Se afișează postările cu eticheta Iubirea se masoara. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Iubirea se masoara. Afișați toate postările

luni, 5 septembrie 2011

Dezmintire la mit sau.... filozofie de balta: despre EU si RESTUL


In mod sigur nu vin cu nimic nou.... dar incerc sa vin cu explicatii simple la probleme complicate. Prea mult folosim cuvinte „mari” fara sa le stim adevarata semnificatie sau... prea mult ne ascundem dupa deget, evitand sa dam fata cu adevarurile simple.
Poate gresesc...si va provoc sa ma combateti..dar dupa experienta mea "milenara" (de 40 de ani)... pot sa-ti spun ca totul se reduce la "EU".
         Acesta a fost momentul in care ne-am diferentiat de restul animalelor... cand am inceput sa vorbim si mai ales sa simtim despre noi ca despre ceva exterior. Nu stiu daca asta este exact si momentul in care am inceput sa ne manifestam liberul arbitru.... gen: eu aleg sa.... dar in mod sigur, atunci a aparut si bariera intre EU si RESTUL, ceilalti...
Hai sa fim sinceri si sa recunoastem ca totul se invarte in jurul acestui lucru: ce vreau EU, ce-MI place, etc... Da, se numeste... egocentrism mult hulit dar pe nedrept si de regula confundat cu  egoismul.
         Altruistilor, mai ganditi-va inainte sa-mi sariti in cap.... pentru ca si atitudinea voastra, hraneste tot EU-l...
         Si-atunci? Ce face diferenta? Pai...exact acelasi lucru care face diferenta dintre falsa iubire si iubirea adevarata....

In prostia mea pot deosebi 2 categorii de oameni:
1. cei ce-si satisfac EU-l prin ei,
2. si cei care si-L satisfac prin ceilalti.
Si mai simplu: imi gasesc/primesc fericirea prin mine sau sunt fericit in momentul in care am facut pe altcineva fericit. Exemple nu cred ca e nevoie sa dau...
Majoritatea celor care sunt parinti, au simtit si stiu aceasta diferenta. Daca nu au fost de la inceput in cea de a doua categorie, au trecut, probabil involuntar, dar normal si firesc.... si nu de tot.... sau mai exact fata de tot....
Faptul grav, pentru o parte din ei, este ca li s-au deschis ochii. Abia acum realizeaza ce inseamna iubirea adevarata, acea iubire neconditionata, in care totul se raporteaza la si prin persoana de langa ei. Ziceam grav... da, pentru ca pot privi retrospectiv, si de regula daca abia acum aiu invatat diferenta inseamna ca nu au avut parte de asa ceva  din partea parintilor, iar din partea partenerului actual de viata... nici atat. Si e mai grav plus sfasietor de dureros, si daca realizeaza ca o data, candva, a fost cineva in viata lor, care i-a iubit in felul asta, dar ei, din necunoastere ( ca sa nu zicem prostie), au renuntat la asa ceva....

***DEX-ul zice:
EGOCENTRÍSM - Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”
EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora.
ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora

joi, 1 septembrie 2011

Convorbire cu un inger: ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?


Regula spune ca ingerasii au grija de oameni. E adevarat! Si eu am unul care are grija de mine… Incerc in fiecare seara sa-mi fac timp sa stau cel putin jumatate de ora de povesti cu el…
In seara asta, ma intreaba cu o mina serioasa:
Ea: Tatiiii.... ce se intampla cu oamenii care refuza iubirea?
Eu: Hmmm… nu m-am gandit! Dar cum adica refuza iubirea? (si ma gindeam deja ca prostacul la fetele pe care le-am refuzat din start, fetele carora nu le-am dat nici cea mai mica sansa…)
Ea: Uite asa! Vin, te iubesc, si dupa ceva timp… renunta, pentru diferite motive aiurea…
Eu: Motive aiurea nu exista! La un moment dat, nu te mai iubesc…asa da…adica si iubirea poate sa moara dar din motive intemeiate...
Ea: Nuuu, ma tati…cum nu intelegi?  Iubirea nu moare…continua sa te iubeasca dar aleg sa renunte, sa respinga, sa fuga, sau sa caute poate gasesc si mai mult si mai bun…
Eu: Mda… si? (deja serios si curios sa vad ce dezvolta..)
Ea: Si… nu patesc asa ca in povestea cu inundatia, crestinul si barcile?
Eu: (ramas interzis….zic) Nu stiuu…!
Ea: Ai ma tati ca stii… Povestea cu inundatia, crestinul care se urca pe casa si se roaga la Dumnezeu sa-l salveze. Vine o barca si el refuza sa se urce, vine alta barca...el tot refuza...apa creste, creste.... mai trec 3 barci in care omul refuza sa se urce zicand ca are cine sa-l salveze….si cand  ii ajunge apa la gat, intreaba: Doamne, nu ai de gand sa ma salvezi?...iar Dumnezeu ii raspunde: pai nu ti-am trimis de 5 ori cate o barca sa te salveze?
Eu: Aaaa…stiu povestea….dar nu stiu daca asa se intampla…lasa-ma sa ma gandesc…
Ea: Ok! Ai tema de gandire pana maine! Vezi ca vin si te intreb...

