luni, 22 februarie 2010

Visez din nou....

              Ce e ciudat acum? E mirosul puternic imbibat adanc in suflet, in simtire, in aerul pe care il respir si care nu si-a pierdut intensitatea nici acum. Si nu stiu de ce, dar gandul imi zboara la trecut. Acel joc de priviri, acel zambet furat totul parca intamplator, natural si pe fuga. Mereu in graba, in trenul vietii uitam sa surprindem intensitatea momentelor cu adevarat importante. Si ma intreb daca acum am devenit si eu amintirea ei, sau daca inca exist undeva. E ciudat cum poate o persoana sa te faca sa te gandesti la ea. O persoana complicata. Un personaj nehotarat, un personaj de care nu stii prea multe, caruia nu ii poti citi gandurile, care te vede si te uita, care te observa si te evita, care iti e aproape dar in acelasi timp departe. Un personaj, din romanul meu. Roman in care eu sunt personajul principal, dar altul e naratorul.

              Cateodata mi-as dori sa intru in mintea ta. Sa aflu ce gandesti si sa iti coordonez visele. Sa fiu unul dintre ele. Sau poate nu. Alteori as vrea doar sa ma pot bucura de zambetul tau zilnic. M-as multumi cu asta. Dar oare, te voi mai vedea vreodata? Pe tine fata din vis? Care nu ai o destinatie anume, ai doar un scop enigmatic pentru mine, ai doar un rol nestiut de mine? Acela de a colectiona suflete.

             Imi doresc sa dispar si sa apar, sa ma vezi si sa imi zambesti iar. Sa fiu pentru o zi un fluture, poate asa voi invata sa ma bucur de fiecare moment al acestui nesfarsit film, nesfarsit roman, care pare ca nu are o ultima fila. De ce tot ce construiesc azi, maine se darama, de ce acum ma hranesc traind in ruinele trecutului? Al zilei de ieri, sau chiar si al timpului de acum cateva ore? De ce trebuie sa dispari?

            Pari o iluzie, o fantoma care nu imi da pace si ma urmareste asigurandu-se ca nu voi reusi sa uit nimic, NIMIC. Aseara mi-ai spus ca dormi si ca visezi deja si ca speri sa ma visezi pe mine. Tu nu stii sa visezi, nu ai cum. Trebuie doar sa inchizi ochii, nu neaparat sa dormi. Tu ai avut cadoul, dar nu i-ai rupt ambalajul. Nu cutia era frumoasa, ci interiorul.

3 comentarii:

  1. e atat de frumos uneori sa visezi ....

    RăspundețiȘtergere
  2. Veronica draga....daca nu as mai putea visa, cred ca as muri...

    RăspundețiȘtergere
  3. Ea dispare cu un singur scop: de a-ti arata ca doar EL(=EA) este unica si singura ta iubire catre care sa te orientezi. Cand intelegi cate putin din aceasta iti da din nou o "ea" pe care o iubesti tot mai mult si EL=(EA-eterna ta iubita)ti-o "rapeste doar pentru a vedea din nou cine este etern si conteaza cu adevarat...
    Sufletul tau, esenta ta.. Cand te-ai hotarat sa ramai cu EA(=EL) iti daruieste tot... Iti vine sa o iei la fuga, atat de mult esti iubit acum de toate si toti.. doar ca..intelegi, zambesti si le redescoperi ascultarea cantecului propriului suflet..

    RăspundețiȘtergere