Stiu,
se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea,
asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire,
distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.
Sau…
aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in
suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de
nefericire si neimpliniri. Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.
Sau...ai un “prieten”,
care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca
meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e
intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.
Situatii
sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat,
batut, siluit fizic sau psihic, etc.
Gandul
ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce
te face sa lupti in viata de zi cu zi ....
insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna
cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna,
e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma,
altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei
insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.
Cei
care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint.
Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul,
familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu
gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt,
nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce
poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul
dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a
rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti
daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….
A
alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei,
inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.
Libertatea
de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in
locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor
cupluri sau familii destramate.
Ma
intreb…oare de ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre
necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi
comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut
fericit pe cel pe care-l iubesti?
Cati
din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati
au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult
si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des?
Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut?
Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult
mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?
Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai
au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….
