Si dragostea... omoara dragostea...

Candva, citind din blogul meu...
te-ai semi-ndragostit de mine….
Nu pot sa uit cand cu uimire-n glas ziceai:
Nu e fiinta aia care te-a respins,
Cu atata dragoste cat poti sa dai…
Candva, ne-am intalnit, si-am povestit,
si te-ai indragostit de mine….
Privind spre viata ta de pana-atunci,
Ziceai cind ochii minti-ti deschideam:
“Ei, vezi, asa as vrea sa fiu si eu iubita...
si-as da orice pentru o dragoste cum e a ta....”
Dar asta e trecut…. si fara explicatii date..
totul dus, e mort… uitam ce-a fost frumos, negam,
Si-mi spui... „vreau sa ma ierti ca te-am facut sa suferi “
Ca nu e vina mea...ca nu stii.... dar nu mai rezistai...
(presiunii dragostei ce trebuia s-o dai??...sau ce?)
Ca te-ai gandit, ca vrei sa te distrezi... nu vrei acum familie...
D-acuma noua luni ... ce pana mea gandeai???
Acuma nu mai dai nimic... si ne-ai respins....
Te-ascunzi sa nu dai ochi in ochi cu inima...
Nimic nu mai e bun, nimic nu mai conteaza...
Dar sa te uiti...ca-s ingerasi ce plang in urma ta...
Semn ca si dragostea... omoara dragostea...