti, terapeuti,… mai buni si mai vrednici decat am fost eu vreodata! Amin!

copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...

Aseara vorbeam cu fiica mea. Voia sa-si faca programare la o cunostinta si am oprit-o: Nu acum….las-o…nu e cea mai buna perioada….cred ca  va divorta. Nu comenteaza dar o vad ca se gandeste, iar dupa cateva minute, zice: No, dar D. e fata faina, cu suflet frumos si mare, e plina de iubire si mie mi-e draga…. baga-te pe ea! Am ramas blocat…. asta-mi mai lipsea…. sa-mi faca fata lipeli…! Cred ca s-a vazut bine pe fata mea cat de contrariat eram. Vine langa mine, ma mangaie pe cap ca o mamica si ma imbuna: Hai ma tati… ca tu asa bine stii sa le vindeci sufletul…

         Corect. Are dreptate fata... D. e extraordinara si merita o viata adevarata, langa cineva care sa o iubeasca cu adevarat….dar, chiar daca ne-am potrivi… NU! Acum nu. Nu mai vreau asa…. Prea mult timp am facut pe “mama ranitilor”…si explicatii o sa-i dau maine (adica azi)…

         Parca vad ca vine de la lectiile de canto si nu scap pana nu-i explic… hmm… e greu cand devine puiul mai intelept ca cioara… dar asta ma face cel mai fericit. Ea e copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...

Gesturi mici…. neinsemnate…

 

Pe un om intelept nu-l poti minti . El se lasa mintit... daca vrea.... Daca ai o relatie cu un asemenea om, ai o singura scapare: fii sincer, fi natural, fa totul firesc, ne fortat.

In iubire, se accepta micile minciuni, care fac poate viata mai condimentata sau ocolesc temporar subiecte delicate…. dar atentie la “mici” si “temporar”… pentru ca firea omului face sa te obisnuiesti cu asta si sa treci repede la “mari” si “definitive”. Din comoditate, din obisnuinta (de la munca- de ex.), din lipsa comunicarii, din lipsa timpului, etc…. indiferent de motiv si justificare… nu o fa fata de omul intelept, fata de copii si fata de cel care te iubeste “cu adevarat”… acestia toti au cu ei ingerasii care ii ajuta sa te prinda. ( glumesc dand vina pe ingerasi… sau nu…)

Ce te da de gol? Simplu…. gesturile mici…. neinsemnate…Sunt gesturi simple, care nu pot fi programate, prevazute, si… ce e mai grav… nici nu pot fi cerute de catre celalalt… pentru ca-si pierd valoarea. Valoare pentru ca sunt dictate de suflet si de ceea ce porti in el fata de partenerul tau. Am zis “partener”…daa… pentru ca se aplica si cand e vorba de sot-sotie,  iubit-iubita, prieten-prieten, dar si parinte-copil… nu dezvolt…ganditi-va singuri.

Si nu uita: trecutul cu greselile lui te urmareste si te ajunge din urma. Nu vei scapa de “lectiile neinvatate” ascunzandu-te, fugind de ele, ocolindu-le... pentru ca ele te fac sa platesti acum, in prezent, involuntar gafand cand te astepti mai putin....si prin asta compromitandu-ti viitorul...

pasarea din mana sau… cea de pe gard ?

Stiu, se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea, asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire, distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.

Sau… aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de nefericire si neimpliniri.  Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.

Sau...ai un “prieten”, care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.

Situatii sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat, batut, siluit fizic sau psihic, etc.

Gandul ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce te face sa lupti in viata de zi cu zi .... insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna, e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma, altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.

Cei care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint. Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul, familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt, nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….

A alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei, inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.

Libertatea de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor cupluri sau familii destramate.

Ma intreb…oare de  ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut fericit pe cel pe care-l iubesti? 

Cati din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des? Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut? Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?

Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….

