Eu vin spre tine

de Alexandra Dumitriu





Eu vin spre Tine, iarasi de griji impovarat

Si te privesc prin ochii-mi de suflet intristat;



M-apasa greul lumii, cu socoteli marunte,

Ce ingradesc visarea in motivari carunte;

M-apasa simtaminte si ganduri lacrimate

Din ne-ntelegeri multe, din doruri picurate,



Din banuieli fugare ce lasa-n urma jar,

Plecandu-ma-n tarana, dar eu ma ridic iar.

Ma sprijin in sperante si iarasi indraznesc

Sa urc Golgota vie si vise sa-mpletesc.



Mi-e teama cateodata de intamplari ce vin

Sa implinesca-ntocmai al drumului destin;

Si-mi pare crucea vietii pe umeri ca-i prea grea,

Cand ratacesc faclia iubirii pe-undeva.



In curgerea fireasca a timpului din noi,

Ma poticnesc adesea de mine, in noroi.

Din nou ma spal cu lacrimi, iar din dureri adun

Puterea-ntelepciunii: din rau a face bun !



Incerc sa nu pierd Calea ce duce catre Tine,

Chiar de-s raniti genunchii increderii in mine.

Pe cand socot ca toate in bine-s potrivite,

Ca netezit mi-e drumul, prin fapte si cuvinte,



Adanc loveste spinul cu vorbe otravit,

De ma opresc pe cale, gandind "ce-am mai gresit ?"

Si iar alerg spre Tine, de griji impovarat,

Ridic durerii ochii, sa inteleg ce-i dat;



Privirea Ta cea blanda imi spune cam asa ;

"de ce astepti rasplata pentru iubirea ta ?"