             Acum, ce sa zic? Copilu’ are dreptate! Numai sufletelul meu stie cu ma fost si cum s-a simtit cand dupa 6 luni impreuna, s-au intamplat faze de genul:
           “ Te iubesc, nu ai gresit cu nimic, dar sunt prea egoista si prea lasa …. mi-am dorit cel mai mult o familie… am vazut cum e….e super asa….dar e prea devreme, vreau sa ma mai distrez singura…. stiu ca o sa platesc mai tarziu pentru asta dar… si nu-i corect ca sa mai vin la tine dupa cateva luni sau un an, sa zic: gata, m-am distrat, m-am saturat, vreau din nou familie, responsabilitati, etc…. “
sau…
            “Totul e fantastic…. dar nu pot, nu-mi cere sa fie oficial…. 13 ani e diferenta mare de varsta, chiar daca nu se vede... ce o sa zica colegii mei avocatii... tu esti micul meu secret … daca accepti asa e bine, daca nu…. ( dar statea proasta ore intregi plangand  si uitandu-se la pozele cu noi ).... in plus, ai un copil, mi-e frica sa-mi asum responsabilitatea asta…”

Deci? Cate sanse de iubire adevarata avem voie sa aruncam ?
Cum se plateste si cu ce, cand renunti la iubire pentru motive "aiurea"? 
Sau nu este iubire adevarata daca nu se indeplinesc toate conditiile: tanar, frumos, destept, cuminte, bogat, important, etc?

duminică, 22 noiembrie 2009

Iubirea se masoara...

        Pentru cei care au iubit macar o data in viata.. si au suferit inzecit pentru bucatica de bucurie gustata.. pentru cei care au “mancat” pelin pentru o gurita de “ambrosie”.. le scriu cateva cuvinte, iar ei vor stii exact despre ceea ce vorbesc.





       Desi ai spus exact pe dos, ca esti romantica si ca pentru nimic in lume nu ai vrea sa ma ranesti, ai facut exact pe dos. Nu m-ai ranit, m-ai ucis, incet dar sigur. Si nici nu te-ai chinuit prea mult. De ce? Pentru ca Tu, nu ai putea sa fi capabila niciodata de sentimente pe care eu nu le spun, le simt, le traiesc, respir pentru ele.

       Daca te sun, nu o fac pentru ca vreau sa te deranjez si nici pentru ca ma plictisesc. Daca te sun, s-ar putea chiar sa imi doresc sa vorbesc cu tine, sa imi fie dor de tine si sa vreau sa iti aud vocea. Nu sunt asa tare cum as vrea uneori sa par, nici dur sau insensibil. Din contra. Sunt sensibil si fiecare vorba aruncata ma face sa sufar de 10 ori mai mult.

       Unii spun ca iubirea se masoara in saruturi. Altii afirma ca iubirea se masoara in cuvinte dulci rostite la ore tarzii sau dimineata devreme. Unii cred ca iubirea se masoara in nopti nedormite, in convorbiri telefonice interminabile sau in promisiuni facute. Altii ar spune ca iubirea se masoara in clipe de fericire petrecute in doi.

       Eu unul cred ca iubirea se poate masura. Iar masura iubirii este pierderea ei. Sunt multi oameni care au pierdut ce au iubit pentru ca n-au stiut sa aprecieze ce au. N-au vazut putin mai adanc in sufletul omului ce le-a stat alaturi si s-au obisnuit sa primeasca uitand ca iubirea inseamna sa imparti… Sa imparti tot ce ai, incepand cu sufletul.

      ‘’Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.... dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.. TE IUBESC doar pe tine, te-am iubit si voi muri iubindu-te pe tine!”