Lectie despre iubire si mecanismele ei… a iubi nu este o optiune

Ce se intampla cand iubesti? Si fac distinctia… nu intreb ce faci cand iubesti…

Cand iubesti, o bucatica se desprinde din sufletul tau si merge spre cel ce face “obiectul” iubirii…vrei nu vrei…se intampla. Am zis obiect  pentru ca poti iubi ceea ce faci (de asta se zice in popor ca pui suflet), poti iubi un anumit lucru, loc sau o fiinta.

Daca iubirea respecta Legile Divine, nu-ti fie teama… nu vei ramane cu lipsa. Primesti de “Sus” mai mult si mai bun decat ai daruit tu. Prin asta iubirea innobileaza, te face mai bun si te apropie pas cu pas de Dumnezeu.

Ce se intampla cu bucatica primita ca dar de iubire? Ei bine, incet incet se va integra in sufletul tau, cu informatiile, energiile, algoritmii si programele continute. Peste ceva timp vei avea un suflet nou, schimbat, mai bun sau mai rau, functie de calitatea a ceea ce ai primit. Tot acest fenomen produce placere si fericire, atat primitorului cat si celui ce daruieste, ceea ce e bine dar.... poate produce si dependenta... de a primi sau de a darui...si...

Da, sa nu uitam, apare si exista apoi DORUL….caci tot ce ai daruit, va pastra legatura cu sufletelul tau. Cand vei fi departe de ele…. iti va fi dor. De exemplu, daca ti-ai daruit bucatele unor locuri vizitate sau in care ai trait vei suferi de dorul lor…

 La fel, chiar daca ai fost intr-o relatie cu cineva care, dupa ce tragi linie, constati ca ti-a facut mai mult rau decat bine, si logic iti spui ce nu mai vrei si nu mai ai nimic de impartit cu el/ea, tot vei suferi… mai mult, va fi in gandurile tale si-ti va fi dor si… n-ai de ales….

         Ziceam ca n-ai de ales…. adevarat... dar numai cand esti cinstit cu tine! Cand esti prea slab de inger, adopti de regula una din cele doua solutii mai la indemana oricui:

-         ori te arunci in bratele unuia  din primii veniti disponibili – si ai o sansa mai mica sau mai mare sa-ti fie bine....

-         ori te apuci si murdaresti interior sau/si exterior tot ce a fost intre voi. Ce a fost neplacut, rau, se amplifica in semnificatii si amploare, iar pentru ce a fost bun si frumos, se cauta si se inventeaza conotatii rele, ascunse, perverse, nedrepte, etc…. iar unii o fac atat de intens incat in scurt timp ajung sa creada si sa-si aminteasca doar varianta eronata. E trist pentru ca facand asa, nu castigi nimic, ba mai mult…  iti vei face rau si tie dar si celuilalt.

Deci, daca esti cinstit cu tine, realizezi ca nu ai de ales: a iubi nu este o optiune. Nu-ti poti porunci: de maine nu mai vreau sa iubesc.... In suflet iubirea apare si exista ca urmare a ceea ce suntem si a ceea ce am descoperit in “obiectul” iubirii, a ceea ce rezoneaza intre cele doua parti implicate. Poti alege doar daca manifesti sau nu acea iubire si rational, si fizic. Acceptand-o si manifestand-o nu faci decat sa o implinesti, sa o dezvolti, sa te bucuri de ea si efectele ei. Pentru 2 oameni indragostiti, viata e mai roz, mai frumoasa, mai usoara iar asta se transmite si o simt si cei din jurul lor.

Poti sa iubesti dar…. sa nu-ti impartasesti dragostea cu cel iubit?

Teoretic…da, practic…nu! Sunt 2 situatii: cel iubit este langa tine si poti interactiona cu el sau ... nu, nu este, nu mai este, este departe, etc. Indiferent de situatie.... sufletelul va face ce stie el mai bine: va comunica cu celalalt sufletel, va darui bucatele din tot ce are el mai bun....si asta se intampla fara efort si fara sa te poti opune.... e de ajuns sa te gandesti cu drag la cel iubit.... Poti sa faci asta tot restul vietii tale, fara ca celalalt sa stie sau sa mai stie despre tine.... aceasta e iubirea pura, neconditionata, ....dar din pacate ne-impartasita...

