de Doru Davidovici
Plecarea în care rămâi, cea mai tristă plecare -
Nu ajungi nicăieri înainte şi privind înapoi
Plecând pe veci miercuri şi întorcându-te joi
Ca un vapor uitându-şi parâma legată la chei
Lucrurile sunt aşa cum sunt ele, nu cum vrei să le iei.
Învaţă când se trânteşte o uşă, chiar dacă-ţi pierzi mâna în ea.
E mult mai bine aşa
Decât o uşă întredeschisă, prin care trece un curent de aer subţire
Înroşindu-ţi nasul
Lăcrimându-ţi ochii
Şi schimbând întreaga ta fire
(Neîmblânzită).
Răsuceşte-te brusc şi du-te călcând apăsat cu un zâmbet pe fată,
Chiar dacă fiece pas te costă un an ori doi ani de viaţă,
Învaţă să fii faţă de tine însuţi cinstit
Face parte din lucrurile de neclintit,
Chiar între munţii care se bat cap în cap.
Mâna întinsă nu se refuză, ştii bine,
Dar, înainte de a strânge o mână întinsă, întoarce-te-n tine,
Priveşte
Cântăreşte
Gândeşte
O legătură nicicând începută mai uşor se sfârşeşte,
Chiar dacă doare.
Orice mână întinsă şi strânsă e un pact încheiat.
Pentru mult timp.
(Uneori, pentru personala vecie.)
Totdeauna se ştie
Cum începe dragostea sau o prietenie,
Cum se termină - e mai greu de aflat.
Un lucru e sigur: să pleci atunci când e de plecat,
Fără să priveşti înapoi,
Din nou singur cu tine.
… Aţi fost doi.
vineri, 9 octombrie 2009
joi, 8 octombrie 2009
E inca prea devreme, am deschis larg ferestra, miroase a toamna si vantul adie usor, privesc dansul a celor cateva frunze ingalbenite cazute parca mult prea timpuriu. Ma simt incatusat, simt nevoia sa evadez, inchid ochii, trag aer in piept si incerc sa-mi pastrez calmul, sa nu ma pierd, strang pleoapele si incerc sa nu plang.
Las adierea sa ma cuprinda si sa ma poarte spre lumi diferite, las mirosul de toamna proaspata sa-mi patrunda simturile. Deschid brusc ochii, unde sunt? Cine sunt? Cine este cu mine? Locurile imi sunt necunoscute privirii, dar, sufletul meu le recunoaste, de parca ar trai vesnic aici. Inchid din nou ochii si ma departez de fereastra, ma ameteste aroma restului de cafea din cana. Imi este dor, imi este somn si tot ce-mi doresc acum este sa dorm, caci in visele mele ma trezesc langa tine, esti doar cu mine, traiesc doar pentru tine. In vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea. Adorm … visez …
Privesc in gol si ma afund in ganduri, la tot ce-a fost, la tot ce este si la tot ce ar putea sa fie. Demult, am vrut sa neg ca te iubesc, imi era teama cand lacrimi de durere imi siroiau pe obraji, imi era teama cand simteam cat te iubesc de mult, imi era teama de iubire, sau poate frica de suferinta, suferinta care ma gandeam ca o voi simti la gandul ca tu ma vei parasi. Stiam ca aici se va ajunge, dar am negat, nu am vrut sa vad adevarul, ca tu nu ai simtit niciodata ce simt eu si dovada e vie, suferinta mea si nepasarea ta.....
Las adierea sa ma cuprinda si sa ma poarte spre lumi diferite, las mirosul de toamna proaspata sa-mi patrunda simturile. Deschid brusc ochii, unde sunt? Cine sunt? Cine este cu mine? Locurile imi sunt necunoscute privirii, dar, sufletul meu le recunoaste, de parca ar trai vesnic aici. Inchid din nou ochii si ma departez de fereastra, ma ameteste aroma restului de cafea din cana. Imi este dor, imi este somn si tot ce-mi doresc acum este sa dorm, caci in visele mele ma trezesc langa tine, esti doar cu mine, traiesc doar pentru tine. In vis, suntem doar noi, tu si eu, si nu cunoastem alt sentiment decat iubirea. Adorm … visez …
Privesc in gol si ma afund in ganduri, la tot ce-a fost, la tot ce este si la tot ce ar putea sa fie. Demult, am vrut sa neg ca te iubesc, imi era teama cand lacrimi de durere imi siroiau pe obraji, imi era teama cand simteam cat te iubesc de mult, imi era teama de iubire, sau poate frica de suferinta, suferinta care ma gandeam ca o voi simti la gandul ca tu ma vei parasi. Stiam ca aici se va ajunge, dar am negat, nu am vrut sa vad adevarul, ca tu nu ai simtit niciodata ce simt eu si dovada e vie, suferinta mea si nepasarea ta.....
miercuri, 7 octombrie 2009
E tarziu...
