Convorbire cu un inger: ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?

Regula spune ca ingerasii au grija de oameni. E adevarat! Si eu am unul care are grija de mine… Incerc in fiecare seara sa-mi fac timp sa stau cel putin jumatate de ora de povesti cu el…

In seara asta, ma intreaba cu o mina serioasa:

Ea: Tatiiii.... ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?

Eu: Hmmm… nu m-am gandit! Dar cum adica refuza iubirea? (si ma gindeam deja ca prostacul la fetele pe care le-am refuzat din start, fetele carora nu le-am dat nici cea mai mica sansa…)

Ea: Uite asa! Vin, te iubesc, si dupa ceva timp… renunta, pentru diferite motive aiurea…

Eu: Motive aiurea nu exista! La un moment dat, nu te mai iubesc…asa da…adica si iubirea poate sa moara dar din motive intemeiate...

Ea: Nuuu, ma tati…cum nu intelegi?  Iubirea nu moare…continua sa te iubeasca dar aleg sa renunte, sa respinga, sa fuga, sau sa caute poate gasesc si mai mult si mai bun…

Eu: Mda… si? (deja serios si curios sa vad ce dezvolta..)

Ea: Si… nu patesc asa ca in povestea cu inundatia, crestinul si barcile?

Eu: (ramas interzis….zic) Nu stiuu…!

Ea: Ai ma tati ca stii… Povestea cu inundatia, crestinul care se urca pe casa si se roaga la Dumnezeu sa-l salveze. Vine o barca si el refuza sa se urce, vine alta barca...el tot refuza...apa creste, creste.... mai trec 3 barci in care omul refuza sa se urce zicand ca are cine sa-l salveze….si cand  ii ajunge apa la gat, intreaba: Doamne, nu ai de gand sa ma salvezi?...iar Dumnezeu ii raspunde: pai nu ti-am trimis de 5 ori cate o barca sa te salveze?

Eu: Aaaa…stiu povestea….dar nu stiu daca asa se intampla…lasa-ma sa ma gandesc…

Ea: Ok! Ai tema de gandire pana maine! Vezi ca vin si te intreb...

             Acum, ce sa zic? Copilu’ are dreptate! Numai sufletelul meu stie cu ma fost si cum s-a simtit cand dupa 6 luni impreuna, s-au intamplat faze de genul:

           “ Te iubesc, nu ai gresit cu nimic, dar sunt prea egoista si prea lasa …. mi-am dorit cel mai mult o familie… am vazut cum e….e super asa….dar e prea devreme, vreau sa ma mai distrez singura…. stiu ca o sa platesc mai tarziu pentru asta dar… si nu-i corect ca sa mai vin la tine dupa cateva luni sau un an, sa zic: gata, m-am distrat, m-am saturat, vreau din nou familie, responsabilitati, etc…. “

sau…

            “Totul e fantastic…. dar nu pot, nu-mi cere sa fie oficial…. 13 ani e diferenta mare de varsta, chiar daca nu se vede... ce o sa zica colegii mei avocatii... tu esti micul meu secret … daca accepti asa e bine, daca nu…. ( dar statea proasta ore intregi plangand  si uitandu-se la pozele cu noi ).... in plus, ai un copil, mi-e frica sa-mi asum responsabilitatea asta…”

Deci? Cate sanse de iubire adevarata avem voie sa aruncam ?

Cum se plateste si cu ce, cand renunti la iubire pentru motive "aiurea"? 
Sau nu este iubire adevarata daca nu se indeplinesc toate conditiile: tanar, frumos, destept, cuminte, bogat, important, etc?