Capu' sus!

Am incercat sa-ti trimit o bucatica de suflet. N-a fost de ajuns...! Am mai trimis...una, doua, zece... pana cand m-am trezit ca locuiesc la tine cu totul. Atunci am vazut.... tu ai nevoie de un suflet intreg, nu bucatele. Un suflet mare, frumos, tanar si puternic, care sa te scoata cu forta din iadul in care esti si din care inca nu stiu daca vrei sa iesi. N-o fi al meu, sunt sigur, dar va veni negresit cand te astepti mai putin.

Eu mi-am facut treaba, am pus samanta sperantei, din care va creste copacul cunoasterii de sine. O vom uda, impreuna, de fiecare data cand vei dori...

Si... nu te amagi... o sa raman la usa sufletului tau, n-o sa te las sa scapi, mi-esti tare draga - dupa cum ti-am zis, si-o sa te bantui fiecare clipa, pana cand vei stii sa fi fericita!