Acum e tarziu sa mai adaug ceva la tot ce a fost frumos…s-au depanat atatea amintiri, atatea ganduri frumoase, atatea clipe minunate intr-un timp asa de scurt incat mi-a amutit gandul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusete, pe care nu am cum sa le uit vreodata. Ma intreb mereu acelasi lucru: de ce trebuie sa iubim atat de mult persoane cu care nu putem fi…. Daca nu suntem facuti unul pentru celalalt ... de ce ne-am intalnit? De ce a trebuit sa vii in viata mea si sa patrunzi atat de adanc in sufletul meu daca nu am fost alesul inimii tale… De ce sufletul de multe ori ti-l ia tocmai aceea care nu are nevoie de el?
Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.
Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.
Oare exista dragoste absoluta? Sau ochii care nu se vad se uita? O sa spuneti da, ei bine eu spun ca nu si sunt dovada cea mai vie ca am dreptate. Poti trai cu imaginea lor ani de zile, fara ca macar sa stii ca ochii pe care i-ai vazut sunt reali. Chiard aca nu ii vei vedea vreodata tot iti vor aduce aminte, nu se pot uita. Poate se atenueaza din claritate, dar imaginea lor iti vor ramane scrisa pe retina creierului.
Cand imi amintesc clipele petrecute impreuna imi vine sa mor de dorul lor. A fost un vis aproape implinit! M-am lasat purtat de glasuri pe aripile amintirilor, ca sa retraiesc inca o data clipa noastra...Am stiut de la bun inceput ca vei pleca, dar inima mea a refuzat sa creada ca ne vom desparti. Visam alaturi de tine, insa acum mi s-au spulberat toate visele.
Imaginea ta imi apare in minte de multe ori, dar esti mult prea sus ca sa te pot atinge...Te uiti la mine cu blandete, imi zambesti ca atunci, si...dispari! Stiu ca nu mai insemn nimic pentru tine, dar ma multumesc sa stiu c-a fost candva… ca am trait.
Inca te feresti....
Te-am vazut...mai bine de juma de ceas ai zabovit pe e-mailurile trimise de mine....
La telefon te-ai prefacut ca n-ai fost acasa si nu te-ai gandit la mine....
Inca ti-e frica...inca te feresti.....suna cunoscut:
La telefon te-ai prefacut ca n-ai fost acasa si nu te-ai gandit la mine....
Inca ti-e frica...inca te feresti.....suna cunoscut:
marți, 6 octombrie 2009
luni, 5 octombrie 2009
De dor....
E deja tarziu. Doar noaptea mai sopteste de dincolo de vise, doar luna mai clipeste din pleoapele grele, imprastiind o lumina fada peste intunericul patrunzator. Vantul adie, imprastiind mirosul de toamna, mirosul de liniste si intuneric.
Linistea mi se umple de dor, de amintiri. Imi amintesc din nou de ziua and te-am vazut prima oara. Ciudat, dar in acel moment am simtit ceva, ceva ce nu simtisem niciodata, fusese indeajuns de mult sa tulbure intreg universul meu, aveai o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie.
Ce se intamplase oare? Stiam ca m-am indragostit, eram indragostit de tine de ani de zile, de vieti intregi....desi nu stiam ca existi in realitate. Era posibil asa ceva? Da. In clipa aceea ma chinuiam sa aflu ce se intampla cu mine, incercam sa aflu de ce ma tulburase atat de mult o simpla privire. Acea privire care inca ma tulbura cu aceeasi intensitate, acea privire care mi-a intrat in sange, in creier si ma arde.Inchid ochii. Mirosul de toamna imi patrunde simturile … si mi-e dor …de tine.....
Linistea mi se umple de dor, de amintiri. Imi amintesc din nou de ziua and te-am vazut prima oara. Ciudat, dar in acel moment am simtit ceva, ceva ce nu simtisem niciodata, fusese indeajuns de mult sa tulbure intreg universul meu, aveai o privire atat de intensa, incat nu mai stiam sa formulez o propozitie.
Ce se intamplase oare? Stiam ca m-am indragostit, eram indragostit de tine de ani de zile, de vieti intregi....desi nu stiam ca existi in realitate. Era posibil asa ceva? Da. In clipa aceea ma chinuiam sa aflu ce se intampla cu mine, incercam sa aflu de ce ma tulburase atat de mult o simpla privire. Acea privire care inca ma tulbura cu aceeasi intensitate, acea privire care mi-a intrat in sange, in creier si ma arde.Inchid ochii. Mirosul de toamna imi patrunde simturile … si mi-e dor …de tine.....
duminică, 4 octombrie 2009
Universul meu....
Un univers. Cel mai de pret, Universul meu. Aici este Totul. Imi doresc imperfectiunea, din ea deriva si se formeaza perfectiunea. Sunt perfect in concordanta cu Universul meu.
Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.
Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.
Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.
Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.
Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.
Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .
Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.
Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.
