Pictam iubirea … cu ingerasi

(nu e poezie, nu e proza.....e simplu scriere din suflet! )

Inchid ochii si realizez,

ca am uitat trasaturile chipului ei.

Sa fie de la varsta oare?

sau poate ca nu au contat niciodata?

Inciudat ma uit la poze… nimic,

ba chiar vad un trup straniu de strain

Dar,… nu-s lasat sa ma amagesc,

caci sufletul, si varful degetelor,

nu au uitat nimic si tipa...

dupa formele inimii ei,

si clipele de basm…

Cate nopti au fost? Nu conteaza..

As fi vrut sa poata fi nenumarate...

Ne puneam sa trecem pe taramul viselor,

dar nu indrazneam... de frica

sa nu ma trezesc dimineata... fara ea.

Prelungeam fericirea clipei de acum,

ghemuindu-ma la picioarele ei.

Nu intelegea ce se intampla,...

O linisteam si asteptam sa adoarma.

Lasam apoi sufletul sa strabata cerurile

cu ruga de multumire ca exista...

ca mi-a fost data in grija si ca ne iubim...

Ma lungeam apoi langa ea

si o priveam cum doarme... iar langa noi,

se formau cete lungi de ingeri

ce asteptau clipa magica...

Luam cu varful degetelor... un ingeras,

il inmuiam in preaplinul inimii mele,

Apoi, asa, murdar de iubire, il plimbam

peste trupul minunii mele adormite

pana cand se contopea cu ea….

Tarziu in noapte, adormeam fericit:

Aveam cea mai puternica dovada,

ca Dumnezeu exista si ma iubeste: EA!