Ai fost un val, iar eu o stanca. Tu m-ai iubit si te-ai rotit in jurul meu, te-ai indragostit de formele mele inegale, m-ai imbratisat cu bratele tale albe, inspumate, m-ai implorat sa vin cu tine, in lumea ta de ape agitate, sa-ti simt miscarea unduitoare a valurilor ce m-au atins.
Atat ai spumegat si m-ai iubit, tu valul meu, m-ai rupt de stanca mama si m-ai luat in bratele tale si m-ai inecat in apa tulbure, incat nu ma mai vede lumina zilei. Sunt pe fundul apei, unde e liniste, dar eu vreau tulburarea ta, jocul, ameteala din bratele tale, sa ma faci sa visez frumos.Dar nu, tu ai plecat in cautarea altei stanci, sa o infasori asa cum ai facut cu mine. De mine ai uitat, de fapt eu acum, sunt doar o gramada de pietre pe fundul marii tale.
Sa nu ma-ntrebi, iubita mea, daca sunt fericit sau mi-e bine, sa nu ma-ntrebi daca sunt trist si de ce, sa nu ma-ntrebi daca pe cer ii soare, sau daca vreau sa mai zambesc. Sa nu ma-ntrebi ce am de gand, daca mi-e greu in lipsa ta, daca mi-e dor, daca te mai iubesc, daca mai plang dupa tine, sau daca ma doare.
Fara sa-ntrebi am sa-ti raspund, cu sufletul bland ca-ntotdeauna. Sa stii ca in lipsa ta mi-e greu, iubire, caci TE IUBESC, traiesc din amintirea ta, mi-e dor de tine de simt ca mor. In noapte lacrima-mi ascund si plang de dorul tau, adorm cu tine in gand, de dragul tau visez si imi apari in vis mereu, de parca-auzi strigarea mea.
Ce-i suferinta ?--dorul meu. Ce e tristetea ?--viata mea. Daca zambesc,o fac prin lacrimi, daca privesc, nu-s ochii mei, caci nu mai am lumina. Nu stiu, nu vad daca e soare, nimic acum nu are rost, ma doare fiecare secunda fara tine, pentru ca a fost frumos sa te visez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu