Ce as putea sa spun acum...?

Daca as simti ca totul s-a terminat, ar fi ok, m-as resemna! Dar nu e....nu e nici pe departe terminat...

Mi-e foarte foarte dor de tine,....mi-e asa de dor de simt ca mor. 

Stau si ma gandesc ce as putea sa fac....as putea multe…la fel cum puteam si pana acum....chestii comode, placute si usoare pe moment...dar nu pot, m-as dezice de ceea ce sunt ca fiinta. Aleg atunci ceea ce te-ar putea face fericita…si nu acum, ...ci pe viitor. 

Ma uit la blogul tau sa vad ca-ti pare rau, ca regreti, ca vrei sa te schimbi... nimic. Nimic care sa ne dea vreo sansa.  Nu spun ca nu iubesti, nici ca nu esti in stare sa iubesti, dar spun ca ai ajuns sa nu mai iubesti.... sau, poate,... sa nu mai manifesti....Ciudata combinatia de mandrie imensa cu lasitate extrema....de fapt cred ca e mai corect infatuare, nu mandrie... 
 
Si ma intreb, pana la urma ce ar fi trebuit sa schimbi la tine... raspunsul gasit e invariabil: NIMIC ...ce ciudat....de fapt, ar fi trebuit sa adaugi, sa acumulezi, sa "cresti"..... asa incat sa ai dreptul legitim de a te purta asa cu mine si/sau restul lumii...(cu mine, e alta poveste...alta postare...poate...)