            Subiectul ramane deschis.....

.

sincer nu te-a iubit ..... a iubit ideea de a fi cu tine....

Cineva, care-si asculta ingerasii mai mult decat mine, fara sa ma cunoasca foarte bine si fara sa cunoasca deloc amanunte, citindu-mi postarile doar,  mi-a pus diagnosticul pe care eu de  luni de zile il caut:

"sincer: nu te-a iubit .....  a iubit ideea de a fi cu tine.... "

Sa fie asta? Ce iasa daca-mi las mintea sa povesteasca cu sufletul?

ideea de a ma avea doar pentru ea, ideea de a avea parte de iubirea mea, ideea de a fi ocrotita de mine,

si ce-i rau in asta? Nu asta vrem toti de la partenerul nostru? Nu in asta consta iubirea?

Ba da, doar ca a imbracat o haina prea mare pentru ea, si prea devreme, cand nu era inca pregatita nici sa duca ce primeste.... si nici sa daruiasca inapoi.... asemenea, chiar daca mai putin...

Si totusi o iubesc mai mult decat oricand! Chiar daca inteleg ca nu ne putem potrivi... practic au fost cele mai frumoase zile cat am fost impreuna..

Aicie paradoxul : tu o iubesti.... dar nu iubesti ideea de a fi cu ea...

Ai vazut ce-si doreste si ce nu... si ai avut curajul sa-i redai libertatea !!! Fortat ti-ai taiat craca de sub picioare! Ti-ai taiat constient orice sansa de a mai fi cu ea!  Ai realizat ca-i tanara, are mult timp in fata, ca vrea sa experimenteze ea... nu vrea sa ia direct solutiile, ca poate nu e pregatita de viata si obligatiile de cuplu....

Ha ha... tinere Fraier... te amagesti ca va conta pentru cineva nobletea gestului tau? Ea in mod sigur te va uri mult timp... ura cu scarba... abia apoi indiferenta... In mintea ei oricum si-a sters orice urma de „orice ar fi” bun despre tine....asa cum a sters si blogul dedicat tie.... si asa cum nu va citi niciodata rahaturile aberate de tine pe blogul tau despre ea sau despre orice... Ti-a spus ca nu mai e nimic intre voi....nu?

Mda... oricat ar fi de ilogic.... daca nu era fericita langa mine si cu mine... prefer sa fie departe dar fericita... asta-i esenta iubirii din suflet: sa-l faci fericit pe cel iubit... asta-ti aduce si tie fericire...

Prostii de „corason” si suflet.... Recunoaste ca ai fost las, lenes si fricos! Nu ti-ai facut treaba, nu i-ai oferit suport, protectie sau curatare, deschidere.... ai lasat-o exact asa cum era.... dar ai avut pretentii sa vrea, sa poata si sa duca tot ce presupune viata cu tine: carca de agresiuni.... incercari si decizii la viteza ta... pai ce voiai...sa faci din bicicleta racheta in cateva luni?

Corect! Acuma realizez! Si daca nu m-ar fi rugat sa am rabdare cu ea....I-am daruit ce credeam eu ca are nevoie,,, nu ce avea intr-adevar.

Aiurea.... bucatele de suflet... Inclusiv inelul de logodna, tu l-ai dat ca promisiune pe viata, semn de stabilitate, de schimbare de statut in casa, etc ... dar nu te-ai gandit ca poate o sperie?... si acum gata....ca oricum nu mai ai de ales...poti sa astepti cat vrei...

Hai... „Shut down”... ca sangerezi prea tare....

