Nu am intors niciodata capul dupa o femeie. L-am intors dupa masini, copii, chiar barbati, dar dupa o femeie care a trecut pe langa mine….nu, indiferent cat ar fi fost de frumoasa. Poate e un orgoliu prostesc, poate nu voiam sa-i dau satisfactia de a se simti sau de a vedea ca e urmarita, poate, uneori, doream sa pastrez o imagine partiala, misterioasa, despre ea… sau … poate nici nu e nevoie de explicatii asa multe. In schimb, ma gandeam ce norocos va fi cel ce va avea o asa frumusete sa-l iubeasca.
Cand descopeream o femeie deosebita, zic deosebita pentru mine nu neaparat si pt restul lumii, o femeie adorabila, care “promitea ” a fi ceea ce-mi doream si pe care as fi dorit sa o cunosc mai bine, imi evaluam sansele si de cateva ori au fost momente in care ziceam la fel: ce femeie minunata si ce norocos o sa fie cel care o sa-i castige inima si prezenta in viata lui!
M-am casatorit, am trait cum am trait, apoi dupa multe suferinte si procese nesfarsite am divortat. Liber fiind, nu cautam, nu intorceam capul, dar…. m-am trezit la un moment dat ca gindeam din nou: ce femeie deosebita, ce fericit trebuie sa fie cel care e cu ea sau care va fi cu ea….Pana cand, SHOC, mi-am adus aminte ca mi-am zis asa ceva si dupa una din primele intalniri cu cea care a devenit fosta nefasta …scuze…nevasta….
Atunci am realizat multe despre firea omului si festele pe care lasam sa ni le joace soarta. Daca nu o mai intalneam (pe fosta), ramaneam cu gustul amar al nerealizarii si poate de cateva ori in viata m-ar fi bantuit amintirea unei fete deosebite, care datorita nesansei, face pe cineva foarte fericit…dar nu sunt eu acela. (Viata a demonstrate contrariul: nu a facut pe nimeni fericit: nici pe mine nici pe altul si nici macar pe propriul copil...dar asta-i alta poveste)
Revenind, zic: regretul unei fapte dorite si nefacute, a unui lucru neincercat, sunt sigur ca te va urmarii, depinde doar caind apare: dupa doar cateva clipe, zile , luni sau ani…. Daca o faci…..afli daca e bine sau e rau, dar suporti si consecintele….daca n-o faci, mai repede sau mai tarziu vei regreta gandind ca precis ar fi fost bine….
Pana la urma, asta e firea omului…sa caute, sa incerce, neputand prevedea sigur consecintele….suferinta sau fericire…. Dar, pana la urma …asta inseamna sa traiesti….
"In the end, everything will be OK. If it's not, then it's not the end. It's just a new beginning..."
RăspundețiȘtergereSa nu-ti para rau! viata merge mai departe,cu siguranta vei gasi femeia dupa care sa intorci capul...sau care o sa-ti suceasca gatu' cum se spune...;))
RăspundețiȘtergerePt TASHA : Nu stiu daca «angel» trebuie incurajat in sensul asta. La doar 2 zile dupa ce “n-a mai vrut sa viseze”, i-a dat un «10» Piticai. Bravo ei si...bafta lui ! Restul sunt si vor fi teme probabil de dezbatere, de contemplare pt cititorii blogului sau asupra a tot ce se poate intampla visand, sperand, iubind. Fiecare are povestea lui. Iar el are frumosul dar de a-si exprima trairile si sentimentele... Sper ca de acum va avea sansa de a trai fericit si de a iubi, la fel de frumos precum stie sa scrie. Astept! :)
RăspundețiȘtergereCompletez: Astept sa citesc iar si iar...!*
RăspundețiȘtergere"tot eu"
Pentru Tasha: daca n-as mai avea speranta ca voi gasi pe cineva pentru care rahatul acesta care e sufletul meu sa reprezinte cel mai frumos tort....as depune armele si...as claca....in scurt timp....Asta si ingerasul de acasa ma sustin....
RăspundețiȘtergere