Dependenta de tine ma face sa ma conformez cu percepte si reguli straine. Universul nu mai este al meu. Impreuna formam un singur univers comun. Nu mai analizez Universul meu, acum spart in mii de bucatele. Iti vad aripile monocolare si iti simt coltii ascutiti infipti adanc in mine. Acum te vad. Raman singur in bezna tulburatoare si cufundat intr-o tacere asurzitoare.
Te urasc pentru minciuna ta.Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca ea exista. Te urasc pentru ca ai fost prima zvacnire de dorinta. Te iubesc pentru ca mi-ai deschis acest drum.
Te urasc pentru ca m-ai lasat singur. Te iubesc caci, cu ocazia ta am aflat cum este singuratatea.
Te urasc pentru ca mi-ai sfasiat incuietorile intimitatii. Te iubesc pentru ca mi-ai dizolvat sufletul de stanca si i-ai inradacinat o latura divina.
Te urasc pentru ca acum, ma doare. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat cat de cruda poate fi durerea.
Te urasc pentru ca nu te voi mai putea vedea. Te iubesc pentru ca mi-ai oferit atatea amintiri care dor.
Te urasc pentru ca m-ai facut sa plang. Te iubesc pentru ca mi-ai aratat ca am suflet .
Te urasc pentru ca ai ruinat perfectiunea construita de amandoi. Te iubesc pentru ca in sfarsit, sunt imperfect.
Si ca o concluzie, nu te urasc si nici nu as putea vreodata, tot ceea ce stiu ca iubirea a ucis orice urma de ura.
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Pe nisipul marii...
Ai mers vreodata pe malul marii desculta si ai simtit valurile marii atingand sfioase picioarele tale? Ai ascultat vreodata briza marii? … Ai lasat-o sa te cuprinda si sa iti sopteasca la ureche cuvinte dulci, sa te imbie sa te lasi purtata de ea, sa iti intre in adancul sufletului sa iti alunge tristetea, durerea, grijile si suferintele te care le tii numai pentru tine, sa nu fie nimic care sa te poate atinge ?
Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.
As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.
O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.
Cand vei fi pe malul marii, sa iti umpli un pumn cu nisip si usor ca o clepsidra sa il lasi sa curga din pumnul tau de fiecare data cand ceva te va durea. Sa te gandesti la felul cum acel nisip se scurge printre degetele tale si sa simti cum durerea iese din trupul tau.
As vrea sa fii cu mine pe malul marii, sa ne plimbam sub soarele palid ce apune in zilele de toamna, cand totul e feeric, cand valurile lovesc ritmic nisipul umed. Sa putem privi impreuna in departare si sa nu vedem nimic altceva decat culorile rosiatice ale marii contopindu-se cu cele ale cerului si sa nu ne dorim nimic altceva decat ca si sufletele noastre sa se contopeasca la fel, sa uitam de tot.
O lacrima se scurge pe obraz si imi aduc aminte ca nu mai e nimic. Inca visez. E tarziu in noapte si a inceput sa ploua. Inchid ochii, stropii aluneca pe geam si se pierd in ochii mei, te privesc si nu ma satur, te vreau, dar nu te am.
joi, 1 octombrie 2009
Zece
Nu ma lasa in neant suspinand dupa tine.Te-ai gandit tu oare cat de tare doare ca te iubesc? Cat a durut sa tatuez chipul tau in fiecare dintre chipurile altora? Nu-mi vorbi daca nu-mi vei spune nimic .Nu ma atinge daca nu atingerea mea o vrei.Imi tot ascund ochii rosii dupa ochelari...daca eu nu vad lumea, nici ea nu ma vede pe mine. Te-am visat de atatea ori real de am ajuns sa incurc visul cu realitatea, vrand sa ma refugiez acolo unde erai tu.
Nu intelegi cat lupt cu mine sa nu ma gandesc la tine, sa nu-ti scriu pagini intregi dedicate tie, sa nu te sufoc. La naiba! Imi vine sa tip si sa lovesc! M-ai facut sa scriu iar cum credeam ca pot. Citeste-ma caci sunt fila de jurnal! Vrand sa stiu ce vrei...Imi vine sa-mi leg mainile si degetele sa nu mai scrie. Sa-mi blochez creierul sa nu se mai gandeasca la tine.
Noua vieti si o minune, sapte numere norocoase, trei sute de idei minunate, opt zeci de "te iubesc-uri" si-un sarut, doua maini ce stau unite, si un singur suflet.
Nu intelegi cat lupt cu mine sa nu ma gandesc la tine, sa nu-ti scriu pagini intregi dedicate tie, sa nu te sufoc. La naiba! Imi vine sa tip si sa lovesc! M-ai facut sa scriu iar cum credeam ca pot. Citeste-ma caci sunt fila de jurnal! Vrand sa stiu ce vrei...Imi vine sa-mi leg mainile si degetele sa nu mai scrie. Sa-mi blochez creierul sa nu se mai gandeasca la tine.
Noua vieti si o minune, sapte numere norocoase, trei sute de idei minunate, opt zeci de "te iubesc-uri" si-un sarut, doua maini ce stau unite, si un singur suflet.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)