Destinul omului .... tainele destinului explicate pas cu pas 1

             Cel mai mare dar pe care l-am primit noi oamenii este liberul arbitru (LA)! Avem posibilitatea de a alege ce sa facem/ce sa nu facem, cind si cum sa facem, etc... Exista insa si reversul medaliei: suntem responsabili si suportam consecintele alegerilor noastre. Constient sau inconstient, prin ceea ce facem inchidem sau deschidem drumuri/optiuni in viitorul nostru. E comod sa te gandesti doar la ziua de azi... e comod sa te gandesti ca nu exista un Dumnezeu caruia sa-i dai socoteala, e comod sa nu-ti pese ca exista si Legi Spirituale de respectat... insa toate atea au urmari, si ajungi la momentul din viitor in care te intrebi: de ce tocmai eu patesc/sufar X chestie???  Putini reusesc sa mai faca legatura cu faptele din trecut, si, de regula chiar daca o fac, e tardiv.

           Destinul e o chestie ciudata: o parte impusa, o parte pe care ti-o cladesti singur sau impreuna cu cei ce te inconjoara. Sa explic? 

          1. Partea impusa: incepe cu ceea ce primesti la nastere... o tara, o familie, un statut social si financiar al familiei, un corp perfect sau nu, o minte mai mult sau mai putin agera, etc

              Avem apoi o Misiune Personala - o seama de lucruri ce trebuie facute, rezolvate, atinse, etc, pe parcursul vietii.

           2. Partea  de destin pe care ti-o cladesti, tine de alegerile pe care le faci in viata de zi cu zi. Mi-ar fi mult mai usor de explicat deca as da exemple. Oricum, functie de alegerile noastre, vom avea posibilitatea de a ne face misiunea mai usor sau mai greu. Sunt lucruri pe care, daca refuzam sa le constientizm sau daca devenim ceva/cineva ce nu le mai poate realiza, se vor redistribui altor oameni, dar, si asta e important, sunt lucruri fundamentale pe care daca refuzi sa ti le asumi si faci, viata ta nu mai are sens, e compromisa total, traiesti degeaba..... si atunci pleci mai repede decat era prevazut.

           Ah, mai era ceva demn de precizat: nu suntem raspunzatori doar de lucrurile (zic asa la general lucruri, intelegand aici si fapte, vorbe, ganduri, etc) pe care le-am facut si nu trebuiau facute, .... ci si de lucrurile pe care trebuia sa le facem si nu le-am facut. Sunt multi care zic: nu am facut nimic rau.... corect... dar nu ai facut nimic bun din ce trebuia...e si asta o vina. Sunt multi care cauta scuza si zic: nu stiam ca trebuie/nu trebuie sa fac asa ceva. Prostia,  ignoranta, necunoasterea unor legi, nu te absolva de efectele incalcarii ei. Iar cu privire la asta, prostia spirituala e cea mai grava forma de prostie (necunoasterea legilor spirituale ce guverneaza universul si vietile noastre). 

            Au fost oameni care m-au intrebat: daca totul este scris undeva, daca totul este prevazut din timp, ce rost mai are liberul arbitru, ce rost mai are sa ma zbat....?  Raspunsul e simplu dar in aceeasi masura complex, pentru ca acopera o mare gama de situatii: - poti sa-ti implinesti destinul, sau nu, functie de asta, se schimba calitatea si durata vietii tale;

- unele lucruri ce tin de destin, le vei face, dar depinde cu cine, cum, cu suferinte si sacrificii sau cu placere, fericire, bucurie, etc;

- poti sa-ti inbunatatesti viata, poti primi misiuni noi, frumoase, poti evita unele urate, etc...



       Chiar daca pare crud, chiar daca ne convine sau nu ne convine destinul pe care-l avem,  important e ca putem sa-l schimbam. Nu vom schimba inaltimea sau culoarea ochilor, de multe ori va trebui sa facem lucruri care ne displac sau pe care logic si rational nu le-am face. Conteaza insa sa-ti iei viata in maini, constient,  si cu eforturi sa-ti urmezi destinul, iar unde se poate sa-l modelezi, urmandu-ti unul sau mai multe vise.... nu vei gresi!