Ceea ce trimit eu spre tine acum nu sunt cuvinte, ci sunt bucati din suflet si minte. Intinde mana si-o sa-ti pun in palma sufletul meu in furtuna calma. Inchisa intr-o raza de soare, uite-mi INOCENTA, vezi sa tiiminte cum moare. Rup tacerea, sparg peretii cu care-mi impartaseam secretele si-ti dau tie calitatile ca sa elimin defectele, oricum vietii nu-i poti opri efectele.
Nu poti plati pe nimeni sa simta regretele in locul tau. Ca sa te-ajut iti dau esenta mea, slabiciunea si forta mea, intunericul si torta mea si sper sa inveti din ele, caci unele intamplari ingheta simturi si tu nu trebuie sa ingheti cu ele !!! Lasa sabia jos. N-o sa vindeci cu ea o inima rupta, s-ar putea sa te mire, dar dragostea NU-I o lupta.
Sunt un visator. Ma zbat intre vis si realitate. Sunt tinut captiv de propriile mele vise. Poate varsta e de vina, sau poate nu sunt eu destul de puternic sa infrunt cruda realitate si prefer sa fiu doar eu cu mine, in lumea mea de basme. Din fericire, se gaseste intotdeauna cineva care sa ma “ciupeasca” si sa ma aduca iar cu picioarele pe pamant si asa retraiesc “over and over” aceasi dezamagire… ca a fost doar un VIS, ca toate lucrurile frumoase nu pot exista decat in imaginatia mea.
Am o imaginatie bogata care ma ajuta sa simt ce altii nici macar nu-si imagineaza ca ar putea exista, dar cu cat visul este mai “maret” cu atat dezamagirea este mai puternica. Am dorinte, care ma ajuta zi de zi sa visez. Am sperante si asteptari… dar NU mai am putere. Nici de a visa, nici de a infrunta realitatea in continuare.
Nu e departe momentul cand voi termina aceste randuri, iar pe ultimul voi scrie “Dedicate tie”… da, TIE !! Imi trec mii de idei pe secunda. Mii de sentimente, de amintiri. Si toate, cu “A FOST ODATA” inainte ! Poate.. voi trece peste. Poate nu. God knows ! Te iubesc si nu pot schimba asta, pentru ca nu mai am putere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu